719 matches
-
în stare de ebrietate fiind, ai fi putut să-l lași să-ți cadă din buzunar, nu? — Aș fi putut. Totul este posibil în stare de ebrietate, după cum v-ați exprimat cu sinceritate, mult stimate prinț! Dar, vă rog să chibzuiți: dacă, schimbându-mă de redingotă, ar fi alunecat portofelul din buzunar, atunci obiectul alunecat ar trebui să zacă tot aici, pe dușumea. Deci, unde-i acest obiect? — Nu cumva l-ai pus prin vreun sertar, în birou? — Am căutat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în decepție și amărăciune. Trăia în casa lui Ptițân, care îl ținea pe socoteala lui, întreținându-i mama și tatăl, însă îl disprețuia pe Ptițân pe față, deși în același timp asculta de sfaturile acestuia și uneori era atât de chibzuit, încât chiar i le solicita. Gavrila Ardalionovici era supărat, de pildă, și de faptul că Ptițân nu ține să fie un Rotschild și nu își propune un asemenea scop. „Dacă ești cămătar, atunci fii până la capăt, stoarce-i pe oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sfârșit... ești capabil s-o faci... fericită? Și... și... ce-i asta: o glumă sau adevărul din partea ei? Adică, din partea ei, nu din a ta? Dindărătul ușii se auzi vocea Alexandrei Ivanovna chemându-și tatăl. — Așteaptă, frățioare, așteaptă! Așteaptă și chibzuiește bine, vin imediat... spuse el în grabă și, aproape speriat, dădu curs chemării Alexandrei. Își găsi consoarta și fiica una în brațele celeilalte, stropindu-se una pe alta cu lacrimile lor. Erau lacrimi de fericire, duioșie și împăcare. Aglaia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu-l am și asta-i important; aș zice chiar că e lucrul cel mai important... Știu că ar fi mai bine să stau jos și să tac. Când mă îndârjesc și tac, par chiar foarte rezonabil, mai ales că chibzuiesc. Dar acum e mai bine să vorbesc. Am deschis discuția tocmai pentru că mă priviți atât de frumos; aveți un chip admirabil! Ieri i-am dat cuvântul meu Aglaiei Ivanovna că voi tăcea toată seara. — Vraiment? * făcu bătrânelul zâmbind. — Dar uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dezbrăcată, În celulele respective mișunând șobolanii flămânzi; 37. ,,Camera de chibzuința”, unde anchetatul, legat cu cătușe cu ,,autostrângere”, cu mâinile legate la spate, Într-o cameră fără nici un mobilier, stătea În picioare, nerezemat de perete, ore și zile Întregi, supravegheat, ,,chibzuia”, gândindu-se la situația lui... că să mărturisească ceea ce i se cerea; 38. Femei și fete violate de anchetatori; 39. Izolarea de unul singur a deținutului În celule strâmte, pe lungi perioade de timp, cum i s-a aplicat lui
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de amărăciune din gât. Gallus! Din nou Gallus! El trebuie să fie. I-a interceptat mesagerul, l-a mituit, că pe toți îi cumpără, și l-a convins să-i dea biletul. A stat după aia o zi întreagă să chibzuie cum poate fo losi acest petic de papirus ca s-o controleze și s-o manipuleze. Cine știe ce mașinațiuni monstruoase a născocit mintea lui strâmbă! Scrâșnește din dinți cu furie. Un imbecil smintit, cu sufletul îngust. Surâde apoi a batjocură. Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar putea fi chiar și un băiat. Fiul lui Nero... Încetinește pașii, atent la strigătul de alarmă dinăuntrul său. Flaccus s-ar putea să știe. E omul Liviei, care-și bagă coada peste tot. Imposibil să nu fi mirosit ceva. Chibzuiește adânc. Mai bine își moderează tonul și împotriva lui Flaccus Vascularius. Va răsuci cuvintele în așa fel încât să-l facă de râs, dar fără să-i pună în cârcă vreo acuzație clară. Scrâșnește din dinți. Cât de mult i-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
piept. Nu de spaimă. Din contră, o senzație bine cunoscută, aproape alintătoare îl învăluie. Atracția aventurii. A necunoscutului. Se pare că a venit timpul s-o pornească spre alte zări. Prea a lâncezit mult aici. A început să prindă rugină. Chibzuiește adânc câteva clipe, după care rostește cu trăsăturile crispate: — Nu sunt neîncrezător de felul meu, dar am trăit îndeajuns la curtea lui Herodes pentru a mă feri de capcane. Pusio se apropie de el. Aha! se strâmbă scârbit evreul, deci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
voi grăbi să-ți dau răspunsul ce mi-ar fi cel mai ușor de dat, și anume că principele este cel care decide în ultimă instanță. Ocolește masa și vine spre el: — Am nevoie de un timp de gândire, să chibzuiesc pe îndelete. Fără nici un alt cuvânt, iese din încăpere. Seianus îl urmează cu pași grăbiți. Nu este deloc edificat asupra intențiilor lui Nero. — Am să te rog... — Ce? mârâie Tiberius posac. Aelius Seianus coboară tonul până la limita umilinței: Nu asculta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și în tăblițele Quija. Dar această zeiță pare foarte reală. Întrupată din argila spălată de ape. Îi trece prin minte că poate a creat-o chiar el, a sculptat-o în nopțile sale de nesomn și peregrinările prin deșert. Probabil, chibzuiește el, dacă-ți lipsește ceva foarte tare, ajungi, prin puterea gândului, să-l forțezi să apară. Femeia face un pas spre el și începe să-i descheie nasturii cămășii și, uite așa, îi simte degetele atingându-l, cu fiecare nasture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în privința serviciului de noapte. ― Poate să ne viziteze și la noapte reflectorul și ar fi bine să-i pregătim o primire triumfală, zise sublocotenentul. Se așezară la masă, întinseră hărțile, se sfătuiră, văzură unde a apărut reflectorul ultima dată și chibzuiră unde trebuie să apară la noapte, aprinseră un muc de lumânare, făcură socoteli și planuri de tragere... Preocupat de reflectorul dușman, Apostol Bologa nici nu se mai gândi la Klapka. De altfel toată noaptea stătu de veghe, alergând de la postul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
chiar ca doi soldați!... Adevărul este că în război nu trebuie să cugeți, ci să lupți... cel puțin așa perora un general, deunăzi, la cartier. Dar lucrurile astea e nevoie să le cumpănim bine-bine și fără pripire, altfel... De-ai chibzui puțin, ai vedea că eu n-am nici o putere. Eu nu pot propune nimic, fiindcă sunt stigmatizat: ceh, adică trădător... Pentru cei de seama noastră s-au inventat mitralierele din spatele liniilor, menite să ne ațâțe pofta de vitejie în caz
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de... ― Primejdiile sunt azi pretutindeni, făcu Klapka stăpînindu-se. În aer, pe front, acasă, în toată lumea... Însuși pământul mi se pare că trece printr-o zonă de primejdii... Ce să facem? Norocul e scutul tuturor... Așa!... Ascultă-mă pe mine... Mai chibzuiește și o să-mi dai dreptate! Dar fără patimă! Fără pripire!... Calm!... Calm!... Se sculă încet, își puse casca în cap, gata de plecare. ― Decât să mă duc acolo, mai bine trec la muscali! șopti atunci Apostol, uitîndu-se drept în ochii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
atunci eu ce să fac? își zise Bologa, uitîndu-se mulțumit la Petre, și îndată urmă în sine: Atunci cum să nu înțeleagă și generalul?..." De azi-noapte îl urmărea gândul cu generalul și se sforța mereu să-și întărească convingerea. A chibzuit bine, a prevăzut probabilitățile și... Klapka n-are dreptate. De altfel, Klapka e un fricos, care vede pretutindeni călăi și spânzurători. Pe când el, Apostol Bologa, cu trei semne de vitejie pe piept... Sfaturile totdeauna I-au plictisit, dar acuma ale
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe obraji, plângând cu hohot și mormăind înfricoșat, iarăși cu însuflețire: ― Adio, dragă prietene... Adio... Și îl îmbrățișă până ce, mulcomindu-și puțin emoția, izbuti să-i spună rugător: ― Poate că te mai răzgândești... Făgăduiește-mi cel puțin că ai să mai chibzuiești, te rog... te implor!... Ar fi îngrozitor să cazi în mâinile lor... să... să... Spăimîntător!... ― Adio, răspunse Bologa, parcă nici nu l-ar mai fi auzit, ieșind repede. Afară amurgea. În apus urmele soarelui scăpătat mai înseninau cerul spălăcit... Bologa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Vrea să se odihnească, zicîndu-și iar că dincolo cine știe cum și unde va mai afla odihnă... Petre îl deșteptă la ceasul hotărât și Apostol se sculă voios, sprinten. În câteva clipe fu gata de drum. Se uită împrejur în adăpostul tăcut, chibzuind ce anume să ia cu dânsul din ce avea aici. Șovăi puțin și nu mai luă nimic. Cel mult de revolver poate să aibă trebuință, să-l scape de pădurea spânzuraților... Porni spre ieșire, auzind pe Petre urîndu-i, ca de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spuie tot când va veni acasă... Totuși, acum îi era milă de "bietul Domșa, om tare de treabă", și chiar de Marta puțin, gîndindu-se la rușinea ei dacă va prinde lumea de veste. Îi și zise lui Apostol îndată să chibzuiască bine ce face, că nu-i glumă și nici jucărie o logodnă stricată... Aproape un ceas hărțuiră amândoi pe Apostol, încît Rodovica se arătă de câteva ori prin jurul mesei, cu semne deznădăjduite că i se fac scrum mâncările pe foc
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mi-am dat seama că omul nu poate merge singur pe drumul vieții, fără o călăuză sigură și totuși mereu am încercat!... Dar drumul vieții e plin de răscruci, și la fiecare răscruce am fost silit să mă opresc, să chibzuiesc, și niciodată n-am nimerit calea cea dreaptă și m-am întors înapoi și nici înapoi n-am mai cunoscut drumul pe care am mers... ― Și eu am purtat crucea ta, Apostole, și Dumnezeu, când am fost mai disperat, mi-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bucuria i se înecă pe dată într-un noian de gânduri dezmorțite de ecourile împușcăturilor. Își dădu seama că a fost prins pe când voia să treacă dincolo și se spăimântă. În aceeași vreme își imputa că a plecat fără măcar să chibzuiască ce face și chiar fără armă, încît acuma... Se simți deodată atât de ostenit, că gândurile toate i se ostoiră într-o nesfârșit de chinuitoare dorință de odihnă. Îi ardea cerul gurii de sete și iar asuda cumplit. Îi stătea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi așa de ASPRĂ și grea, și neiertătoare ! Adevăratul triaj acum începe. Am intrat cu toții, speră fiecare și scapă cine poate ! Valul de proteste și greve subliniază neputința guvernanților, unde nu văd nici o capacitate, decât politruci la ciolan, de a chibzui, cântări și împărți rezultatul muncii unui neam ajuns la sapă de lemn ! Vinovați: 1. Traian Băsescu. Președintele, nu omul politic conflictual și nestatornic; nu ambițiosul peste măsură, nu... omul ! Președintele care „face”, guvernul trage (ce de scandaluri...!), poporul... rage ! Adică
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
ci oarecum invers... - Dar bunicul a furat-o! - Ia să n-o fi furat!, râde mama. Trebuie să fi fost cam așa: Mama Îi zice tatei: «Toad’re! Faci așa, așa, așa...» Tata: «Stăi olecuță, să ne mai gândim, să chibzuim...» Mama: «Toad’re! Faci ce spun eu - după aceea poți să te tot gândești, să tot chibzuiești - că de nu...» - Că de nu..? - Oamenii mai exagerează, dar ceva-ceva tot era adevărat... - Că-l mai și bătea? - A, nu! Așa ziceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să fi fost cam așa: Mama Îi zice tatei: «Toad’re! Faci așa, așa, așa...» Tata: «Stăi olecuță, să ne mai gândim, să chibzuim...» Mama: «Toad’re! Faci ce spun eu - după aceea poți să te tot gândești, să tot chibzuiești - că de nu...» - Că de nu..? - Oamenii mai exagerează, dar ceva-ceva tot era adevărat... - Că-l mai și bătea? - A, nu! Așa ziceau oamenii, din pricina toiagului... - Îl bătea cu toiagul? - Nu! Nu! Așa ziceau oamenii, În realitate, mama se doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și Vaslui, care au avut un rol esențial în implementarea multor proiecte finanțate de Uniunea Europeană. Cel mai spectaculos proiect pe care l-am obținut a fost TransAgropolis, la Lețcani, cu participarea și a altor raioane din Republica Moldova și Ucraina. Am chibzuit bugetele Consiliului Județean ca să am finanțarea integrală pentru modernizarea Aeroportului din Iași, din resurse proprii. Consilierii județeni au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a sabota proiectele în curs de desfășurare. Au stopat reabilitarea clădirii de pe strada
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
noastre, i-am propus o Avanti de la Goliadkin și mi-am făcut gustul să i-o aprind. Ce mai, i-am dat o palmă cu mănușa albă! În noaptea aceea, a treia a voiajului meu, tânărul Bibiloni m-a dezamăgit. Chibzuisem să-i istorisesc unele aventuri galante pe care nu obișnuiesc să le Încredințez primului venit; dar el nu se afla În cușetă. Nu-mi venea deloc la socoteală ca un mulatru din Catamarca să se poată strecura În cușeta unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
civică dă toată frumusațea. Mandea, cu condiția mea că am platfus și că mi să taie respirația dân pricina la ceafa scurtă și la burdihanu hipopotam, am ținut serios pept la osteneală, mai ales dacă te socotești că aseară mă chibzuiam să mă culc o dată cu găinile, să nu rămân ca mârlanu În performanța zilei nelucrătoare. Planu meu iera una peste alta: să mă prezant În persoană la douăzeci juma la Comitet; la douăzeci și unu să cad ca leșinu În patu colivie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]