1,541 matches
-
fără să observăm o umbră Întunecată În colț. Înăuntru, bazinul e de un turcoaz aprins, Învolburat. Halatele de mătase cad la pământ. Două păsări flamingo, una cu ten palid, cealaltă cu ten măsliniu deschis, Încearcă fiecare apa cu vârful piciorului, chicotind. ― E prea fierbinte. ― Așa trebuie să fie. ― Tu prima. ― Nu, tu. ― Bine. Și apoi: Înăuntru. Amândouă. Mirosul de santal și de eucalipt. Mirosul de săpun. Părul Clementinei lipit de cap. Piciorul apărându-i din când În când deasupra apei, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ureche: ― Simte-te bine. Țipă ca o maimuță și mă trage Înapoi, pe o poliță din bazin. Cad Între picioarele ei, cad pe ea, ne scufundăm... și apoi facem piruete, răsucindu-ne În apă, eu deasupra, apoi ea, apoi eu, chicotind și țipând ca păsările. Aburul ne Învăluie, ne acoperă, lumina scânteiază pe apa agitată; și ne răsucim În continuare, așa Încât la un moment dat nu mai știu care mâini, care picioare sunt ale mele. Nu ne sărutăm. Jocul e mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la tine cu urechea. ― A, e foarte bine. Da, așa. E foarte bine. Fără să-mi dea drumul la mână, s-a apropiat de mine și i-am auzit - simțit - foarte fin respirația fierbinte În ureche. ― Bună, Tiresias, spuse ea, chicotind. Sunt eu, Antigona. Veni ziua spectacolului („premiera“ Îi spuneam noi, deși nu aveau să mai fie alte reprezentații). În niște „cabine“ improvizate În spatele scenei, noi, actorii principali, stăteam pe scaune pliante. Restul elevilor de clasa a opta erau deja pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cap. ― N-am priceput niciodată ce-i cu voi, tinerii, și cu părul ăsta lung. Aproape că mi-ați distrus afacerea. Îmi vin mai mult pensionari. Ăia care vin la mine să se tundă nu prea au ce să tundă. Chicoti scurt. ― Bun, deci acum se poartă părul un pic mai scurt. Mă gândesc, bun, poate că acum o să-mi meargă și mie mai bine. Nici gând. Acum toată lumea vrea unisex. Vor să-i spăl pe cap. Se aplecă spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ele, Înconjurat de ele, sentimentele lui erau aceleași ca pe vremea când fusese fată: era În egală măsură fascinat și Îngrozit. Penisurile nu mă impresionaseră niciodată prea tare. Eu și prietenele mele ne distram pe seama lor. Ne ascundeam interesul vinovat chicotind sau prefăcându-ne dezgustate. Ca orice școlăriță În vizită la muzeu, roșisem printre statuile antice romane. Aruncasem priviri furișe când profesorii erau cu spatele. E prima noastră lecție de artă din copilărie, așa-i? Nudurile sunt Îmbrăcate. Sunt Îmbrăcate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Dă-mi drumu’, monstru Împuțit! Celălalt Îmi trăgea șuturi În cap. A făcut-o de trei sau patru ori și apoi mi-am pierdut cunoștința. Când mi-am revenit, era liniște. Mi s-a părut că plecaseră. Apoi cineva a chicotit. ― Pune lumina pe ea, spuse o voce. Cele două fascicule galbene, gemene, scânteietoare, intersectate, m-au inundat. ― Târăște-te Înapoi În gaura din care-ai ieșit, monstrule. Și m-au lăsat acolo. Era Încă Întuneric când am găsit fântâna publică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ținut loc de casă cât am stat acolo, pregătindu-mă pentru Întoarcerea În lume. Viața mea din acele luni a fost la fel de Împărțită cum Îmi era și trupul. Nopțile ni le petreceam la Clubul 69, așteptând pe lângă bazin, plictisiți, drogați, chicotind, nefericiți. Dar te obișnuiai și cu asta. Învățai să iei hapurile potrivite și să-ți scoți grijile din minte. În timpul zilei Zora și cu mine eram tot timpul treji. Ea scrisese deja o sută optsprezece pagini din carte. Erau bătute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care i se cuvine, în Sălile Albe, dar îl slujim pe cel mai bătrân dintre cei care există în familia imperială. Împăratul? Zâmbi. Se gândea la cu totul altcineva. Chiar așa. N-a murit? De mâna cui? A unui Allston? Chicoti ușor, amuzat chiar. Împăratul nu a murit. Este cât se poate de viu. Allston? Nu știi? Nu. N-ai de unde, bineînțeles. O veche răzbunare ce așteaptă să fie împlinită de secole. Mara Allston a jurat ca unul din urmașii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și au dărâmat pereții dintre sălile de clasă ca să nu deranjăm foindu-ne inutil pe hol. Apoi Mar și Mari ne-au ajutat cu paturile. Sunt foarte drăguțe. Cam ciudate, dar drăguțe. Apropo... cred că Mar îl place pe Perir. Chicoti și, plimbându-se spre celălalt capăt al infirmerie, continuă: Sarah a avut ideea genială de a pune măsuțe cu instrumente între paturi. De ce? Păi dacă este un caz urgent de tratat, să nu umblăm atunci după ustensile și medicamente. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vara să te ridici de la cină cât mai e încă lumină pe cer, iar iarna, cel târziu în timpul primei ore a nopții, ca să apuci să faci puțină mișcare înainte de culcare. O plimbare, de exemplu... — Sau o tăvăleală bună prin așternuturi, chicotește Augustus. — Cu cine? îl repede Livia, oțărâtă. Sau - mai degrabă - cu ce? Că a ta e bună de tăiat și de dat la rațe. Bătrânul se împurpurează la față. Urmează un moment tensionat. Încruntat, principele îi arată ușa lui Musa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Servitorul scoate un strigăt gutural și-și acoperă speriat cu mâna cele câteva firișoare de păr din bărbiță. — Hai, hai, îl liniștește Augustus, după o anumită vârstă doar soldaților și filozofilor le e rușine să-și lase șoricul la vedere. Chicotește de unul singur. Se zborșește pe urmă la frizeri: — Ce-ați rămas aici nemișcați ca două statui? Nefericiții se fac nevăzuți într-o clipită. — Toga sau paliumul, stăpâne? îl întreabă repede Parthenicus. Speră să-i distragă atenția și să-și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
secretarul își hâr șâie zgomotos sandalele de podea ca să-și înfrângă stinghereala și nedumerirea. Atitudinea lui sporește buna dispoziție a prin cipelui. Pe senatori trebuie să-i liniștim că ei, și numai ei, sunt însărcinați cu administrația și comandamentele militare. Chicotește batjocoritor. — E nevoie să le gâdilăm orgoliul din când în când. Vorbele nu ne costă nimic. Ianuarius înclină cuviincios fruntea. Așteaptă câteva clipe, apoi, văzând că împăratul nu se grăbește să-l lămurească ce așteaptă de la el, îndrăznește: — Senatorii ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
găsit, nesimțiții, atâtea cusururi, că am arun cat-o. Libertul își pleoștește, instantaneu, colțurile gurii. A exersat de atâtea ori acest mic truc, încât îi vine acum de la sine. Numai că Augustus, cufundat în amintiri, nu-l bagă în seamă. Chicotește înfundat: — Nici Medeea lui Ovidius n-a avut mai mult noroc. Au făcut-o harcea parcea. Nu cred că va fi jucată vreodată pe scenă. Medeea lui Ovidius Naso, poate, dar nu și tragediile lui Pol lio, îl ironizează în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
imobilizează. Cu fermitate. Numără până la 15 în gând, apoi îi dă drumul. După o clipă de surpriză în care rămâne nemiș cată, fata începe să se balanseze din nou. Parcă și mai tare. Ba chiar s-a apucat să și chicotească de plăcere. Enervată, repetă acțiunea. Se împinge cu călcâiele în pământ, ca să nu o legene și pe ea. În nici un caz nebuna nu trebuie să considere că e vorba de o joacă în două. Asinia pare în sfârșit că pricepe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Vei învăța la orele de istorie cine a fost Aeneas. Pe neașteptate, Claudia rostește sentențios: — Va veni un timp când un singur stăpân va împlini jertfele și va apăra Pământul. Unde dai și unde crapă, pufnește iritată Occia. Câteva tinere chicotesc. Nu e prima oară când bătrâna bate câmpii și spune parascovenii. Mai cu măsură, Claudia! o îndeamnă Occia încet. Nu e nevoie ca tot ce-avem în suflet să ajungă și pe limbă. Nimeni nu știe exact ce vrea să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
suferi. De data aceasta, este de acord cu Piso: — Arta vorbirii l-a ridicat pe treapta cea mai înaltă fără a i păta viața în vreun fel. Agrippina pufnește în palmă către ea: — Parcă Pollio îi zicea Turbatul... Da, Rabienus, chicotește încet Antonia. Fac amândouă eforturi disperate să rămână serioase. Calpurnius Piso este atât de uimit de remarca neașteptată a bătrânului, încât nu-și mai găsește replica. Nimeni nu l-a mai au zit vreodată lăudând pe cineva. Trăiește în sărăcie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fixează. — Ba te iubește! șușotește la urechea celeilalte. Pufnește ușor în râs. — Că doar de aia ai rămas din nou grea. Agrippina scâncește ca un copil. — Se gândește la evreica lui și vine apoi să facă dragoste cu mine. Vipsania chicotește și mai tare. — Ce importanță are de unde îi vine pofta de mâncare, dacă mănâncă întotdeauna acasă? Femeia se eliberează din strânsoare cu un aer ofensat. — Ție ți-e ușor să glumești, bodogăne nemulțumită. Și lui Germanicus i-o fi ușor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe față. I-ar putea înscena un delict. Bineînțeles, îl va denunța doar pe amant la început. Este datoria lui de bun cetățean. Pe ea, nu. Proștii vor crede că se mulțumește să-și înlăture rivalul. O să ezite un timp. Chicotește. Din dragoste pentru soția sa. Să dea impresia că dorește s-o țină în continuare în casă. Dar o să aibă grijă ca zvonul să se umfle, va pune în circulație mici detalii picante, până când indignarea îi va face pe ceilalți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu? — Mititelul! hohotește uriașul. Râde vesel. Așa glumesc camarazii mei. Îi face cu ochiul. Sunt invidioși. Și adevăratul tău nume? insistă Rufus. — Amballus Gaius Iulianus. Prenume, nume și cognomen? se încruntă instructorul. Doar romanii liberi le au pe toate trei. Chicotește totuși batjocoritor. Nu e rău pentru un ub, sau ce naiba ziceai că ești. Germanul se împurpurează, fără să răspundă. Ți-au schimbat numele când te-ai înrolat? Pusio mârâie ceva înfundat. — Probabil că li se răsucea limba în gură când
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
iau din loc. Strigă tare după puști: Și tu, vezi să nu mă faci din nou de râs! Acesta întoarce capul rugător. — Dar dacă, totuși, vreunul dintre ei nu e mort de-a bine lea? repetă speriat. Îl aranjăm noi, chicotește Ganymedes. Duce degetul la gât cu un gest grăitor. — Îi facem felul. Băiatul aruncă o privire îngrozită către Rufus. — Aici nu e azil de șontorogi, îl repede acesta cu asprime. Cine te-a pus să-l înjunghii pe amorezul maică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
își dă seama că nu vrea să discute despre asta. Nu insistă. M-a dus la un spectacol, continuă călărețul. Primul din viața mea. — Da...? face absent Rufus. Nu-l interesează. — Mi s-a făcut rău. De data asta evreul chicotește amuzat: — După cât ești de mătăhălos, nu te-aș fi socotit un fri chi frichi. Vocea germanului se înalță, vibrând de mânie: — Nu există neam mai curajos ca al nostru. Pe câmpul de bă taie e o rușine pentru căpetenie să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sau cavaleri de rang ilustru? îi ia Tiberius vorba din gură. Râde destins. — De obicei nu îngădui nimănui, în afara credincioșilor mei Seianus și Lygdus, să mă însoțească. Da’ nu te temi pentru viața ta? remarcă acru Silvanus. — Să mă tem? chicotește Tiberius. De cine să mă tem? De cei care îmi dau voturile lor? Bătrânul își dă seama de ridicolul situației și își mușcă buzele îmbufnat. Tiberius Nero adaugă dezinvolt: — Mă comport așa pentru a înlesni oricui posibilitatea de a mă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
naturii... Se destinde, dintr-odată. Dar nu există semn, oricât de înfricoșător ar fi, care să indice un proces fatal și iremediabil. Îi vine să râdă. Se va face apel la înțelepciunea și îndemânarea preoților pentru a-l evita. Aproape chicotește. Redevine brusc serios. Însă garanția succesului nu există. Aici e buba. Pentru a face față momentelor de criză, sistemul politic a focalizat dintotdeauna temerile într-o zonă în care clasa sacerdotală pretinde că posedă cunoștințe moștenite de la străbunii etrusci. Și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
7, încep să își aranjeze părul la 7.45 și să se machieze în jur de 8.15. În fiecare seară pe la 9, ies pe ușă dichisite la greu. Legănându-se pe cele mai înalte tocuri, se clatină spre ieșire, chicotind, și îmi spun - eu sunt de obicei ori în camera mea, ori la televizor - să fiu cuminte. De fiecare dată, chestia asta li se pare tare amuzantă, și tot de fiecare dată, mie îmi vine să le plesnesc. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fii când o să ajungi în televiziune. ― O să fiu minunat, exclamă Ben, aruncându-și brațele în sus, cu o mișcare dramatică. O să fiu un nemaipomenit prezentator de prostii. O să fiu Ben Williams, proxenetul vedetelor, cel care linge dosurile celor celebri. ― Ben! chicotesc eu, încântată că prietenia noastră a ajuns la acest nivel de tachinare ușoară. N-o să mă uiți, nu-i așa? ― Dar tu ești Jemima Jones cea inferioară, de la mizerabilul Kilburn Herald. Trebuie să te uit, nu știu pe nimeni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]