804 matches
-
viță nobilă. De reținut că după vizita sa podgoriile din Franța, Italia și Germania aveau să fie practic distruse de filoxeră, ceea ce nu s-a întâmplat cu plantațiile din Chile apărate de ocean, de munți și de deșertul Atacama. Vinurile chiliene, atât cele albe, dar mai ales cele roșii, sunt renumite în lume, fiind exportate în peste 100 de țări, inclusiv în România. Ce este interesant, ca și în cazul consumului scăzut al excelentelor soiuri de pește, și la consumul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
revedea persoane interesante, de a-mi îmbogăți informațiile de la "surse sigure". Fiind singurul "socialist european", eram curtat de toți ceilalți șefi de misiune, așa că "trocul de informații" era avantajos pentru ambele Părți. Fiindcă la acțiunile ambasadelor erau invitate și oficialități chiliene, trebuia să fii mereu atent ce și cu cine vorbești, un rector sau decan, sau director de muzeu putând fi un colonel sau general! Recepțiile de zilele naționale erau fastuoase, de multe ori organizate datorită climei blânde în grădinile încărcate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de românii noștri din Chile, iar când luam leafa, îmi pofteam soția la un dejun "afară"! Localuri "cu ștaif" sau "de calitate" erau multe în Santiago. Favoritele mele erau "El Pavo", cu bucătărie internațională, "Canta Gallo" și "Estancia", cu bucătărie chiliană, și "Rapa-Nui", cu bucătărie din Insula Paștelui (aici, farfuriile, paharele, tacâmurile erau din scoici de sidef, meștesugit prelucrate, iar personalul, fete și băieți din Insula Paștelui îmbrăcați în costume "tradiționale", frumoasele picolițe doar cu o "fustă" și o "bustieră" din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cutia începea să "sune", ne repezeam să tragem prada la mal și întotdeauna aveam 1, 2 sau chiar 3 crăpceni agățați. Erau niște pești minunați, cam de 1 kilogram fiecare, cu o carne delicată și dulce. Pe mal mai pescuiau chilieni și turiști străini, înarmați până în dinți cu scule "de milioane", dar care nu prea aveau noroc și se aciuau pe lângă noi pentru "a prinde meserie". Secretul era nada, respectiv râmele adunate de nu știu pe unde de "colectivul ambasadei", din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
filmului Vlad Țepeș -Dracula!). La nord-est de Valparaiso se află vestita stațiune turistică Viña del Mar, apărută în urma Decretului guvernamental din 30 mai 1883 și devenită în secolul XX un loc predilect pentru vacanțele de vară, nu numai pentru turiștii chilieni și străini, dar și pentru Președintele Republicii, aici aflându-se Palatul Cerro Castillo, reședința sa de vară. Un "paseo" pe Avenida Peru, pe malul Oceanului, o vizită la Cazinoul inaugurat în 1930 sau o plimbare în mașină prin pitoreștile localități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și Aku-Aku ale norvegianului Thor Heyerdahl. După sosirea la Santiago, aveam să-mi îmbogățesc informațiile cu altele "de primă mână". Am aflat că insula, denumită de băștinași Te pito sau Te henna, însemnând "Buricul pământului", a intrat în proprietatea statului chilian în 1888, că e situată la 3526 kilometri de Chile, că are formă triunghiulară, cu laturile de 16/18 și 22 km, o suprafață de 165 km pătrați și o populație de 3800 locuitori. Primul european care a pășit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
determinat pe băștinași să modeleze uriașele statui de până la 10 metri și cu o greutate de până la 50 de tone și cum le-au transportat până la locurile unde erau ridicate pe postament?... Menționam că insula a intrat în posesia statului chilian în 1888, fiind interesant de știut "cum"? A fost o înțelegere între trimișii autorităților chiliene și insularii reprezentați de ultimul lor "rege", Atamu Tekena. "Tratatul" încheiat a fost redactat în spaniolă și rapanui amestecat cu tahitiană și ca semn al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de până la 50 de tone și cum le-au transportat până la locurile unde erau ridicate pe postament?... Menționam că insula a intrat în posesia statului chilian în 1888, fiind interesant de știut "cum"? A fost o înțelegere între trimișii autorităților chiliene și insularii reprezentați de ultimul lor "rege", Atamu Tekena. "Tratatul" încheiat a fost redactat în spaniolă și rapanui amestecat cu tahitiană și ca semn al înțelegerii regele Tekena a întins spaniolilor o brazdă cu iarbă, spunându-le: "Iarba este a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu tahitiană și ca semn al înțelegerii regele Tekena a întins spaniolilor o brazdă cu iarbă, spunându-le: "Iarba este a voastră, dar pământul rămâne al nostru!". Știa el regele ce știa, fiindcă ulterior guvernul a arendat insula unei companii chiliene și apoi unei companii engleze, care deținea mii de capete de oi, ce au distrus ce mai rămăsese de distrus din solul insulei. Licența acordată englezilor a fost anulată în 1953 și de atunci statul chilian a preluat administrația, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
arendat insula unei companii chiliene și apoi unei companii engleze, care deținea mii de capete de oi, ce au distrus ce mai rămăsese de distrus din solul insulei. Licența acordată englezilor a fost anulată în 1953 și de atunci statul chilian a preluat administrația, a construit o școală un spital și un aeroport. Epoca de bunăstare a insularilor a venit de la americani, care au construit pe insulă o pistă "de rezervă" pentru aterizarea navetelor spațiale, terminata în 1988. În 1995, Insula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
societății mixte miniere româno-chiliene de la Copiapo, eram solicitat "să mai rămân". Discutasem cu cei de la Emprensa Nacional Miniera și nu reținusem nici o "iminență". Am comunicat MAE și GEOMIN că, datorită repetatelor mele intervenții și solicitări și bunelor relații cu autoritățile chiliene, scoaterea la licitație a societății a fost programată "pentru sfârșitul perioadei de privatizări", aceasta putând dura un an, doi, sau chiar mai mult, așa că aș putea veni în concediu. La insistențele mele mi s-a comunicat decizia de a-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
RDG , cei doi îmi erau "afiliați" mie. Erau doi oameni simpatici, cu care mă întâlneam adesea și pe care i-am ajutat în multe probleme. Ca germani, aveau amândoi ochi "albaștri intens" și mai mult ca sigur că și "oculiștii" chilieni știau cam ce misiune au (într-o seară am fost sunat la o oră târzie de la o circumscripție de poliție, informându-mă că cei doi au fost "întâlniți" plimbându-se noaptea prin munți. Fiind convins că la acea oră și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
oră târzie de la o circumscripție de poliție, informându-mă că cei doi au fost "întâlniți" plimbându-se noaptea prin munți. Fiind convins că la acea oră și în acel loc nu puteau avea o întâlnire de afaceri, am explicat "Părții chiliene" că cei doi fuseseră într-o excursie și se "rătăciseră", gogoașă acceptată, "diplomații" fiind conduși la "reședință" de o patrulă a politicoasei poliției locale. La despărțire, mi-au exprimat sincere mulțumiri și mi-au făcut un frumos cadou integrala simfoniilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
urma să-l folosim la Madrid pentru soluționarea problemelor de sejur până la continuarea zborului spre București. Ne-am despărțit de cei de la ambasadă, trebuie s-o recunosc de ambele părți fără regrete, iar la aeroport de un grup de prieteni chilieni și români. La suirea în avion ne-a întâmpinat un impozant steward mulatru, îmbrăcat în livrea, care ne-a oferit câte o cupă de șampanie, prezentată pe un platou de argint. A fost o "decolare" de clasă, urmată de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Santiago, printr-un aranjament guvernamental, România se angajase să reprezinte și interesele RDG. Am amintit cum i-am ajutat pe cei doi RDG-iști, aflați de multe ori în situații critice, în ultima parte a mandatului negociind chiar cu autoritățile chiliene deschiderea la Santiago a unui Birou comercial al RDG. Nemții, fie ei și RDG-iști, au arătat ca pot fi protocolar la înălțime ambasadorul RDG a cerut o audiență ministrului Ștefan Andrei, în cadrul căreia a prezentat o scrisoare de mulțumire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
diplomați și membri ai coloniei române. Parcurgând zilnic presa uruguayană, am aflat o știre de interes atât pentru mine, cat și pentru soție, inaugurarea la Montevideo a celei de a XI-a ediții a "Festivalului internațional de tango". După cueca chiliană și samba braziliană, doream să cunosc tangoul "la el acasă" (exegeții susțin că Tangoul s-a născut în Rio de la Plata, respectiv, în Argentina și Uruguay), așa că am participat atât la concertele susținute de formații din America Latină, SUA, Europa și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
inedită a acțiunilor culturale a fost stațiunea balneară Atlantida, de pe malul Atlanticului, aflată la câteva zeci de kilometri de Montevideo. Ineditul consta că în această frumoasă stațiune avea să se refugieze timp de 4 ani, începând cu 1952, marele poet chilian Pablo Neruda, împreună cu amanta și ulterior cea de a treia soție a sa, Matilde Urrutia. Ca fost militant de stânga, fost membru și parlamentar din partea Partidului Comunist Chilian, viitorul laureat al Premiului Nobel nu era bine văzut în unele cercuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să se refugieze timp de 4 ani, începând cu 1952, marele poet chilian Pablo Neruda, împreună cu amanta și ulterior cea de a treia soție a sa, Matilde Urrutia. Ca fost militant de stânga, fost membru și parlamentar din partea Partidului Comunist Chilian, viitorul laureat al Premiului Nobel nu era bine văzut în unele cercuri din țara sa, așa că a profitat de amabila invitație a arhitectului și cineastului uruguayan Alberto Mantaras, care i-a oferit ca adăpost casa sa din Atlantida. Aici, Pablo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
duc să facă baie în Pacific, că o să poată mânca în fiecare zi pește cu Omega 3, care combate colesterolul etc. Până la urmă a zis: "Treacă de la mine, merg". Avea, după puțin timp, să se îndrăgostească de Chile și de chilieni și, după alte două misiuni în America de Sud, în Brazilia și Uruguay, și vizite în Argentina, Peru, Cuba și Mexic, nu mai voia să audă de Europa și europeni! Plecam la capătul lumii! Eram asemenea lui Columb, călător către o destinație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Allende, Fidel Castro, Kissinger, Brejnev, Nixon... Mi-am concentrat atenția în primul rând asupra istoricului relațiilor bilaterale. Porneau de prin 1880, când Republica Chile, alături de alte țări latino-americane, saluta noul stat independent România. În octombrie 1911, se menționează un consulat chilian la București, iar în iulie 1921, un consulat românesc la Santiago. La 5 februarie 1925, cele două țări aveau să decidă stabilirea de relații diplomatice la nivel de legații. Legația chiliană, deschisă în vara lui 1925 la București, avea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
independent România. În octombrie 1911, se menționează un consulat chilian la București, iar în iulie 1921, un consulat românesc la Santiago. La 5 februarie 1925, cele două țări aveau să decidă stabilirea de relații diplomatice la nivel de legații. Legația chiliană, deschisă în vara lui 1925 la București, avea să fie prima reprezentanță diplomatică a unei țări latino-americane în România! Începuturile relațiilor diplomatice au permis și antamarea unor discuții pe teme comerciale, înregistrându-se propuneri pentru încheierea unor acorduri în materie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în materie și chiar pentru deschiderea unei linii maritime Valparaiso-Constanța. Cu prilejul prezentării, la 11 decembrie 1935, a scrisorilor de acreditare de către Nicolae Dianu, trimisul nostru extraordinar și plenipotențiar la Santiago, a avut loc și o convorbire telefonică între ministrul chilian de externe, Miguel Cruceaga, și colegul său român, Nicolae Titulescu, acesta exprimându-și "satisfacția" pentru evoluția relațiilor bilaterale. În contextual celui de al Doilea Război Mondial, relațiile aveau să fie întrerupte în 1943, fiind reluate, la nivel de ambasadă, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
lui Gheorghe Rădulescu, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (26 septembrie-2 octombrie 1968), și cea a ministrului afacerilor externe, Corneliu Mănescu (26-29 octombrie 1968). Am parcurs cu interes și documentele privind ajutorul acordat de statul român celor peste 1000 de refugiați chilieni stabiliți în țara noastră după lovitura de stat militară din 1973, despre prezența avocaților români la Santiago în apărarea patrioților chilieni, despre acțiunile dictaturii militare. Mergând "pe firul apei", am dat și peste turneul "tovarășului" în țări din America Latină, lovitura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
octombrie 1968). Am parcurs cu interes și documentele privind ajutorul acordat de statul român celor peste 1000 de refugiați chilieni stabiliți în țara noastră după lovitura de stat militară din 1973, despre prezența avocaților români la Santiago în apărarea patrioților chilieni, despre acțiunile dictaturii militare. Mergând "pe firul apei", am dat și peste turneul "tovarășului" în țări din America Latină, lovitura militară chiliană prinzându-l, în septembrie 1973, în Peru, de unde urma să viziteze Chile la invitația lui Allende. Am zâmbit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în țara noastră după lovitura de stat militară din 1973, despre prezența avocaților români la Santiago în apărarea patrioților chilieni, despre acțiunile dictaturii militare. Mergând "pe firul apei", am dat și peste turneul "tovarășului" în țări din America Latină, lovitura militară chiliană prinzându-l, în septembrie 1973, în Peru, de unde urma să viziteze Chile la invitația lui Allende. Am zâmbit la citirea informației că noul șef al statului, generalul Augusto Pinochet Ugarte, a comunicat că este dispus să reînnoiască invitația răposatului Allende
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]