646 matches
-
extaz. Pe albia de bambus, ispita se întrupa. Milioane de zei, opt sau mai multe, răgușiseră strigându-și plăcerea. Torțele nu trimiteau decât flăcări alungite. Ama-no-Uzume părea că își dansează propria moarte, cu genunchii ascuțiți. Între pulpele ei, zeii împlântau chiote. Amaterasu își apropie ochiul de crăpătură. Îl întrebă pe cel mai apropiat zeu ce înseamnă aceste zgomote necunoscute. Avem o nouă zeiță. Cu pieptul străpuns de invidie, neîncrezătoare, sfâșiată de curiozitate, ea vru să știe unde este uzurpatoarea. Degetul zeului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
gură. Nici o privire măcar nu este aruncată bietelor petale care își continuă netulburate rotirea spre neființă, asupra unor capete deja îngrețoșate de atâta sushi și de atâtea snack-uri și de atâta băutură. În întuneric, se vomează sub copacii imperturbabili; chiote tulbură pacea vieții noi care se naște și moare la numai câțiva pași, aerul este greu de fumul grătarelor pe care se lăfăiesc inele de caracatiță, sau al oalelor uriașe cu fierturi tradiționale, din zecile de standuri cu mâncare invadând
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lumea după noi. Mă șochează diferența dintre el, un băiat ca un butoiaș de vin și durduliu, și mama lui, o aschimodie cu păr roșcat, mică de înălțime, un sfert din umbra lui. Femeia insistă. Lucian îi răspunde prin urlete, chiote și spasme. Dar el de fapt nu prea-nțelege nimic. Știu asta pentru că oamenii șușotesc. Lucian nu e ca mine, n-are nevoie de căști, de muzică, n-are nevoie de nimic. Lucian are aaaautism. Autism. Boala aia urâtă, bau-baul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
înțeleagă, cu o privire săgetată spre ușă, că mai sunt alții care așteaptă afară: asta e. Coborând treptele somptuoase ale primăriei, l-a izbit în față căldura răcoroasă a orașului zvâcnind, zumzet și vuiet neodihnit și prăfos, oameni grăbiți, claxoane, chiote de copii, țărani și precupețe ademenind pe glasuri diferite cumpărătorii, în piața de alături, către legumele și fructele stivuite în imense mormane strălucind colorate, înghesuială și frânturi de vorbe, palpitația colosală și indiferentă a orașului continuând să trăiască în atotputernicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
adânc în piept. „Iartă-mă“, a spus. O privea cum soarbe cafeaua cu înghițituri mici, scuturându-și pletele, și uitându-se peste marginea ceștii pe hârtiile cu însemnările lui. Era o liniște apăsătoare între ei și din stradă se auzeau chiotele copiilor care se bucurau de ziua însorită de început de martie. Mâna ei a tremurat și a scăpat ceașca și stropi mari de cafea s-au risipit peste schemele cu scris mărunt. „Ce dracu’ faci, de ce nu ești atentă?!“, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
beat, o bate, o dă afară din casă și ea chiuie și strigă după ajutor fugărită și pașii ei călcând repede pe trepte zguduie scările și blocul. Mai jos, câinele șchiop crescut de doi frați latră vesel. Strada răsună de chiote, adierile spulberă praful gros, frunzele, hârtiile, biletele de tramvai, rigola se umple de murdărie ca o cloacă. Vitrinele se schimbă în sfârșit după multe luni, dar arată la fel de anoste. Detalii, uluitor de multe detalii se așează în straturi dense în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
umplută cu paie. Fustă creață, făcută numai din petice, obraji, buze vopsite cu creionul roșu, gene cusute și, între ele, doi nasturi mari, holbați către mulțimea adunată în jur. ― Dansează, Geamala! Râzi, Geamala! Joacă, Geamala! îi strigau tare flăcăii în chiotele și hohotele mulțimii. Păpușa părea bleagă, deșelată, chiar moartă. Apoi se cutremură prelung, legănându-și volanele la stânga și la dreapta ca și cum ea, păpușa, s-ar fi rușinat să danseze în fața atâtor spectatori. Își ridică timidă capul după care, cu mânecile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu umbra zidurilor, dozată fantastic de lumina palidă a unei lanterne pusă parcă strâmbă pe deasupra unui stâlp de lemn, lăsat și el într-o parte. E Viena veritabilă, din care s-au înfiripat primele acorduri din „Dunărea Albastră”, și acel chiot formidabil de senină bucurie: „Iumhaidi - Iumhaidă”. E leagănul visurilor mele, cu fata pe care am îndepărtat-o pentru că a început să-mi plângă... Cu dânsa împreună au dispărut toți oamenii de pe atunci”. „Pe chipurile fetelor din Viena de azi, stăruie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bere din cutii. Priviră fix spre Ignatius. Una dintre ele, care tocmai turtise o cutie de bere în mână, se opri și o aruncă lângă chiuvetă, într-un ghiveci cu o plantă. — Fetelor, spuse Dorian. Cele trei fete scoaseră un chiot răgușit ca din Bronx. Acesta este Ignatius Reilly, nou-venit între noi. — Dă laba aici, grasule, spuse fata care turtise cutia de bere. Apucă mâna lui Ignatius și începu să o strângă de parcă intenționa să o strivească și pe ea. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-i potolim pe oamenii aceștia. Să-i aducem la ordine. Ne așteaptă o chestiune crucială. Falsul cowboy gâdila cu biciul un oaspete elegant. Sportivul țintuia la podea un altul, ce părea în culmea fericirii. Peste tot se auzeau țipete, gemete, chiote. La patefon puseseră acum o altă placă: Lena Horn. „Spirituală“, „vioaie“, „teribil de cosmopolită“, spuneau reverențios cei de lângă patefon. Cowboy-ul se desprinse de admiratorii lui excitați ca să-și sincronizeze buzele cu cuvintele de pe disc, șerpuind în jurul camerei ca o șansonetistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
convingeți alegătorii. Nu veți avea nici un mandat național. Nu veți reprezenta nici măcar Cartierul. Ușa se trânti și fetele se aflară din nou în mijlocul petrecerii, care părea să-și fi recâștigat elanul. Muzica începuse din nou și Ignatius auzea țipete și chiote mai puternice decât înainte. Ciocăni cu sabia în obloanele negre, strigând: — Veți pierde! Singurul răspuns pe care îl primi fu tropăitul unui număr mare de picioare care dansau. Un bărbat cu costum negru și pălărie tare ieși o clipă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
abia se mai zăreau, și asta numai pe margini. Catedra era Înfășurată Într-o hîrtie ordinară, albastră, fixată cu pioneze de tăblie. Ferestrele Înalte aveau zăbrele, ca În mănăstirile din romane. Ăsta era gimnaziul de fete! Deci nici urmă de chiotele de entuziasm În care se treziseră În zorii zilei, Înainte de răsăritul soarelui, ca s-o pornească la drum. Din bucuria care le umpluse sufletul de copii Într-un moment ce semnifica o cotitură În viața lor. Din care rămăsese doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se chirciră de parcă se aștepta la o lovitură (chiar fu aruncată o piatră) și se Încovoie și mai mult de spate. De-ajuns ca gloata să simtă că l-a părăsit curajul, că i s-a frînt mîndria. Scena provocă chiote de bucurie. (Căci gloatei Îi place să vadă cum se frîng cei mîndri și curajoși.) La capătul bulevardului, acolo unde Începea curia aristocrată și unde mulțimea se mai rărise, el ridică ochii. În lumina zorilor, la un balcon, văzu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
al XVIII-lea - se țineau de păgâni, ca să aibă parte de un an bun, adică cu același scop precum se serbează și acum.” De asemenea, toamna, la facerea vinului, oamenilor li se cerea în mod expres să nu chiuie : „Nici chiote să nu dea, când toarnă vinul în buți”, deoarece „este același strigăt de veselie pe care-l făceau păgânii, când turnau vinul în ulcioare, ceea ce este iarăși oprit” (96). Spre deosebire de cultivarea și utilizarea tutunului, atestate în zona balcanică de la sfârșitul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ajungea și din cauza lipsei de legume, unii se îmbolnăviseră de scorbut. După șaizeci de zile de călătorie, două păsări ce păreau a fi becațe au venit în zbor și au poposit pe catarg. Marinarii spanioli și mateloții japonezi au scos chiote de bucurie. Dacă păsările veniseră în zbor însemna că uscatul era aproape. Păsările cu ciocuri galbene și cu pene cafenii și albe au mai atins o dată marginea corăbiei și au dispărut în zare. Spre seară pe partea stângă se iviră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tistimelele desfăcute, cu coadele resfirate, toți înviorați de băutură, vorbeau deodată ori cântau; câteodată, aceste petreceri se sfârșeau și cu strașnice păruieli. Lăutarii, nelipsiții lăutari, cântau la ureche de inimă albastră, din când în când auzeai câte un oftat prelung, chiote, glasuri răgușite. Când soarele începea să apună, grupurile se sculau și începeau să plece, lăutarii se mai țineau după câte unii mai „damblagii“, iar pocnetele oalelor sparte răsunau neîncetat până ce grădina se deșerta. Fiindcă obiceiul tradițional erea ca, după ce au
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
nevoiași. Nu vei întâlni, ca la noi, preoți nepieptănați de luni întregi și-mbrăcați în cioareci și zeghe, de crezi că sunt geambași și nicidecum slujitori ai lui Iisus, nici de aceia care să cânte "foaie verde" și să de chiote pe la nunți și cumetrii; nici aceia care măsluiesc cărțile și fac politică, în loc să mântuiască sufletele credincioșilor, ci întâlnești preoți, cuviincioși, plini de evlavie, adânci cunoscători ai Scripturii, cu milă către cei săraci, curat și modest îmbrăcați; dornici de muncă pentru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
urcat cu două scări rulante, publicul - peste care se revărsa din difuzoare Tomnaia noci - era tot atât de numeros cât călătorii pe un peron din gara Kievskaia, ziua. Trupa mi se păru formidabilă, știa totul de la duioșie la veselie, de la murmur la chiot, de la Katiușa războinică la Kalinka milostivă. În pauza lungă dintre primo și secondo tempo lumea se repezi - cu energia transmisă de spectacolul care o fermecase - la bufetele abundente instalate pe fiecare etaj, se mânca, se bea, se râdea, într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
bani“. O carte a fețelor Într-o seară de toamnă a lui 2010, într-o sală din campusul universității Harvard, studenții și profesorii urmăresc proiecția filmului The Social Network. Din când în când, câte un grup din sală izbucnește în chiote și urale. Sunt studenții care își recunosc în imaginile din film, pe rând, clădirea căminului sau a facultății la care învață. Mediul studențesc de la Harvard, atmosfera, mentalitățile și apucăturile de cămin au jucat un rol important în modelarea Facebook. Ca
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
dat pe urmă în judecată fiindcă n-a vrut să stea să fie bătut, învinuit adică atât pentru că a fugit, cât și mai ales pentru faptul că a fost ciopârțit altul în locul lui. Ar fi trebuit, pesemne, să dea un chiot ca să-și anunțe astfel dușmanii! "Bă, nu mai dați, că eu am fugit!" Mare nerod și ăla! Altădată, cică, tot la MAT, s-a repezit în trei pe care i-a trîritit pe sub mese, pesemne erau beți toți... Și după ce
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
abia i-a atins luciul tumultuos, iar gabara s-a repoziționat cu eleganță. Au prins un curent blând, care trecea prin stânga unui vârtej uriaș, dar, ca prin minune, ei au depășit vâltoarea fără nici o zdruncinătură. Jina a scos un chiot. Zach a lăsat vâsla și și-a sărutat soția cu pasiune, în vreme ce barca trecea lin pe lângă bifurcațiile pârâiașelor Otter și Eagle. Te iubesc, i-a spus el Jinei. Femeia s-a dezlipit din sărutare cu ochii umezi. Era pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ei bătut de vânt. Stai jos, i-a spus el. Erau primele cuvinte pe care Jina îl auzise adresându-i-le soției lui de la începutul excursiei. Ține-te bine. Când a văzut spuma albă a vâltorii, Drew a tras un chiot. Alice și-a lăsat vâsla între picioare. Toate lumea să vâslească în față ! le-a strigat Drew. Călătoria într-o barcă gonflabilă era complet diferită. Mai săltăreață, mai hurducată. Semăna, mai curând, cu o tură într-un montagne russe, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ambarcațiunea a intrat în curentul râului. Alice și John rămăseseră muți pe nisip. Drew a apărut în fugă și urlând; câinele hămăia ultragiat. Mama lui Danny s-a uitat la fiul ei uluită și furioasă, în vreme ce Charlie a tras un chiot: „Așa !” Eu sunt râul ! a strigat Danny, conducând barca pe după cotul râului și îndreptând-o către Rainier Rapids. Când apa s-a ridicat și l-a plesnit peste față, băiatul chiar a crezut în vorbele lui. Ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
întregul perete își pierduse coeziunea implacabilă: deși părea neschimbat, nu încăpea nici o îndoială că se modificase. Fluxul de energie se scurgea acum mai ușor prin trupul lui Corl. Acesta continuă să-l rețină încă vreo câteva secunde, apoi, cu un chiot de triumf, sări în aparatul de zbor și apăsă pe butonul care închidea portiera. Unul din tentaculele lui apucă maneta de comandă cu un gest aproape tandru. Aparatul făcu un salt înainte, spre peretele exterior. În clipa când botul aparatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
bunăoară, cînd gheața de pe Obi ajungea destul de groasă, iar stratul de omăt era Încă puțin adînc, oamenii locului se luau la Întrecere cu săniile pe Întinderea Înțepenită a fluviului. Să fi văzut atunci nouri de zăpadă spulberată, să fi auzit chiote și focuri de flintă În aer de dragul avîntului fără piedici prin albia uriașă!... PÎnă la urmă, lui Gheorghe i s-a dat o muncă primejdioasă: ducea poșta la cel mai apropiat oficiu, la o cale ferată, vreo 40 de kilometri
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]