607 matches
-
și așa sunt sigur că sunt treaz, nu visez. Sunt aici și strig: — ...Măcar tu recunoaște-mă! Măcar tu uită-te la mine, mamă... În toate poveștile, mama e cea care te recunoaște, numai tu ții capul Întors și umbra chiparosului Îți acoperă fața. Dacă nu-mi spui nici un cuvânt Înseamnă că ești supărată pe mine! Așa făceai totdeauna și știam cu ce am greșit, bănuiesc și-acum de ce nu vrei să-mi răspunzi. Ție ți-au plăcut Întotdeauna scrisorile lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ți-ai ridicat ochii? Împotriva Sfîntului lui Israel! 23. Prin solii tăi ai batjocorit pe Domnul, și ai zis: "Cu mulțimea carălor mele, am suit vîrful munților, coastele Libanului! Voi tăia cei mai înalți cedri ai lui, cei mai frumoși chiparoși ai lui și voi atinge creasta lui cea mai înaltă, pădurea lui care este ca o grădină de poame; 24. am săpat și am băut ape străine și voi seca cu talpa picioarelor mele toate rîurile Egiptului. 25. N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
4. L-au luat dar din casa lui Abinadab de pe deal; Uza mergea alături de chivotul lui Dumnezeu, și Ahio mergea înaintea chivotului. 5. David și toată casa lui Israel cîntau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu arfe, cu lăute, cu timpane, cu fluiere și țimbale. 6. Cînd au ajuns la aria lui Nacon, Uza a întins mîna spre chivotul lui Dumnezeu și l-a apucat, pentru că erau să-l răstoarne boii. 7. Domnul S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
pânze pe care făcuse portrete de țărani cu ochi mari și mustăți lungi, cu pălării ascuțite, copii ai străzii în zdrențe foarte pitorești și femei cu fuste colorate. Uneori ședeau lenevos pe treptele unei biserici, iar alteori se plimbau printre chiparoși pe fondul unui cer fără nori. Uneori stăteau îmbrățișați ca îndrăgostiții lângă o fântână renascentistă, iar alteori rătăceau prin Campagna lângă un car cu boi. Pânzele erau desenate cu grijă și pictate cu și mai multă grijă. Nici o fotografie n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cum face toată lumea acolo, din izvorul uitării și abia apoi din cel al memoriei, deoarece, dacă le încurci, riști, se zice, să nu mai ții minte nimic. Măslinii mi-au dat, mereu, o impresie de răbdare dezolată și blândă, iar chiparoșii m-au trimis cu gândul, constant, prin noblețea lor funerară, la corurile tragediilor antice. Ce legătură au toate acestea cu spiritul clasic? Probabil, nici una. Dar mă grăbesc să întreb: ce legătură au statuile grecești, cum le vedem noi azi, albe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
strânsă după moda egipteană, și o fâșie de purpură îi încingea fruntea. De acolo a plecat la Crotona, unde a întemeiat faimoasa sa școală. Clădirea, albă, strălucea în afara orașului, pe o colină ce domina golful. Se zărea de departe, printre chiparoși, măslini și nenumărate portice. Pe soclul statuii lui Hermes, de la intrare, scria: "Profanii, înapoi!" Dimineața, când soarele se ridica din valurile mării, tinerii novici intonau un imn închinat lui Apolo și executau un dans. Apoi, se spălau și se plimbau
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
am uitat de Theo. Nu mi-a trimis poemele promise. L-am zărit doar o clipă, coborîndu-și bicicleta. După aceea, nu l-am mai văzut. Ne strecurăm prin periferiile Atenei până intrăm autostradă. De o parte și de alta, măslini, chiparoși, câmpii cu pământ roșcat. Coline sterpe, pietroase. Oprim undeva să bem un ceai, deoarece pe vapor n-a mai existat "mic dejun". Vesela fusese împachetată și, oricum, era prea de dimineață. Ne cumpărăm și pentru drum ceva mâncare. Apoi, plecăm
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
îndată. Cu doi călugări mergând în frunte și însoțitorii săi după el, Mitsuhide urcă o scară de piatră cu trepte înalte. Tocmai când ai fi zis că urma o porțiune orizontală, treptele începeau din nou. Pe măsură ce urcau, verdele închis al chiparoșilor se întuneca și mai mult, iar violetul cerului văratec pălea spre seară. Simțeau apropierea nopții. Cu fiecare pas, simțeau pe piele scăderea bruscă a temperaturii; în vârful muntelui era simțitor mai frig decât fusese la poale. — Domnul Shoha vă trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
privire, strigă un alt om, de la o oarecare distanță. Se auzi foșnetul trecerii prin desișuri, apoi siluetele santinelelor apărură pe margine. Pare să se vadă un soi de văpaie pe cer, spuse unul dintre ei, arătând spre sud-est. — Unde? — Din dreapta chiparosului ăluia mare, până la miazăzi. Ce crezi că e? Râseră cu toții. — Probabil fermierii de lângă Otsu sau Kuroda, or fi dat foc la ceva. N-ar trebui să mai fi rămas nici un țăran în sate. Toți au fugit în munți. — Ei, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se reprezenta prin foițe de aur adevărat. Jumătăți și sferturi de monezi erau bătute-ndelung cu cioca nul până deveneau mari hârtii de aur, ușoare ca pana și aproape străvezii, lipite apoi peste nimburi, stele și sori în peisaje cu chiparoși și castele. În aceleași fabuloase vremi sclipirile din tapiserii se realizau tot cu fire de aur, împletite cu mătasea și cu bumbacul aduse din Colonii. Zulufii fecioarelor erau din șpan de aur și cornul de inorog avea cane lura din
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
coastei și, în ceață, un munte acoperit de păduri de pini. — Muntele Ida, spuse Zaleucos. Vântul se potolise, iar ei înaintau pe apă, care se umfla în ultimele valuri mari, spre mal. Puteau vedea o câmpie pe care creșteau stejari, chiparoși și tamarisce, un râu și un torent plin de pietre albe care se vărsa în el. — Simois și Scamandros, zise Zaleucos. Gajus privea, nemișcat, locurile ale căror nume fuseseră inventate de Homeros. Mai încolo, sub norii joși străbătuți de razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gândi că poate era din cauza copacilor și arbuștilor cam sumbri ai grădinii, că dispunerea lor excesiv de geometrică avea acest efect, pe care Îl mai observase și la alți vizitatori, până se așezară pe o bancă din capătul unei alei de chiparoși, iar ea Îi Înapoie foile de hârtie cu mulțumiri ca de gheață. — Mă tem că ești nemulțumită de articol, Fenimore, spuse el. — Nu, nu, replică ea neconvingător. Sunt sigură că ai dreptate. — În legătură cu ce? — Cu anvergura modestă a realizărilor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl vizitase, În fine, În mai, alungat din Veneția când mulțimile de turiști deveniseră insuportabile. Până la urmă fusese o experiență cu efect calmant și Îi părea rău că amânase atât de mult pelerinajul. Îi plăcuse Întotdeauna cimitirul protestant, umbrit de chiparoși, cu mormintele modeste contrastând cu marea piramidă păgână a lui Caius Cestius, din apropiere. Aici odihneau Shelley și Trelawney, și Keats sub semnificativul, descurajantul epitaf „Aici zace unul al cărui nume s-a scris cu apă“. Pe piatra de mormânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele copile cresc. Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri, Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos, Unde-n ramurile negre o cîntare-n veci suspină, Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină, Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos. Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite, Alta-i lumea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
haina de diamantică brumă 295Să scânteie în umbră, să spânzure feeric - Treceți încet prin aer călcând pe întuneric. (El se uită pe mare) Din insule bogate sfâșiind apa iese O luntre cu vântrele ce spânzură sumese. Se leagăn-visătorii copaci de chiparos Cu frunza lor cea neagră uitîndu-se în jos În ape... Iar prin crenge de-un verde-adînc de jale Se-oglindă-n apa-albastră de aur portocale, {EminescuOpIV 307} Și parcă glas de clopot înfiorează sara; Pe-a stâncilor lungi colțuri apusul se coboară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Tăind în două apa ea poartă o păreche: Pe Sarmis, craiul tânăr din Getia cea veche, Mireasa-i în picioare, frumoasă ca o zână Stetea și pe-a lui umăr își sprijină o mână. {EminescuOpIV 409} Se clatin-visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu umbra lată și flori până-n pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt. {EminescuOpIV 410} "De câte ori iubito, mă uit în ochii tăi Mi-aduc aminte ceasul, când te-am văzut întăi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fericirea-mi, scumpo, nici îndrăsnesc s-o crez. "Tu ești? Tu ești aievea? Sau poate că visez... "Dacă visez, te-ndură, rămâi la al meu piept Și fă, ca pe vecie să nu mă mai deștept. " Se clatin-visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu umbra lată, cu flori păn-în pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt. {EminescuOpIV 411} Ea cade în genunche sub florile ce plouă. Grumazul i-l cuprinde cu brațele-amîndouă Lăsând pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ne ducă a mării unde repezi. "Ori unde ne vor duce în farmecul iubirii, Chiar de murim, ajungem limanul fericirii ". Ea mînile-amîndouă le pune pe-al lui creștet.. Frunziș purtat de vânturi pe valuri cade veșted. Se clatin-visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu umbra lată, cu flori până-n pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt. Din codri singurateci un corn părea că sună. Sălbatecele turme la țărmuri se adună. Din stuful de pe mlaștini
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pleoape. Din tainiță adâncă părea c-aud un vaer. De-asupra ei Brigbelu, nălțând făclia-n aer, Ii zise: "O iubito, din nou ți se năzare. Iar ea mereu ascultă, ș-aude i se pare: Se clatin visătorii copaci de chiparos "Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu umbra lată cu flori pîn-n pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vînt! " II Brigbelu, rege tânăr din vremea cea căruntă, Pe zeii vechii Dacii i-a fost chemat la nuntă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe când toți ascultă, chiar regii din firide, Cu gura-n pumn ghidușul se strâmbă și tot râde. {EminescuOpIV 418} Cu mutra lui de capră și trup schilod de Faun Își tîrîe piciorul ținîndu-se de scaun. Se clatin visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu umbra lată cu flori pîn-în pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt. De-odată-n fundul salei, apare sub un arc, Cu stânga răzimată de spada-i de monarc, Nebunul Sarmis - care
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lor eternă eu umbra-mi mistuesc, "Privesc cum peste frunze uscate fără urme "Aleargă zimbrii negri și cerbii fug în turme, Iar lângă vechi fântâne de lume date-uitării Privesc în iarba-nnaltă sirepii albi ai mării. Se clatin visătorii copaci de chiparos "Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu frunza lată, cu flori pîn-în pământ, Spre marea-ntunecată se scutură de vânt ". {EminescuOpIV 421} Prin salele pustie un om în neagră haină Temîndu-se de pașii-i, se strecură în taină
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
catolic. — Așa e. (M-am oprit să-l măsor din ochi.) Totuși, Îmi Închipui că e fericită acolo unde e. — Să sperăm. Era tare drăguță, iar pămîntul ăla e rece. Te duc cu mașina? (Arătă către un Porsche parcat sub chiparoși.) E drum lung pînă-n oraș. — Mersi, dar am mașină. — Charles Prentice? Ești fratele lui Frank. (Îmi scutură mîna cu neprefăcută afecțiune.) Bobby Crawford, antrenor de tenis și băiat de casă la Clubul Nautico. Păcat că ne cunoaștem În așa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
unchiu-său și bunicu-său. La Meybod îl duceau cu șareta, să se uite la porumbeii din turn. Peste tot erau guerbi care n-ar fi vândut duhul lui Vohu Manah pe un pumn de odoare. În Abarkouh, dincolo de șosea, era un chiparos milenar, Pomul Raiului. Îl vedeai izbucnind din nisip ca o flacără verde-neagră, punctată de amulete și de eșarfe, de bilete cu rugăminți. În 1980, la scurt timp după Revoluție, canadienii și apoi rușii îi făcuseră testele cu carbon: patru mii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dată, însoțit de bunicu-său, dar atunci se dusese cu bicicleta. Era o nesăbuință să pedalezi într-o zi ca aia, era ca și cum te-ai fi învoit să fii copt în deschizătura unui cuptor. Dar el nu avea timp. Ajunsese la chiparos în plină amiază și își simțea sufletul amărui și înecăcios, precum o otravă sub limbă. Biletul fusese scris încă de cu seara și bâjbâi în buzunarul adânc al pantalonilor cu care era îmbrăcat, ca să îl găsească. În pom mai erau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Unul dintre inchizitori se uita tot timpul la mâinile mele. Din toată ființa mea nu-l interesau, parcă, decât degetele. ― Se întreba, poate, cum ar fi arătat strivite. ― Mi-au trecut prin minte multe atunci. M-am gândit și la chiparoșii aceștia și la faptul că, poate, n-aveam să-i mai revăd niciodată. Și la lanurile de grâu unde, cândva, mă trânteam la umbra câte unui măceș, năpădit de mirosurile de spic copt și de iarbă dospită. O clipă, am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]