793 matches
-
că îl prinseseră, așa că își smulse mâna, dar bărbatul chipeș nu-i dădu drumul. Inima lui Brad bătea cu putere și simți cum era invadat de panică. Se aplecă și își scoase pistolul din toc. — Nu! Dă-mi drumul! Bărbatul chipeș îl privi șocat. Unii începură să țipe. Bărbatul ridică mâinile. — Ușurel, spuse el, totul va fi ... Arma din mâna lui Brad trase. Brad nu își dădu seama că se întâmplase asta decât când îl văzu pe bărbat poticnindu-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
gândi ea. — Și ce s-a Întâmplat după aceea? — Nimic, la sfârșit am plecat cu partenera mea. Nu m-am culcat cu cealaltă, nici măcar n-am mai văzut-o de-atunci. — Mișto poveste! zise ea, privindu-l admirativ. Un bărbat chipeș care nu fusese niciodată căsătorit era ca un animal sălbatic, inducea senzația de pericol. — Întâlnirile tale cum sunt? o Întrebă el. — Mecanice. Când merg la o Întâlnire simt că piere orice urmă de romantism. — Poate că e vina ta, sexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
te obișnuiești cu confortul ăsta. Ochii lui Carmen străluceau, dar părea tristă. Am făcut eu glume pe seama ta, dar mi-aș dori și eu senzații tari În viața asta, mi-aș dori să mă fi culcat cu unii dintre bărbații chipeși pe lângă care trec pe stradă. Mi-aș dori măcar să mă fi măritat cu un bărbat pe care să-l iubesc. Sau măcar pe care să-l plac. — N-ai ce să regreți, draga mea, crede-mă. Căsnicie pasională? Ha! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
îl înfășură într-un turban. Își zări chipul, lipsit de artificii, redus la puritatea naturală, în oglinda băii. Așa, fără machiaj, asemănarea cu tatăl ei era izbitoare. Aveau amândoi fețe ovale și pomeții înalți, de reminiscență slavă - oare vreun tătar chipeș siluise cândva femeile strămoșilor ei? Puțin probabil dat fiind că, din câte știa, se trăgeau din Surrey, un ținut din acelea în care până și tătarii aveau Jaguare. Avea nasul ușor cam prea lung și ochii puțintel cam înguști. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe îndelete, ascunsă de spatele masiv al lui Simon, fascinată de cât de mult se deosebea de persoana pe care și-o închipuise ea. Primul lucru care-ți sărea în ochi la Laurence Westcott era faptul că era extraordinar de chipeș. Al doilea lucru care-ți sărea în ochi era modul în care încerca să disimuleze acest fapt, ca și cum frumusețea ar fi fost un lucru oarecum frivol la o persoană în poziția sa. Părul lui blond-auriu era lăsat puțin mai lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
compara cu tatăl ei. Dar Laurence Westcott nu era doar extraordinar de atrăgător. Era un om altruist și afectuos și o lăsase să întrezărească durerea din sufletul lui. Poate că i se schimbase norocul. — Așadar cum a fost ginecologul cel chipeș? — Nu e ginecolog. Pentru prima dată, umorul sarcastic al lui Stevie o irita pe Fran. Își scoase agenda din geanta de umăr și o trânti cu zgomot pe birou. — E specialist în tratarea infertilității și a fost minunat. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Am căzut de pe bicicletă la zece ani. Își lipi buzele de pielea încă încrețită, iubindu-l pentru această mică imperfecțiune. — A sărutat-o mama ta ca să treacă? Laurence se încruntă și încercă să tragă așternutul. — Cum poate cineva atât de chipeș și plin de succes să se simtă atât de nesigur? îl tachină Fran, trăgând de cuvertura de bumbac și râzând. — Trebuie să simți că ești iubit ca să te vezi în oricare din aceste feluri, spuse el încet. Amărăciunea din glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
irațională. Asta a fost tot? O partidă rapidă și apoi fiecare la casa lui? Ce straniu era că a face dragoste părea un lucru mai puțin intim decât a rămâne peste noapte la celălalt. Jos Laurence zâmbea. Arăta și mai chipeș în halatul de baie decât în hainele lui obișnuite. Mă întrebam, timiditatea îi revenise, dar acum părea cea unui băiețel, fermecătoare, nu cum fusese, cu o clipă în urmă, un mijloc de-a o ține la distanță, dacă ți-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de afecțiune, ci doar să o lase să curgă în jurul lui, ca o piatră prinsă în mijlocul unui vârtej. Privindu-i, Fran își aminti de cuvintele pe care le rostise el în prima noapte petrecută împreună. Cum poți să te crezi chipeș și plin de succes dacă nu te simți iubit? Și totuși Camilla părea să-l iubească, ba chiar prea mult. Se agita în jurul lui, fără să observe că fiecare mângâiere, fiecare cuvânt măgulitor, păreau doar să-l stânjenească. Fran își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un lac, reverberă îndelung. Epuizați de intensitatea lui, se prăbușiră în cele din urmă unul în brațele celuilalt. — Cred că se poate să mă fi înșelat în privința ta, Jack Allen, recunoscu ea. — Vei să spui că m-ai considerat întotdeauna chipeș și spiritual, iar acum descoperi că sunt și mai chipeș și mai spiritual? Dar am știut întotdeauna ce părere ai de fapt despre mine. Tonul i se înăspri o clipă. — Crezi că sunt un fustangiu iresponsabil care profită de inocența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în cele din urmă unul în brațele celuilalt. — Cred că se poate să mă fi înșelat în privința ta, Jack Allen, recunoscu ea. — Vei să spui că m-ai considerat întotdeauna chipeș și spiritual, iar acum descoperi că sunt și mai chipeș și mai spiritual? Dar am știut întotdeauna ce părere ai de fapt despre mine. Tonul i se înăspri o clipă. — Crezi că sunt un fustangiu iresponsabil care profită de inocența tinerelor reportere și care și-a pierdut, probabil pe bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un incident deloc ieșit din comun. Singurul motiv pentru care continuau parteneriatul era faptul că nimeni altcineva nu voia să le fie partener. Ca în multe căsnicii, de altfel. Se auzi soneria și sări să răspundă. În prag stătea Laurence, chipeș și îngrijorat. — Laurence, slavă Domnului! El o îmbrățișă și de data asta ea plânse fără să se mai ascundă. — E vorba de tata. Starea lui s-a agravat din nou. E ca și cum, de fiecare dată când mă vede, a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că pasiunea e singurul lucru care contează. Fran zări îndoiala din ochii lui Stevie și se apropie ea. — Uite ce e, Stevie, îl ador pe Laurence. Și e normal. E cel mai minunat bărbat pe care l-am întâlnit vreodată. Chipeș, afectuos, își dedică întreaga viață dorinței de a-i ajuta pe ceilalți. Tu ești cea care îmi tot spune că ar trebui să găsesc pe cineva ca tata. Pentru prima dată, chiar am găsit. — Bun. Stevie se întoarse la sarcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe Google, că are o reputație excelentă. Lucrează În domeniul dreptului commercial, are propriul să birou pe undeva prin Middle Temple, iar În poze nu arată deloc atît de impunător și de măreț pe cît ți-ar inspira faima lui. Chipeș Într-un fel mai șters și oarecum tern, Michael, În toate pozele pe care le-am văzut În apartamentul lui Dan, e eclipsat vizibil de soția sa, frumoasa Linda. Linda Cooper, pe numele de domnișoară Campbell, născută și crescută În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Emmei. Mie Îmi strînse mîna cu un rînjet obraznic. Mi-am dat seama din prima clipă că era genul de om care ar fi putut fi achitat pînă și de crimă, de fapt, varianta mai zveltă, mai tînără și mai chipeșă a lui Dan. Cred că Dan e fermecător, dar asta mai ales din cauză că-l iubesc și pentru că e manierat și politicos. Pe de altă parte, Richard deborda de șarm, mă așteptam ca unul din noi să se repeadă să aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sentiment de nesiguranță? — Ce se Întîmplă acolo? Ușa se deschide și Lisa intră cu pași mari, zîmbind cu gura pînă la urechi. — Purtați o conversație privată sau e liber orișicine să vi se alăture? — Tocmai spuneam că Andy e foarte chipeș, spun eu În gura mare. — Știu, confirmă ea din cap. E trăsnet, nu? Deși e cam nesimțit. Trish și cu mine răsuflăm ușurate. — O, Doamne, zic, de fapt, spuneam că nu ne vine să credem că vorbește așa cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
care l-am întâlnit vreodată. Ochii îi erau albaștri precum o zi de mai, pielea ca de ceară, buzele îi erau roșii precum trandafirii, iar părul îi era de un negru cum nu am mai văzut. Era un băiat extrem de chipeș și înalt. După ce l-am studiat o clipă, i-am răspuns: Numele meu este Lorelai, dar prietenii îmi spun Ela și nu vreau să te deranjez. Am descoperit o ușă spre acest ținut magic și am vrut să aflu mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să trimit vorbă prin sclavă, dar nu m-am gândit la asta, eram plictisită și înțepenită de atâtea ore de stat, așa că m-am ridicat și m-am dus eu însămi. Numele lui era Shalem. Era primul născut, cel mai chipeș și cel mai isteț dintre fiii regelui, foarte iubit de oamenii din Salem. Era auriu și frumos ca un apus de soare. Mi-am lăsat ochii în jos ca să nu mă mai holbez așa - de parcă ar fi fost un țap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
soseau ceilalți, venea și verișoara Brigitte. Ținea mult la Brigitte, ar fi vrut să fie fericită; dar cu un soț atât de cretin, era greu, evident. Insul era asistent medical la Bayer și o Înșela de câte ori putea; cum era bărbat chipeș și umbla mult, putea adesea. Pe an ce trecea, chipul Brigittei era tot mai trist. În 1990, Michel renunță la aceste vizite anuale; rămânea Bruno. Relațiile familiale rezistă câțiva ani, uneori zeci de ani, de fapt rezistă mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rezist să n-o ridic și să nu mă uit la pozele familiare. Uite și scările pe care le-am urcat zi de zi a vieții mele, vreme de șapte ani. Uite-l pe Guy, care arată la fel de tulburător de chipeș ca întotdeauna. Uite-o și pe fata aia Sarah de la departamentul de Litigii, care aștepta și ea să fie făcută partener. Habar n-am dacă or fi facut-o. — Ce faci ? Melissa a intrat în bucătărie fără s-o aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
astfel Încât somnul de mătase al lui Nikki să nu fie tulburat. Din când În când, mă uitam pe geam la brațele lui rotunde și la pletele negre care i se revărsau pe umerii lucioși. La treizeci și ceva de ani, chipeșul Nikki era Încă adolescentin. Chelnerul ne adusese fragi de pădure, borcănașe cu gem și boluri din ceea ce Învățasem să numesc argintăria hotelului. Ravelstein și‑a mâzgălit lăbărțat numele pe un cec, În timp ce‑și ducea un corn la gură. Eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Înalt decât mine. Efectul pe care‑l exercita era uneori frapant: datorită staturii sale impozante, purta hainele cu un aer mult mai dramatic. Nici prin cap nu mi‑ar fi trecut să neg acest lucru. Pentru a fi cu adevărat chipeș, un bărbat trebuie să fie Înalt. Eroul tragic trebuie să depășească Înălțimea medie. Nu mai citisem Aristotel de secole, dar atât Îmi mai aminteam din Poetica. În rue St. Honoré, Îmbibată de Întregul farmec al istoriei și politicii franceze - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Rosamund cea lipsită de experiență vedea lucrurile cu mai multă claritate decât toți ceilalți. Eu nu mă gândisem niciodată la crize sau la urgențe. Puteam oare conta pe un taxi la ora aceea matinală? Da. În primul rând pentru că aferata, chipeșa, neînduplecata noastră proprietăreasă afro‑caraibiană, Între două vârste, luase notă, cu o seară Înainte, de ambulanță și de doctor. Probabil că schimbase vreo două vorbe cu conștiinciosul, dar nu Întru totul demn de Încredere medic francez. Nici măcar nu era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
-i pice lui vreo Ingrid Bergman, vreo divină Garbo? S-a umplut lumea de Sabrine, de nasoale, ce vremuri! Ce muieri! Domnișoara Carbon în schimb se dă în vânt după genul Johnny Weissmüller, și de unde să-i pice ei Tarzani chipeși, de treabă și curați cu inima? Într-o junglă parfumată, lângă un pahar cu picior înalt de daiquiri, în brațele lui cafenii și vânjoase, la pieptul lui de bronz... Și un fior de plăcere îi trece domnișoarei din închipuire în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
eu pot să-ți spun Mihaela? Am să te sun pe la cinci, să nu fugi de-acasă! spuse locotenentul, amenințând-o în glumă cu degetul. Poftim ce-a ieșit, dintr-o joacă. Locotenentul e băiat drăguț, genul ei, înalt, vânjos, chipeș, cu mustață... Duduie, duduiță dragă, pe Garofița Mihai o îneacă plânsul, cum să vă mulțumim că ați fost așa bună cu noi? Doamne, că suntem oameni săraci, da’ n-o să uit ce-ați făcut pentru noi cât oi trăi! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]