23,417 matches
-
era foarte mândru. Dar nici aici Baliff nu ne-a lăsat în pace. Tata a fost mutat la Tataia, lângă Constanța. De această localitate îmi amintesc faptul că, era cu un aspect dezolant și cu foarte mulți hoți. Stăteam cu chirie la o casă și într-o dimineață, ne-am trezit fără treapta de beton din fața scărilor. Eh, vremuri! Am totuși o amintire plăcută, în care tata a arătat că este capabil să rezolve situații din cele mai delicate. La vremea
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
corespunzătoare gradului, fiind identice, motivul că unul aparține unei legi de pensiune mai veche, iar altui unei legi mai nouă, este absolut brutal. Bursa vieții nu stabilește prețurile pieții pentru pensionarii militari, aparte și după data pensionării lor. Alimentele, îmbrăcămintea, chiriile, medicamentele etc. sunt plătite de pensionari dupăcursul pieții de astăzi, nu acel de la data pensionării. O anomalie strigătoare pentru ofițerii pensionari o formează apoi chestiunea indemnităților, ca adaose la solda activilor care nefiind supuse reținerii de 10 la sută pentru
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
de avertisment nu reușeau să-i sperie prea tare; a-i Împușca pur și simplu ar fi Însemnat noi conflicte cu guvernul local, cu care relațiile nu erau nici așa prea grozave. Ori de cîte ori doreau o majorare a chiriei, autoritățile rolande făceau aluzie la nemulțumirea populației față de prezența bazelor militare pe insulă - deși majoritatea rolanzilor trăia din veniturile provenite pe o cale sau alta de la aceste baze. Sau poate tocmai de aceea. Peste tot pe unde americanii și-au
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se va Întoarce. Își va face apariția la Londra, pe data de 14 octombrie. Atunci va Începe Armaggedonul. Pregătiți-vă să vă jucați rolul. Cei care acum nu au un ban vor fi stăpînii pămîntului. Nu se vor mai plăti chirii. Nici taxe pentru scrisori. Sau pentru drumuri. Nici impozite. Un galon de bere neagră va fi jumătate de penny. La fel și berea blondă. Răspunsul ei păru să-l fi Învins pe omul tulburat, care lăsă Încet privirea În pămînt
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Chefurile săptămînale erau doar începutul la ce avea să urmeze. În scurt timp fiecare a reușit să se mute în apartament nou, cineva le pusese o pilă și avusese grijă să le falsifice și dosarul ca să îndeplinească condițiile de urgență. Chiria era de numai cîțiva lei pe lună. Măcar atunci ar fi putut să-și dea seama că e ceva necurat la mijloc, că nimeni nu-ți face servicii din astea doar pe ochi dulci, că de obicei e vorba și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu aibă surprize. Aveau unde să plece? Vreun loc anume care le stătea la dispoziție, un apartament sau măcar o cameră în care puteau să se mute la orice oră? Angelina se gîndise și la asta, avea niște variante, cu chirie sau în gazdă, asta nu era așa de important, o liniști Tușica, atîta doar să aibă puțină intimitate și zona să nu fie rău famată. Ce bine era că nici una dintre ele nu avea pretenții, că se mulțumeau cu puțin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
venite dintr-o lume de basm. Șterpeleam În fiecare zi câte o bancnotă, apoi mă Întâlneam cu fel și fel de derbedei și cheltuiam banii pe țigări și băutură. Dormeam În spatele magazinului Într-o cămăruță curată pentru care nu plăteam chirie. După câteva săptămâni, când a făcut controlul mărfii și a calculat banii obținuți din vânzarea ei, și-a dat seama că fur. Clienții se plângeau și ei că În miere cineva a pus apă. Eu intram noaptea pe furiș În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
viața mea decurgea cât se poate de normal. Câștigam câteva reichsmark pe icicolo, aveam un loc pe care Îl puteam numi casa mea și o viață sexuală În care nu se amesteca nimeni. Desigur, uneori mai Întârziam și eu cu chiria și, bineînțeles, aveam momente În care mă Întrebam când voi primi și eu slujba aceea, pe care anunțurile din 8-Uhr Abendblatt mi-o descriau ca fiind „germană“ și decentă“. Dar nu sunt genul care se plânge de obicei. Aveam tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și de faptul că prietenia noastră nu mai conta. Am așezat bancnotele pe masă cu grijă, una câte una, sperând să mă oprească Înainte să exagerez. Dar până să ia caseta și să-mi spună s-o urmez, Îi lăsasem chiria mea pe-o lună. Nici măcar nu se uită la bani. Din păcate, nici n-am apucat să ne facem comozi În dormitor, când cineva sună la ușă. Am privit-o pe Dora Întrebător, poate chiar rugător, dar ea doar Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În patul meu și noaptea pleca. Însă, după câteva săptămâni, doamna Andersen descoperi aranjamentul nostru. Gazda mea observase sticlele pe care chiriașul clandestin le lăsa la ușă când, pe la șase dimineața, reușea să deschidă zăvorul. Acum mă obliga să plătesc chiria pe două luni și să mă mut până la sfârșitul săptămânii. În loc să mă cert cu ea, am preferat să-mi caut un apartament fără gazdă. Trebuia să fie ceva În estul orașului pentru că nu-mi permiteam să dau mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rafturile cu cărți păreau neatinse și, cu excepția mucurilor de țigară din scrumieră și a banilor de pe masă, n-am găsit nimic care să fi indicat faptul că primise un musafir - și că vizitatorul acela aș fi fost eu: bancnotele constituiau chiria pe o lună și țigările fuseseră fumate chiar de subsemnatul. Pe blatul de bucătărie era o plăcintă atât de crescută, de parcă ar fi fost pregătită de un cofetar În somn. Dora scosese niște farfurioare și pahare de cristal. Lângă șervete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu un rând de fuste jegoase adunate pe șoldurile late. Am Înjurat În minte: era doamna Britz, administratoare, patrula pieței și agenție de colectat datorii, toate astea Într-o singură persoană. — Cât despre mine, eu abia aștept să-mi plătiți chiria, tună și fulgeră când ajunse la etajul meu. Zâmbind, Își Încălță un papuc căzut, sprijinindu-se de ușă. (Trebuie să mărturisesc că papucii aceia nu m-au convins niciodată din punct de vedere estetic. ) După ce Îl urmări cu privirea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dat din cap absent; tocmai descoperisem că că aveam pană la roata din spate. Iritat, am hotărât să iau tramvaiul până la Crama Albastră. Acolo am petrecut câteva ore cu Ludmila, care mi-a Împrumutat bani să plătesc două luni de chirie. Dar Anton n-a mai apărut, așa că, atunci când Rigoberto Își pregătea ultimul act, i-am lăsat un mesaj cu Helmut și am luat tramvaiul spre est. Lakritz mă găsea acasă a doua zi. Dora a fost cea care a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
chiar Înainte să dau colțul, nu era nimeni altul decât tipul pe care-l recunoscusem În cinematograf: tânărul de la Fundația pentru Cercetări Sexologice, cel cu tenul urât și părul galben-pai. Capitolul doisprezece A doua zi dimineața am Încercat să strecor chiria pe trei luni sub ușa d-nei Britz, dar niște cârpe blocau teancul subțire. Preț de o clipă confuză, am crezut că proprietăreasa mă scutise de orice altă obligație. Apoi mi-am amintit de cutia poștală de lângă ușa de la intrare, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de data aceasta vertical, ca să marchez cumva trecerea sa În posesia mea. Apoi, mușcând Într-un măr, am luat la rând anunțurile. Poate că ceva „muncă decentă pentru un funcționar cu diplomă“ m-ar ajuta să acopăr celelate luni de chirie. Sau mi-ar ajunge venitul promis de către Schultheiss, dacă aș accepta „o adevărată slujbă germană“ la fabrica de bere? Trei stații mai târziu, am coborât. Văzduhul era albastru ca flacăra de la aragaz, platforma, goală. De data aceasta la recepție era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la ceilați. Apoi traversară strada - mama, copilul, balonul. Cu tălpile lipite În smoala topită, am plecat abia după ce au dispărut după colț. Am simțit din nou Înțepătura aia În inimă. Aș fi putut jura... Casa În care Anton stătea cu chirie era la câteva sute de metri de gară, ascunsă Între două clădiri, chiar În spatele scuarului. Nu mai era ora prânzului, dar oamenii Încă mâncau la restaurantele În aer liber. Se duceau pahare la gură, furculițe și cuțite străluceau nepăsătoare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nou. — E abia miercuri, am răspuns senin, ștergându-mă de câteva fire de zahăr. Pe dinăuntru Însă, inima mi se făcu cât un purice la gândul că aveam mai puțin de două zile la dispoziție pentru a scoate banii de chirie. Trecu o mașină. Apoi ușa se trânti cu o bufnitură Întârziată. — După miercuri urmează joi - și apoi vineri. Mai puțin În calendarul tău, nu, ia zi, Knisch? — Număr zilele săptănii la fel ca ceilalți, doamnă Britz. Mulțumesc, doamnă Britz. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să cumpăr ca planul meu să aibă succes. Din cauza devastării, acum aveam nevoie de mai multe, decât mă așteptam. Numărându-mi banii rămași, mi-am dat seama că nu am destul să ajungă pentru cumpărături și pentru ultima lună de chirie. Mi se părea ironic. Dacă aș fi vrut să-i plătesc d-nei Britz, eram obligat să-mi abandonez planul. Dar dacă aș fi renunțat la el, eram convins că În câteva ore Inspectorul Manetti mi-ar fi bătut la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aș fi vrut să-i plătesc d-nei Britz, eram obligat să-mi abandonez planul. Dar dacă aș fi renunțat la el, eram convins că În câteva ore Inspectorul Manetti mi-ar fi bătut la ușă - și-atunci aș fi plătit chiria degeaba. Pe de altă parte, dacă mi-aș pune planul În aplicare, poliția n-ar mai trebui să mă deranjeze, nici acum și nici mai târziu - dar nici n-aș avea bani ca să plătesc chiria la o locuință de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și-atunci aș fi plătit chiria degeaba. Pe de altă parte, dacă mi-aș pune planul În aplicare, poliția n-ar mai trebui să mă deranjeze, nici acum și nici mai târziu - dar nici n-aș avea bani ca să plătesc chiria la o locuință de care am totuși nevoie. Îmi era ușor să aleg. Oricum nu aveam de gând să-mi petrec restul zilelor pe Tresckowstraße. Dacă Frăția desfășura experimente ilegale și prietenul meu cel mai bun era implicat În asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bărbaților și femeilor ce mâncau și beau după jaluzelele lăsate, a frânturilor din discuțiile altora. — Da, asta era tot. Sărutări. Doar sărutări. — Hobbs și Zudgliffe? Toate argumentele erau În favoarea ideii: În locul Întoarcerii Înfrigurate din zori Într-o mohorâtă cămăruță cu chirie și la o proprietăreasă străină, care n-ar Înțelege ce spune când i-ar cere o sticlă cu apă caldă sau o ceașcă de ceai și i-ar oferi pentru o durere de cap un Înlocuitor străin al aspirinei, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
necunoscutului de la capătul acesteia. Existase un moment, atunci când casierul strigase după ea, când traversa cheiul umed de la Ostende, când s-ar fi Întors bucuroasă Înapoi. Dar din acel moment se Întâmplaseră „lucruri“. Așa, s-ar Întoarce la aceeași cameră cu chirie, la pâinea prăjită și sucul de portocale de la micul dejun, la lungile așteptări pe scările agenților, cu Ivy, Flo, Phil și Dick, toți oamenii aceia drăguți cu care se săruta și-și ziceau pe numele mic și nu-i cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe suport; întîlnirea lor față în față, în spațiul îngust, de vreun metru, între pat și masa așezată lîngă celălalt perete, creează un moment jenant; Mihai se lipește mult de marginea patului din fier, asemeni celor din spitale, luat cu chirie de la administrația uzinei, iar Maria Săteanu, pornită deja, se strecoară pe lîngă el. Ajuns la chiuvetă, cît aranjează prosopul, privirea lui urcă o clipă spre oglindă și se îngrozește de cît roșu i s-a putut aduna în obraji. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lor fusese o sculptură din hârtie. Odată deschisă invitația, interiorul dădea la iveală o biserică; ușițele de hârtie se deschideau și ofereau imaginea unei nunți decupate - o idee teribil de ingenioasă. Carol se retrase de la Llanstephan și se mută cu chirie în apropiere de Stourbridge pentru a fi lângă Dan. Oricum, sociologia nu prea i se potrivea. Dar era singurul curs la care reușise să satisfacă standardele de înmatriculare, și Llanstephan fusese mai mult alegerea calculatorului de la UCCA decât a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
unei muncitoare de la o fabrică de mezeluri. Nu-i cerea bani, pentru că banii erau din ce în ce mai inutili, iar mezelurile, din cauza pensionarilor care le stocau în pivnițe, în peșteri și-n gropi săpate pe întuneric în spatele blocurilor, păreau noțiuni abstracte. Duduia plătea chiria în rude de salam, câte șase pe lună, pe care le scotea temătoare pe poarta fabricii, vârâte sub bluze vaporoase și transpirate, din vâscoză. Vara, când nu făcea focul, bunicul meu păstra salamul în sobă. În ziua în care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]