610 matches
-
plictisesc de truda noastră. Atingem moartea fără rost, fardându-ne cu cioburi de veșnicie. Singuri și rostuiți de nimicuri ne batem stângaci în soartă, destrăbălându-ne sufletele în ridicole partide de sfâșiere... Ne lăfăim în râs-plânsul de zi cu zi, chiuind a viață... Strigăm metafore în semn de revoltă, hăulind amăreala dulceagă a trecerii. Trecem desăvârșiți și continuu... Suntem ceea ce ne aducem aminte despre noi că suntem." Andrei Finți Trigorin, Nina Udrescu Arkadina, în prim plan profil Lucian Iancu Dorn Pescărușul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lucru din casă afară, că pe urmă îl pocesc rusaliile. Cînd copilul e luat din rusalii, joacă călușarii de nouă ori cu el în brațe și îi trece. Omul care e bun vede cînd ies rusaliile, cum zboară și cum chiuiesc pe sus. în Stratul Rusaliilor [24 de zile înainte de Rusalii], stropește-ți vacile cu usturoi ca să nu le piară laptele. Rușine Se crede că aceea care visează raci fierți va păți vreo rușine. Un copil mic să nu se țină
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fac anarhie în teatru. M-am supus, fără voie. Nu știu cum s-a întîmplat: cineva a deschis televizorul și i-am văzut, uluiți, pe Caramitru și Dinescu urlînd "Tiranul a fugit! Sîntem liberi!"... Toți cei din distribuție s-au bucurat, au chiuit, s-au îmbrățișat și chiar au lăcrimat. Nu făceam excepție. Culmea culmilor, la ora 12,55 secretarul de partid (nu-i mai dau numele) a intrat sobru în sala de repetiții care era și sală de ședințe, cu un carnet
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ca varga, îl împinge cît colo și trece în prăvălie. Trăgînd bine cu urechea, hangiul înțelege că are de a face cu o lume veselă: o ceată de răufăcători e mult mai serioasă și mai tăcută; nu rîde și nu chiuiește așa cu chef pe la miezul nopții. Și d. Stavrache a ghicit bine." Revenind la sintagma, devenită celebră, a "simțului monstruos", înțelegem că împrejurarea care opune pe spectator actorilor comediei zgomotoase "de afară" măsoară, de cele mai multe ori, sensibilitatea accentuată a celui
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
am putut închide ochii: toată noaptea a fost masă mare la băcanul din colț; acu d’abia s-a spart cheful. Adineauri a trecut p aci vreo câțiva, se duceau pe două cărări; era și Nae Ipingescu, ipistatul, beat frânt; chiuia și trăgea la pistole... obicei mitocănesc.“ (Actul I, Scena V) Cu aceasta se dezleagă misterul și dispare spaima; ficțiunea, construită cu dragostea unui artizan pentru produsul său, se risipește. Safta, „femeia pământului“, fixează evenimentul la lăsata secului, când se balansează
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de jele, / tu îndulcești zilele mele / Doină, doină, glas de dor, / Tu nu mă lăsași să mor ". Sau strigături ca : Cine joacă și nu strigă / Facă-i-sar gura strâmbă / C-așa-i jocul românesc / Obiceiul bătrânesc / Să strigăm de 35 veselie, / Chiuind de bucurie” sau bocete ca : Nici o moarte nu-i amară / Ca moartea de primăvară, / Pe înfrunzitul codrului, / Pe cântetul cucului, / Pe ieșitul cucului / Moarte, moarte, rea mai ești / Tu acolo năzuiești / unde tu nu trebuiești " sau un fragment din Ciobănașul
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
exagerarea dimensiunilor lor. Sunt relevante în acest sens pasaje precum: „Atunci dracul se crăcește c-un picior la asfințit și cu unul la răsărit; s apucă zdravăn cu mânile de torțile ceriului, cască o gură cât o șură și când chiuie o dată, se cutremură pământul, văile răsună, mările clocotesc și peștii din ele se sparie; dracii ies afară din iaz câtă frunză și iarbă! Și oleacă numai de nu s-a răsipit bolta ceriului.”(Dănilă Prepeleac, p.184) „Și tot așa
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
drumul. Deblocarea nu putea să se facă decât dacă mirele le dădea acestora de băut din ploscă vinars de cel mai bun. Uneori puteau fi mai multe astfel de Închideri de drum. Odată ajunși la casa mirelui, cei din alai chiuiau: Ieși afară soacră mare / Că-i aicea nora ta / Și-ți aduce cămașa, / C-o mânecă de urzică / Să-ți fie gura mai mică / La grumaz Îi cu cănaci / Când ea zice / Tu să taci. Și urăturile continuau: Ce mireasă
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
zice / Tu să taci. Și urăturile continuau: Ce mireasă avem noi / N-am da-o pe șase boi / Nici pe șase, nici pe patru / Nici pe jumătate satu. Soacra ieșea În filigore și arunca grâu În fața alaiului miresei În vreme ce se chiuia: Țâpă grâu, nu țâpă orz / Țam adus lucru frumos / Țâpă grâu, nu țâpă pleavă / Noi Îți dăm lucru de treabă. Soacra chiuia acum și ea, după ce a aruncat cu grâu: Draga mamei, noră-aleasă, / Calcă rar și hai În casă, / Calcă
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
pe patru / Nici pe jumătate satu. Soacra ieșea În filigore și arunca grâu În fața alaiului miresei În vreme ce se chiuia: Țâpă grâu, nu țâpă orz / Țam adus lucru frumos / Țâpă grâu, nu țâpă pleavă / Noi Îți dăm lucru de treabă. Soacra chiuia acum și ea, după ce a aruncat cu grâu: Draga mamei, noră-aleasă, / Calcă rar și hai În casă, / Calcă pe treapta de sus, / Ca tine altele nu-s. În casa mirelui urmează o mică petrecere cu muzicanți și ceremonialul aducerii miresei
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
doi metri Îmbrăcat În fire de lână colorată, o năframă cu panglici, cu zurgălăi și cu flori de busuioc. Aici, acasă la nănași, alaiul pregătit putea Înjuga până la opt boi. De aici alaiul pleca după mire pocnind din pistoale și chiuind. La casa mirelui poarta era Încuiată și până ce starostele nu dădea vinars, nu i se deschidea poarta. Apoi urma un dialog versificat până când poarta se desfereca. Până la dobândirea miresei, mirelui și alaiului său i se arătau pe rând alte mirese
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
și foști elevi care, mi se părea, erau aproape convinși. Devenisem și mai încrezător. Numai că toți priveau, așa, ușor într-o parte, jenați. Când s-a anunțat că Iliescu are peste 80%, toți cei din jur au început să chiuie, eliberându-și bucuria complet. Surprins, am văzut atunci cât de singur eram, la primele alegeri libere din viața mea. Am mai trăit momente cumplite, dar totala inadecvare și singurătatea de atunci parcă nu le-am mai conștientizat atât de dureros
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
urmă, Nicolae Rădulescu. Citim: „În săptămîna Floriilor sau cu cinci săptămîni înainte, grupuri de fete, de la 4-5 ani pînă la măritiș, colindă din casă în casă, uneori însoțite de femei vîrstnice, îndrumătoare. Fetele cîntă, iar în alte locuri joacă și chiuie pe o melodie anumită, ceremonială. Ele sunt îmbrăcate în alb, pe alocuri au în mijloc o pereche nupțială: mireasă și ginere ori numai mireasa poartă o panglică roșie în păr”. Autorul se bazează în mare parte pe date de teren
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
căutat toporișca și am tăiat niște pari mai grosuți cu care am făcut un fel de pod pe care l-am pus la roțile din față. Am reușit să ieșim și din acel impas și de bucurie, am început să chiuim de răsuna pădurea în ecouri. În fine, am ieșit din pădure și odată cu aceasta, am dat de drum cu pietriș și nisip. Acolo se zărea o grămadă uriașă de pepeni verzi și galbeni. Am cumpărat vreo șase pepeni verzi, mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
tot ținut-o drept până au intrat în drumul de Afumați. Cât au mers printre așezările omenești ale mahalalelor, surugiii țineau caii în trap domol, doar când au intrat în pădure au început să-i șfichiuiască, să fluiere și să chiuie ca să pornească în trap îndrăcit și să înspăimânte lupii. Puțin după miezul nopții au ajuns la conacul sau mai degrabă palatul fostului mare stolnic Constantin Cantacuzino. Nu erau așteptați, dar boierul cel mare încă nu se culcase, lucra în bibliotecă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
comise Matei, începu Ștefan joaca, dar pe nepoata domniei tale, Măriuța Brâncoveanca ot Mogoșoaia, ce o s-o faci? — Ce s-o fac? Dacă-i dai domnia ta zestrea ce i se cuvine, o mărit cu feciorul lui Neculai Vodă Mavrocordat. — Uui! chiui prințul Ștefan. Surugiii, crezând că e un îndemn pentru ei, răspunseră cu chiote și biciuiră caii care, speriați, o porniră în trap năvalnic. Ce făcuși, or să fărâme caleașca, se văita doamna Stanca. — Într-un sfert de ceas ajungem la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
văzut niciodată. — Nea Marine, lasă, nu se cade, eu nu sunt vodă... — Pentru mine ești. Să trăiești, măria ta, și-i mai sărută o dată tandru mâna spălată de lacrimi. Sări în caretă, dădu cu aceeași mână dreaptă semnalul plecării, surugiii chiuiră și armăsarii trăpași porniră, mai-mai să se desprindă de drumul bine pietruit al Târgoviștei, ca în basme telegarii înaripați. De la Târgoviște au pornit pe înserat, că era lună plină și prin codrul desfrunzit se vedea ca ziua. Erau doi, Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bluza, cătrința, apoi ieși afară în bătaia plăpândă a soarelui, căutând cu ochii pe Florin. Unu’ lângă altul, satul se așeza la horă. Care mai bătrâni, deoparte, scurmând mai mult iarba decât bătând-o, care mai tineri în para jocului chiuind, care mai de țâță pe delături învârtind. Rarița se desprinse din horă și își aruncă privirea la Varvara. Fata ei dragă, crescută numai ea știe cum, sălta în horă alături de ceilalți tineri din sat. În joc mai erau și flăcăi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
multe se repetă, gem și fug; Iar la carul lui de aur, cu coroane pe-a lor frunte Și înfrînți de umilire, cu priviri stinse și crunte, Regii țărilor învinse gem cu greu trăgând în jug. Roma arde și furtuna chiuind în ea se scaldă Și frămîntă-n valuri roșii marea turbure și caldă Și aruncă-n loc de spume nori de fum, scântei și vânt; Și în nunta ei grozavă turnuri negre ea aprinde Și făcliile-uriașe cătră stele le întinde... Evul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de plajă curată și... marea, iubita mea și a altuia, care bucuroasă că se reîntâlnește cu ei, nu ține cont și îi îmbrățișează cu toate că sunt goi, cum i-a făcut mămuca! Plini de entuziasm înoată în larg, se simt bine, chiuie din toate puterile, se stropesc cu zeama ei de diverse culori, după care, obosiți, se apropie de mal și încep să pășească simțind nisipul tare sub tălpi. Dintre dune și bălți s-au ivit pe neașteptate două colege de la șantier
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
se zbenguiau fascinanți în terminații printre răzoarele frustrate. În magazinul de șiretlicuri ai intrat nesigură, nervoasă că nu mă vezi, ai crăpat din ochi un văl de miresme și-atunci m-ai simțit; epuizată de-atâtea căutări, însă nesupusă ai chiuit s-aud numai eu vâltoarea și-am intrat goi în bulboaca copilăriei necuprinse... Verdele Împărat era vânăt. În magazinul de murături ai găsit pătlăgele pârguite, felii și frunze de țelină, garnisite cu morcovi, conopidă crestată... și pe mine făcut maioneză
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
al miresei, unde urma să aibă loc petrecerea după datină, alaiul fu însoțit de câțiva muzicanți care ziceau o învârtită din partea locului. Iar vornicul, un tânăr vesel care avea în mână o sticlă cu vin, conducea întreg alaiul nunții, chiuind și strigând după obicei. Nași erau chiar fratele și cumnata doamnei Ramona Brădescu, care s-au oferit să-l cunune pe Ionuț pentru a putea relua din nou relația dintre ei, care în timp se mai răcise. Eugen și Ioana
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
reperul de mers. Urcat sus, nu mică mi-a fost mirarea când am văzut la circa patruzeci de metri spre sud niște case și un drum ce ducea spre sat. În stânga, podgorii și livezi cât cuprinzi cu ochii. Încet, aproape chiuind de bucurie, îi spun soției ce am văzut și ușor am coborât din copac. Precaut, am luat în mână și bățul cu cioturi, strecurându-ne printre copaci și ierburi înalte. Curând am ieșit la marginea pădurii. Soarele arunca săgeți de
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
bătut atâta drum, Staroste? Am căutat să ascult poruncile date, dar durerea inimii nu mi-a dat pace! Legământul trebuia respectat! porunci slăvita Crăiasă. Vei pleca acasă, iar, peste nouă luni ți se va naște pruncul dorit. Mulțumesc, bună Crăiasă! chiui bătrânul de bucurie și, pe loc o porni spre casa de la poalele codrului. Merse ce merse și un viscol se porni din dreapta Țîului. Zăpada acoperi toată întinderea pământului. Fulgii mari îl împiedicau să înainteze, iar potecile erau pierdute. Văzu o
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
îngăimă bătrâna, cu ochii în lacrimi. Haideți suratelor la jioc, că demult n-am petrecut așa de bine! îndemnă Natalița. Și se așezară de-a dreapta și de-a stânga bărbaților, înșirându-se prin odaia strâmtă, aplecându-și capetele, strigând și chiuind de credeai că au dat turcii. După rusască, a venit rândul horelor și bătutelor, la care s-au deprins a dănțui și copiii. Numai bătrâna stătea bucuroasă pe scăunelul de lemn, uitându-se, cu luare aminte, la petrecăreți. Așa petrecură
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]