2,820 matches
-
astălaltă au făcut un popas, să vadă și ele Las Vegas-ul. Acolo s-a culcat cu un tip pe care-l cunoscuse întâmplător, absolut nevinovată, susține ea; totuși, spre totala ei surprindere, dimineața el a întrebat-o „Cât?“ Ea cică i-a răspuns cum i-a venit pe limbă „Cât zici c-a meritat distracția“. Iar el i-a oferit trei sute de dolari. — Și tu i-ai luat? am întrebat-o eu. — Aveam douăzeci de ani. Sigur că i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
chestie atât de elementară, cum ar fi schimbarea banilor pe mărfuri, nu-i nevoie să-ți arăți fofoloanca la toți cei aflați dincoace de linia orizontului. OK? — Ce să-mi arăt? Cine ce și-a arătat? — Tu, Leanțo! Părțile tale cică intime! — Nu mi le-am arătat! — Zău, de fiecare dată când te-ai sculat în picioare și te-ai așezat pe scaun, am crezut c-ai să rămâi cu păsărica agățată de nasul vânzătorului. — Duu-oam-ne sfinte, păi tre’ să m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
că s-a Întâmplat o chestie misterioasă. Când s-a defectat trenul, a bătut cu mașina tot drumul Înapoi, până la ultima gară, și a căutat-o. A lipsit o groază. Și ce legendă Încearcă el să facă din toată povestea! Cică a ajutat pe cineva să evadeze de la vamă. — Dar fata? Întrebă domnul Stein, aruncându-i lui Myatt o ocheadă șmecherească. — A fugit cu un doctor, spuse domnul Savory. — Nu va recunoaște asta niciodată, spuse Janet Pardoe, arătând cu capul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Milton dădea aprobator din cap spunând: Absolut adevărat. —Milton, e adevărat că Axel Vervoordt a Însoțit personal din Olanda transportul de parchet pentru coridor? a Întrebat Marci. Am auzit că Lauren a transformat crama Într-un loc pentru păstrat blănurile. Cică e mai frig decât În Alaska acolo. Sau e doar un zvon? — În nici un caz n-aș putea divulga secretele clienților mei, răspunse Milton, brusc devenind secretos ca un sfinx. Urmă o pauză stânjenitoare și Marci se Înroși la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lăsat cu nici un orgasm, eu transmit semnalele de „vreau să dorm“, iar el se cară, cu un „sper că nu te-ai supărat, mi-am adus periuța de dinți“. Cât pe-aci să dau la boboci. Brusc, era o relație, cică. Era exact ca În episodul din Seinfeld când el se vede nevoit să se despartă de iubita lui pentru că ea și-a adus periuța de dinți. Așa că i-am spus că trebuie să discut cu el despre periuța de dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ud leoarcă, mi se ridică părul pe ceafă. Mi s-a tăiat răsuflarea. Și... nimic. De deasupra se aude bubuitul muzicii. Din toate direcțiile se aud discuții la radio și la televizor, împușcături slabe, râsete, bombe, sirene. Latră un câine. Cică așa ar fi ora de maximă audiență. Opresc apa. Îmi scutur părul. Trag perdeaua dușului și mă întind după prosop. Și apoi îmi dau seama. Aerisirea. Puțul de aerisire, care leagă toate apartamentele. Aerisirea, care e tot timpul deschisă. Pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pentru sprijinit picioarele, în așa fel încât s-o poată săruta. El își bagă în gură cireașa din cocktail. Se sărută. Apoi gagica mestecă. Radioul de la bar anunță meniurile pentru elevi. Nash se tot întoarce ca să se uite la ei. Cică așa ar fi dragostea. Pun pe bar o bancnotă de zece dolari. Se uită la ea, fără să scoată degetele din gură. Apoi ridică din sprâncene. A murit cineva azi-noapte în clădirea unde stau? întreb. E vorba de clădirea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
rîde Ion înfundat iarna, tata se duce la Iași cu cartofi de vînzare. Acolo, din vorbă-n vorbă, află de la alt țăran că într-un sat, pe unde mergea Toader, unul ține și-acum toporul după ușă, pregătit pentru el. Cică nea Toader avea pumn greu, al naibii. Ăsta, tînărul care venea pe la noi, era copil pe vremea aceea; cînd Săteanu s-a dat la..., copilul a sărit în ajutorul lui tat-su; a luat o palmă, ori un picior, c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
uite ce bine am ajuns ripostează bătrîna făcînd un semn în jur. Și zici că ai două? întreabă spre Maria, cînd rămîn singure. Poftim?! A, da, ziceam... Am... Cea mare mi-a dat telefon ieri și m-a chemat, vrea cică să lămurim... După douăzeci de ani... Dar e bine, foarte bine! se ambalează bătrîna, cu privirea aiurea, euforizată de cele trei pahare cu vin. Doina are nouăsprezece ani, se face tot mai frumoasă și dacă... !?... O, nu! E oribil! Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
hai să continuăm jocul. Îl faceți conferențiar pe Corneluș, ori scăpați de el pasîndu-l altora? Nu știu. L-a solicitat pe rector să-l cunune, să-i fie naș, în mod tradițional, și s-au dus cu mașinile la mănăstire, cică la aer curat, dar cu lumînări simbol al luminii și părinte-stareț că așa au vrut socrii, să nu se calce în picioare tradiția. Da, încuviințează Lazăr, turnînd încet în pahare iar cînd s-a îmbătat, moș Vrabie l-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care m-a întîmpinat într-un birou întunecat, mi-a rîs în nas, informîndu-mă că femeia aceea fusese pe timpuri una din prostituatele Bucureștiului; după ce s-a despărțit de mine, a plecat să lucreze în portul Constanța, la o cantină. Cică umbla cu marinari... ea, care era nec plus ultra... oftează Mihai îndurerat. Inflorea foaierul teatrului cînd se plimba printre spectatori, vînzînd programe de sală... Cică a urcat cu niște marinari pe un vapor și nu a mai coborît... Cine ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-a despărțit de mine, a plecat să lucreze în portul Constanța, la o cantină. Cică umbla cu marinari... ea, care era nec plus ultra... oftează Mihai îndurerat. Inflorea foaierul teatrului cînd se plimba printre spectatori, vînzînd programe de sală... Cică a urcat cu niște marinari pe un vapor și nu a mai coborît... Cine ți-a spus asta? Un bărbat... așa, ca nea Toader... Cu-atît mai mult să nu mă mai cauți! aude Mihai glasul sonor al femeii și înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rugby. Ramona îi dăduse lui Bull cana de ceai și se așezase lângă el pe patul care scârțâia. Își continuase apoi povestea: — Nu-mi amintesc din copilărie decât cum mă ducea mama pe șantier. Nu ne lăsau să intrăm, normal. Cică era prea periculos pentru copii, așa că mama îmi arăta cu degetul. La distanță îl vedeam pe el, mic de tot, știi, cum se târa, pe hulă sau pe chilă sau pe ce era aia. Și stăteam și ne uitam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nici vreo justificare. „Poate că mă acceptă cum sunt eu“, îndrăznise Bull să spere. — Cât de departe ai mers cu... știi tu...? — Cu schimbarea de sex? Ramona nu se rușina. Până la capăt, băiete. Știu că nu s-ar zice, dar cică mai mult de atât nu se poate. Sunt cam varză, nu? — Dar tu ești... Adică, eu credeam că... — Au, păi așa credeam și eu, băiete. Mă gândeam că tratamentul cu hormoni o să-mi facă un trup de femeie. Numa’ că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu este un limbric complexat, Gherman și mai nu știu cum, care s-a săturat de România, acest om a fost până ieri ministrul de Interne al statului român, unitar, național și independent. Justificările lui Rus pentru aceste ziceri de mare toxicitate cică ar ține de înțelegerile PSD-ului cu UDMR, de „trădarea” ungurilor ș.a.m.d. Adică, fiindcă n-au ținut aranjamentele lui alde Hrebenciuc cu Verestoy și n-a ieșit Rus primar, vine acum dl - repet - fost ministru de Interne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
toți deodată, cădeau liber vreo două etaje, după care, așa, pur și simplu, în loc de mâini le apăreau aripi, din care începeau să fâlfâie încet, apoi mai tare, și toți ăia începeau să răcnească și să chiuie, mișcau din aripile lor, cică, până când o luau ușurel mai sus și mai sus și nu-i mai vedea nimeni, nici măcar verișorul lui Coșuță, și numai de pe undeva de prin cer le mai auzeai strigătele și cum îi înjurau pe dinamoviști. Că îi înjurau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
îl mai ține în mână îți poți da seama că el a fost ucigașul grenadierului, își merită soarta, nu, suflul exploziei l-a adus chiar lângă Frenc, Frenc se dovedește a fi un laș, fuge, dezertează, nu mai are muniție, cic, cic, cu care să găurească trupul și așa plin de schije al indianului cu cuțit, pentru cei lași nu se scriu povești frumoase, picioarele indianului încalecă grumazul lui Frenc, iar cuțitul îi sfârtecă pieptul cu sălbăticie, sângele curge șiroaie, Frenc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai ține în mână îți poți da seama că el a fost ucigașul grenadierului, își merită soarta, nu, suflul exploziei l-a adus chiar lângă Frenc, Frenc se dovedește a fi un laș, fuge, dezertează, nu mai are muniție, cic, cic, cu care să găurească trupul și așa plin de schije al indianului cu cuțit, pentru cei lași nu se scriu povești frumoase, picioarele indianului încalecă grumazul lui Frenc, iar cuțitul îi sfârtecă pieptul cu sălbăticie, sângele curge șiroaie, Frenc pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ultimii bani din pensie pentru vreo mașină cu telecomandă care avea să sfârșească fără roți, chiar din prima zi, pe undeva pe sub pat sau după bibliotecă. Nu, nu aveam nici o remușcare. Cum n-am avut nici măcar atunci când m-am jucat, cică, cu Monica, într-o după-amiază ploiasă de pe Lunca Siretului, bloc D 40 (tot Drumul Taberei, sector 6), blocul lui Uca de patru etaje, ticsit de pensionari, mai buni - doamna Buzescu, doamna Sandu - și mai răi - domnul Buzescu, domnul Sandu -, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la serviciu, tataia la piață, stătea în D 14, la parter, avea un microscop stricat și un Bunul gospodar, avea opt ani și vroia să se joace de-a mama și de-a tata, el tata, eu mama, pentru asta, cică, trebuia să ne dezbrăcăm în puța goală, să ne băgăm în pat, el să se suie pe mine, iar apoi să ne rostogolim, cu rostogolitul mai era cum era, dar când se punea pe mine era mai nasol, era greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
părere, aș fi vrut însă să-i spun să se ferească, să nu se mai ia în halul ăla de Bau-Bau (îl făcea jigodie, rânjit, tâmpit, dihanie parșivă), putea s-o pățească în orice clipă, știa și el asta și cică se pregătise, într-adevăr, n-a durat mult și din tăcerea aia țiuitoare, mai exact din colțul umbros al camerei lui tata, s-a desprins o bucată de întuneric care gonea spre noi, cuvintele dispăruseră ca de obicei (oricât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de mâna a doua la un teatru de prima mână, dar nimic mai mult. Avea o nevastă răutăcioasă, geloasă și isterică și un copil, o scârbă de fetiță plângăcioasă. Amândouă erau în 2 Mai, la etajul doi al unui hotel. Cică aia mică ar putea face insolație dacă merge dimineața la plajă. Valul nu le putea face nimic, hotelul era o construcție stabilă. Altceva? Un apartament în Drumul Taberei, luat din banii părinților lui Aurel, și un Volkswagen Passat Kombi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
deci nimic de pierdut, și în emisiune se spusese că alpiniștii câștigă bine, mai ales ăia care fac curat pe Himalaya, adică adună sticle, cutii de bere, tuburi de oxigen, cadavre, mânuși și ce gunoaie mai găsesc pe-acolo, și cică primesc 500 de dolari pe zi. Bani de care aș fi avut nevoie la vremea aia (și și acum, recunosc). Dar cum să mă fac alpinist? Nu știam mai nimic despre meserie, așa că am dat câteva telefoane pe la prieteni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
v-am trezit din... - Dar nu face nimic, noooo, nici nu dormeam, citeam ziarele de ieri... Cu ce vă pot ajuta? - Păi, uitați, mă aflu într-o secție de poliție... - Vai, dar de ce? - Drept să vă spun, nu prea știu. Cică am condus prea repede în oraș și eram în mașină cu o prietenă de familie care e minoră, iar polițiștii presupun că... - Vai, domnule Tocilescu, îmi cer o mie de scuze, ce nesimțire din partea subalternilor mei. - Ei, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
articol în nu mai știu ce revistă engleză - și ideea era că eu sunt un neînțeles în America, un renegat, că lumea mă urăște... - Da... - Da, și cât de liberali sunt europenii, care nu au nimic cu mine, ei fiind cică mai culți, mai inteligenți, nu ca americanii, care sunt în covârșitoarea lor majoritate niște fundamentaliști creștini... - Da... - Și mă gândeam ce prostii scrie omul ăla. Pentru că el nu a înțeles că eu vreau să șochez. Și dacă aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]