514 matches
-
acceptând slăbiciunile inerente unei filosofii altfel drepte și umaniste. Asta e diferența dintre ei și noi. Ei respectă legea junglei, iar noi suntem prea iubitori de pace pentru a ne coborî într-atât”. Roșii - 1, orașul Los Angeles și publicul cinefil - 0. E o lume nebună. AICI SE TERMINĂ CITATUL RETRAS, CU CARACTERE MAI MICI. Buzz puse ziarul jos, gândindu-se la nebunul de Dudley de prin ’38, când fusese cât pe ce să omoare în bătaie un negrotei drogat pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înainte câteva vorbe din argoul de pușcărie, ca să dau impresie și, făcându-i să mă respecte, să-i oblig să se deschidă cât mai mult. Mă scuzați, dar n-am înțeles insistența pe Robocop, câte sunt, cum sunt, pasiune de cinefil, poate. / E un zgomot infernal, eu aș fi oprit înregistrarea. / Ce spui, reporterule? Marcel nu înțelege subtilitatea întrebării prefăcut cinice, că fiecare se descurcă în pușcărie, pusă tocmai ca să-l facă să reacționeze într-un fel. Am impresia, e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cap. Nu a pagubă, a idee nouă. Măi, băieți, eu aș trece-o pe listă și pe hiuston, uitnei, mi-a plăcut de ea atunci când sărea În brațe la cosner fiindcă fanii dădeau pe-afară. Nu sărea ea În brațe, cinefil păcălit, chevin o lua În brațe, că era badigard, nu s-a numit filmul chiar așa? Ia zi-i, Sandule, am sau n-am dreptate? Sandu ridică din umeri, lăsând În suspensie Întrebarea lui Gore. Mie Îmi plăcea de ghiorfi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
aceiași boxeri gri, mulați. Verifică în oglindă calitatea rasului. Din oglindă îl privește de data asta Fred Astaire, drept care bate un step scurt - folosindu-se de papuci - și fredonează Puttin’ on the Ritz. Un logician pedant - care mai e și cinefil pe deasupra - ar putea obiecta, în baza principiului tranzitivității, că Woody Allen și Fred Astaire nu prea seamănă între ei și că, prin urmare, Lionel nu poate semăna cu ambii. E adevărat: cu Fred Astaire doar se autosugestionează că seamănă! Pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
a fi francez. — Nu era mai simplu să te însori c-o franțuzoaică? — Era mai simplu la început, dar mai complicat pe urmă. N-ai văzut Green Card, cu Gérard Depardieu? — Nu. — Nici eu. Mi l-a povestit Roman. Era cinefil. — Am citit undeva că cinefilii înrăiți au speranța de viață mai redusă. Sau era vorba de fumători... întotdeauna i-am încurcat, spune Liliane, care între timp și-a luat propria sticlă de Drambouille. — S-a ales praful de toate eforturile
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mai simplu să te însori c-o franțuzoaică? — Era mai simplu la început, dar mai complicat pe urmă. N-ai văzut Green Card, cu Gérard Depardieu? — Nu. — Nici eu. Mi l-a povestit Roman. Era cinefil. — Am citit undeva că cinefilii înrăiți au speranța de viață mai redusă. Sau era vorba de fumători... întotdeauna i-am încurcat, spune Liliane, care între timp și-a luat propria sticlă de Drambouille. — S-a ales praful de toate eforturile mele, varsă iar lacrimi Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cazul cu această „rezistență”. Dar nu asta este problema, ci durerea noastră cea mare trebuie să fie completa degringoladă a filmului românesc, film ce se ocupă de rahaturi politice, cu ochii sticlind la premii luate aiurea prin țări străine unde cinefilii văd în asta ceva inedit, cam ceea ce văd în filmele cu papuași. Doamne, și când mă gândesc și eu, ce filme se făceau odată în țara asta, mă apucă jalea. Deci lăsați-mă naibii în intimitatea mea, să plâng și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ședea în liniște, cu mâinile dolofane adunate în poală. Nu știu exact de ce am făcut ce am făcut; nu am nici o explicație pentru asta. Categoric, povestea lui nu mă atrăgea în nici un fel, dar cred că mă simțeam ca un cinefil dezamăgit - unul care își plătise biletul și care s-ar fi ofuscat teribil să plece înainte de sfârșitul filmului. Dacă tot nu puteam să fiu scutit de toată povestea asta, măcar să am parte de tacâmul complet. Așa că vă dați seama cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pictorul oficial al târgului. Afișe de reclamă pentru filmele ce rulau la cele două cinematografe din centru: „Flamura păcii“ și „Partizanul liber“. Joia dimineața, când se schimba programul cinematografelor, maestrul Bulănică aducea și lipea personal noile afișe, vegheat de câțiva cinefili pasionați. Curva urmărea din cofetărie întreg ceremonialul oficiat de Bulănică, grav și radios, ca la vernisarea unei expoziții personale. În asfințit, curva ieșea în oraș. Dichisită, îmbrăcată elegant, cu o dâră de parfum înecăcios în urma ei. Era odicolon sovietic „Svistulika
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și papă. De-asta avem buget, să săpăm și să păpăm. Crezi cumva altceva? La cinematografie nu-i niciodată târziu să părăsești platoul. Și-n lavstori, la culmea deznădejdii, ce-a zis tipa, în iubire niciodată să nu spui aimstori“. Cinefil înrăit, directorul meu își presăra întotdeauna finalurile de muștruluială cu replici din filme celebre. Să nu-i mai poți replica tu, strivit de-atâta filmografie. Nu l-am găsit menționat pe Trombă printre cenzorii de atunci. Inși, de altfel, simpatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Orientare sexuală: statornică, fără fantezii și infidelități. - Calități extreme: discreția. - Ciudățenii: nu-i reușea nimic din prima. ADRIAN VIORESCU - 29 de ani la data nașterii Celebrului animal. Instalat cât de cât În cultură ca traducător. Cu lecturi mereu la zi, cinefil. - Membru fondator. Se laudă, la rândul lui, că i-ar aparține ideea grupului. Oricum, el l-a botezat. Și l-a hrănit pe linie ideologică, mai cu seamă prin traduceri. - Statut social: proprietar al unui bar. Cu destule venituri ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Sau cam așa ceva. Când am văzut-o pentru prima oară, mi s-a părut că seamănă cu o actriță, cu Molly Parker. Mă rog, poate nu foarte cunoscută, a jucat În Păsări rare, un film care, recomandat de mine, Încă cinefil, a plăcut tuturor celor din C.a. Dacă l-ai vedea și tu, cititorule, ți-ar plăcea și ție. Poate ai face și niște legături cu C.a. Andreei nu i-a plăcut, Însă ea era, În definitiv, specialistă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
altceva mă gândeam eu. Cristina Își dorea o editură. Pentru copii și rafinați, cum spunea ea. Și se gândea să se apuce de tradus câte ceva. Fie și așa. Pentru editura ei. Ori măcar de dragul lui Auster care-l vrăjise pe cinefilul care Încă eram (cu Smoke, un film cu Harvey Keitel și, ah!, Wiliam Hurt). * Așa că ne-am apucat de tradus. Nu imediat, fiindcă propunerea venise Într-un moment de relaș, când ne aflam din nou În natură, la casa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sală, coboară, portarul îl salută, complice, îi strecoară 10 lei, cotizația pentru ora de absență ilegală. Coboară străduța, se rotește, împreună cu bucla trotuarului, până în dreptul reclamei colorate. Capul de bufniță blondă al casieriței. Își lunecă palma mică sub a sa. Cinefilul trece, ezitant, pragul sălii. O magazie înaltă, aproape goală, vreo zece spectatori. Abia are timp să se așeze, lumina se stinge. Spectatorii se ridică, plictisiți. Film fără intrigă și final ! Noroc că a fost scurt... spune cineva, aprinzându-și țigara
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
povești care rulează oricât. A venit seara violetă, dospită. Pietonii nu mai îndrăznesc decât mișcări restrânse. Furnicarul se leagănă, năucit de dorinți obscure. Oboseala, plictisul, neputințele. Ceasul oprit, ca și inima... — Dați-mi un bilet, repetă pentru a treia oară cinefilul. Mopsul e la datorie, cu ochii lipiți de somn. Umeri fragili, bust delicat, mâinile voinicești și picioarele pitice. Zâmbet... Dinții sălbatici. Atingere subțire. Își strecurase și de data asta palma sub palma lui, trăgând cu încetineală banc nota. Nu-l
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la muncă. În schimb, cu puțină educație, ar putea scrie un roman picaresc. Pentru că nu mai sînt În stare nici de cea mai scurtă proză scurtă din istorie. Și fiindcă tot mă uit la filme, am Început un jurnal de cinefil În Art-Panorama lui Dan Silviu Boerescu, creîndu-mi senzația că mai am stilou. Și de patru ani nu-s În stare să termin nici măcar textul ăsta Început În ’98 fără să fi avut inițial intenția să-l transform În carte, intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
percuție, o carte despre care nu pot afirma nici cu mare aproximație ce este, fiind deocamdată un mixaj din orice poate fi considerat text, adică sînt pagini de jurnal, eseu, pseudocronici de film sau mai degrabă prezentări cu Îndemînare de cinefil, vagi cronici literare, enervări, ziaristică, ironii, sfaturi agricole, creștinism, ecouri, racursiuri, note, crochiuri, proză scurtă, subiecte de roman, exerciții de scris, proiecte, ciorne, interviuri, fragmente de scrisori, noțiuni de botanică, morală, colaje, aforisme, citate, autoportrete, elemente ale unei fresce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
viață sexuală satisfăcătoare. Mai există un motiv pentru care nu trebuie să te culci pe-o ureche: inteligența funcționează din anumite puncte de vedere ca mușchii: dacă n-o antrenezi se fleșcăie.” Cum să nu te-apuci de jurnale de cinefil? De haltere, de IQ, de revista Elle, de vieți sexuale automate? De sentiment? INTRODUCERE „ CÎnd visează că scrie nu are puterea să viseze că nu poate să scrie. CÎnd visează că nu scrie nu are puterea să viseze că scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
despre Universitas ca să Înțelegeți În profunzime, prea sfioase cititoare, ce reprezintă rujul, absolutul, umilința, numărul 69, telenovela, clonarea, surdina, Îmbrăcatul În fața oglinzii, goana printre rînduri, mașini, nori de Coca Cola, sifonați, stele Întunecate de eșapamentul mitologic, anacolutul, Împăierea, jurnalul unui cinefil 4x4, iubirea pură, cititul orei pe cadranul ceasului, călăuzele, amintirile, cuvintele Înainte, cuvintele Înapoi, Capra cu trei iezi, introducerile, preludiile cu filet sau invers, notele de subsol, hidrologia, oximoronul, vîntul, Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte prin masaj, yoga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prize și impulsuri, majoritatea regizorilor sînt născuți Între computere și copiatoare și filmați la naștere de tați emoționați pe casete de 8 mm HG, sînt digitali, au o școală de mare clasă, digitală, digitala pe care-o luăm și noi, cinefilii afumați de puzderia de fascicule laser, n-a mai rămas aproape nici unul care să nu te sperie cu tot felul de inovații, combinații, echipamente, efecte speciale, explozii, limba soacrei, extratereștri, prisme, jeturi fotonice de apă, tulumbe tehnicolore, microunde, flash-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-au scăpat, dezvoltînd o idiosincrazie de mult așteptată față de cîștig, pentru că sînt deja bogați, un limbaj și o mișcare filmică noi, cu cît mai puține compromisuri, Încercînd să creeze o breșă În Întunericul de fum al Terminatorilor, singura nădejde a cinefilului din lumea-ntreagă că tornada dezlănțuită de bani va fi Încetinită pînă la obținerea acelui efect de lumină, a acelui echilibru care a existat Între anii ’50 și ’70 Între filmul comercial și filmul de artă. Era clar că singurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe care o citiți cu ochelari sînt aproape la fel de vechi ca basmul: „BÎlciul presei” (titlu inventat de Radu G. Țeposu) a apărut În Cuvîntul, Amfiteatru și Cuvîntul de ambe sexe, sub pseudonimul H. Parcea, În anii 1990 - 1992; rubricile de cinefil datează din 1998; eseurile au fost tipărite În România literară și Cuvîntul (serie nouă) prin 2005, cronichetele literare („Cartea de noapte”) și chestionarele s-au Înghesuit În Dilemateca Începînd cu 2006, interviul a apărut În Ziua literară, Bunicii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că ningea. Vă rog să fiți Îngăduitoare, dar simt nevoia, Îmi cer iertare, să aduc mulțumiri celor care m-au ajutat la realizarea acestui gin puzzle: lui Dan Silviu Boerescu, deoarece În paginile Art-Panoramei sale mi-am Început jurnalul de cinefil; lui Mircea Daneliuc, Doru Mareș și Daniel Bănulescu, care, independent unul de altul, mi-au dat ideea și impulsul de a face un volum din rubrica de spectator, lui Mircea Horia Simionescu, care-a Întărit părerea celorlalți că ăsta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Doru Mareș și Daniel Bănulescu, care, independent unul de altul, mi-au dat ideea și impulsul de a face un volum din rubrica de spectator, lui Mircea Horia Simionescu, care-a Întărit părerea celorlalți că ăsta nu e jurnal de cinefil, pentru că orice-aș scrie, derapez c-un picior În beletristică. Mamei mele. Mașei. Lui Andrei, pentru că a apărut În lume. Și pentru clipa aceea minunată cînd, răsfoind manualul de limba română pentru clasa a IX-a editat de Univers Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trăsături inocente, de handicapat. Și asta pentru că regizorul s-a obosit doar să preia fără cel mai mic efort imaginativ capitole, blocuri Întregi din Grass, care i s-au părut lui mai percutante, mai cauzatoare de geamuri sparte În mintea cinefilului. Dacă le-ar fi putut prelua pe toate, ar fi ieșit un serial. Ideea unui astfel de serial nu e rea deloc.) Iar unele episoade sînt de impact pentru că așa sînt În roman, deja cinematografice, nu era nevoie decît de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]