2,546 matches
-
barcagiului Caron (2000), Cinci degete-n ochi (2007), Secvențe franceze (2009) și, acum în urmă, Omul din gard (2009) sînt, toate, fragmente dintr-un jurnal intim (două cărți au chiar subtitlul Jurnal), unde ființa fragmentată încearcă să se regăsească în cioburile unui real, la rîndu-i fragmentat. Nu întîmplător, personajul primei proze din Omul din gard vorbește despre incendiul din creier care deplasează "intriga" spre zona pactului ficțional ("o fierbere continuă, sub presiune", cum spune naratorul textului). Val Gheorghiu își iubește personajele
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
o putem situa sub semnul redempțiunii. Emblematica solitudine a poetului nu e decît un hibrid al ființei. O dizarmonie prin care totuși transpare uneori idealitatea funciară: „eu unul, m-am însingurat. // nefiind în stare, pe potriva / multora, a mă dărui / pe cioburi. // contemplu această înșiruire egală / cum altădată pe pragul casei // firele de aur ale unei ploi de vară. // și sunt același. / și-un altul, / sub însoriri" (și-ți mai aduci tu aminte). În carnavalul rolurilor în care apărem în theatrum mundi
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
este incoerența. Autorul monitoricesc adună fragmente fără să se mai străduiască să găsească momente de trecere între ele. Articulațiile le lasă în plata Domnului, fără să-și dea seama că, în lipsa îmbinărilor, textul e o ruină alcătuită din zdrențe și cioburi. Îl citești cum ai asista la plutirea resturilor unei nave scufundate. De aceea, scriitorul nautist este un neglijent de speță sintactică, fiind neputincios în ași suda frazele prin cuvinte de legătură. Paragrafele sînt lăsate stinghere pe pagină, izolate ca sihaștrii
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
transcendență care aici lipsește. Drept care autoarea se dedă unor exerciții pe trama palpabilului, a realității proxime, consemnate cu o frenezie rece, cu paradoxalul elan al dezabuzării: „deci să începem /prin zăpada care nu se-așază / printre resturi de petarde ambalaje / cioburi de sticlă și frînturi din ceilalți ani / greu de izgonit apa din bocanci / încotro încotro / mă uit din cînd în cînd la ceasul din turn / s-ar zice că aștept / el nu e disponibil el nu e conectat / ceilalți de
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
o mărturie în fața unui notar sau a unui tribunal. Un roman construiește o altă lume decât cea din realitate, dar care stă în fața noastră ca o catedrală sau răsună melodios ca o simfonie. Poate romanul să fie construit din fragmente - cioburi de sticlă colorate -, dar autoficțiunea trebuie să se adune într-un sens global și artistic. N.M.: Veți mai scrie un roman? Sau măcar o povestire? B.N: Vreau să scriu o poveste simplă, fără trecut, fără memorie, fără moralism, fără
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
să spargă în sclipitoare țăndări / vuietul din adînc - / încît aproape că nu ne dăm seama / că stropește cu sînge-mprejur, / încăpățînat să ajungă / pînă la os. Asta / îl interesează, de fapt, / cînd cioplește așchii, / aruncînd și din mine / o mie de cioburi colorate. Să ne transforme-n / vitralii și-n stîlpi de piatră, / asta vrea el" (Temă cu variațiuni). Atras către „dezordi-nea"concretului universal, poetul nu omite a aminti, fie și persiflator, „simetria" cea „pilduitoare", „nobila aidoma puterii „transfiguratoare" a verbului. Făcînd
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
decurg din acumularea treptată a tensiunii, dar și ca un gest spontan de refuz al trasnformării sale într-un obiect de studiu, un gest de demnitate umană care ar fi fost tolerat oriunde altundeva. Continuarea cu tânărul deținut ținând un ciob îndreptat spre gâtul Adei pare împrumutată din recuzita unui film de acțiune care distorsionează absurd cu cererile perfect legitime formulate de tânăr: o întrevedere cu mama lui de la care obține jurământul că fratele lui va rămâne în țară și o
Când nu pot să fluier, fluier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6426_a_7751]
-
întrevede în această ostentativă aglomerare de grandori naturale, o superbie biologică ce dorește a se acorda cu stihiile. Paradoxala „eliberare" se produce într-o lume deconvenționalizată în rău, „beată de fericire" deoarece „sălbăticia pieilor roșii însuflețește codul moral" iar „micile cioburi colorate" se află „în mîinile antropofage". Spre a ne îngrozi și mai mult, apare evocată ipostaza unui ins țintuit multă vreme în pat, „cruce orizontală, cu fruntea numai zburînd", a cărui mare suferință o constituie excluderea sa din fluxul universal
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
perigeul în Epoca de Fier), sau cu Vechiul Testament, unde depistăm indicii deprecierii calității vieții umane, în raport de scăderea dramatică a duratei vieții, a labilității și indolenței în curs de generalizare etc. La noi intervine și complexul periferiei, de aceea cioburile bizantinismului se cer analizate atent (așa cum face un Mircea Muthu, de exemplu), ca figurări ale balcanismului, amestec de pervertire, exotism și nebănuite biografii aspirânde la demnitatea esteticului, din moment ce la alt fel de demnitate nu au șansă. Un merit indenegabil al
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
vor rămâne cărțile altora în sicriele rafturilor - pe masa mea paginile de un alb cadaveric cuțitul creionului visând sângele literelor stafia cuvântului niciodată scris. Momentul zero Poate o geană de-a ta ca o antenă de insectă din cretacic și ciobul pietrificat al lacrimii mele se-nvolburează în clepsidra de beznă până când cu scrâșnet de osii ruginite se urnesc arătătoarele galaxiilor și o nouă moarte începe. Intimitate Mi-ești atât de aproape ca un cuțit într-o rană încât nu mai
Poeme by Ruxandra Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4695_a_6020]
-
ai, totuși, motivații înalte ori de vanitate, ai nervi: Morții Mă-tii de viață! De aceea, romanul autoficțional al lui un cristian seamănă cu o înjurătură plină de năduf, urmată de un mare scuipat. Dar în flegma asta se află cioburi ascuțite de memorie, care configurează, fragmentar, un soi de Bildungsroman. Cronologia amintirilor nu este strictă, însă cele cinci părți ale cărții au un anume traseu progresiv: copilărie, adolescență, studenție, „armata” de la (probabil) prima slujbă. Vocea narativă, care trece, aleatoriu, de la
Generația MM by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4665_a_5990]
-
Bartolomeu pe care „se bizuia” poetul în volumul Mașina de uitat din 1990; protagoniștii acestei enciclopedii care „se extinde enorm/ ia forme aberante fără sfîrșit încît îți vine să zici că e însuși universul himeric” sînt văduva, bătrînul cerșetor de cioburi, un om sărman „care citește cu sete/ așa cum trage din țigară”, acordeonistul care cîntă melodii vechi „dincolo pe lîngă universitate”, pentru ca decorul ei să se regăsească în „tabloul întreg” al vremii în care a dispărut ființa cu sufletul „mărunțit pe
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]
-
găsind, oare, madlene la Mizil? Doar lipie, surprinzător de ieftină, încarnând o poftă copilărească pentru nimicuri, o poftă de neieșire din rând. Totul în jur e atât de mecanic încât devine suprarealist, înșirându-se privirii ca un inventar nesfârșit de cioburi. Fire care se rup, ca în episodul femeii care încearcă să-și ducă acasă bărbatul beat mort. Distracția, pentru câteva clipe, a unui cârd de copii. Ce este anti-caragialian la Mizil? Nepăsarea față de ziare. În minutul 115, un vânzător de
Cu ochii pe ceas by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5504_a_6829]
-
scriitorul celebru. Față în față stau un bărbat și o femeie îngenuncheaț i de minciună și ipocrizie. Două victime ale propriilor vanități. În jocul lor riguros și rece, după scena din actul al treilea există un punct și de la capăt. Cioburile se vor lipi, dar asta se va vedea mereu în ce va urma. Alte două marionete ce se învîrtesc anost în spațiul unor pași de vals tulburător. Care nu-i atinge. Nici realitatea nu-i atinge. Nici ne-iubirea. Nici
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
Cine se apleacă asupra primilor filosofi (pentru Nietzsche sînt opt cei care merită această titulatură: Thales, Anaximandru, Parmenide, Anaxagora, Democrit, Pitagora, Empedocle și Socrate), constată că cea mai mare parte a scrierilor lor s-a pierdut, la noi neajungînd decît cioburi dintr-un miracol pe care cel mult îl putem bănui. Dar chiar ciobite, ideile lor reprezintă tipuri pure ale unei gîndiri care, odată cu Platon, va intra într-un amestec pernicios. Platon e un autor hibrid a cărui operă e antologia
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
lui să nu fie zadarnică, adăugă: Bă, da’ mare mai e mormanul ăsta... Io zic că e mai mare decât orașul întreg... - Mocnește, zise Pârnaie. Astfel încât, deși soarele trecuse de vârf, înțeleseră de unde venea căldura aceea. Vârfurile zimțate sclipeau, fiecare ciob de oglindă, fiecare fund de oală răsturnată ori fărâmă de faianță răsfrângea cu sălbăticie lumina. Părea un munte făcut din cristale albe, cu o energie care urca din pântece și țâșnea ca dintr-un gâtlej retezat. După ce, însă, ochii se
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
ascuțit al arătării, care își băgă vârfurile degetelor în gură și suflă peste ele năprasnic. În fața acestui șuierat rău prevestitor, care sugera că în afară de ei ar mai fi putut fi careva primprejur, Pârnaie ciuli urchile. Aburii care mocneau se înmulțiră. Cioburile reîncepură să sclipească, de parcă ținuseră minte soarele care trecuse de partea cealaltă, și se înmulțeau, ca strivite sub tălpi. Se iscă din senin un vânt care agită bălăriile. Și atunci, din spatele zimților, al grohotișurilor, de după cutiile aruncate de-a valma
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
migrații. Supunerea regatelor cu spada. Busola-n veci necontenită. Marea cea largă. Și tictacul de ceasornic. Și osânditul rege și securea. Și praful ce rămas-a din oștire. Privighetoarea care-n Danemarca își nalță trilul. Scrijelita slovă. Sinucigașul chip în ciob de-oglindă. Și cartea de trișor. Râvnitul aur. Și norii-mprăștiați peste pustie. Caleidoscopul plin de arabescuri. Căințele și lacrimile-amare. De toate-acestea fost-a trebuință ca astăzi mâinile să se-mpreune. Cezar Aici, ce răvășit-au reci pumnale: un mort. Aici
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
constituie emblema acesteia; albastru apare și el obsesiv încă de la debut: visul vine pe furiș, vise-n traista lui albastră, rază albăstrie, fior albastru, albastru-i lunecos, înmărmurite valuri albăstrii, vis albastru-n barca lui de umbră. Oglinzile albastre plîng, cioburi de ger. Azurul, umerii de marmură albastră - toate în doar primele 4 poezii ale primului volum. O poezie intitulată Împăcare înregistrează sintagmele, lacuri de azur, pîrtii de azur, visul cîntat odinioară, amurguri de azur. Visul și Albastrul formează marca individuală
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
din combinațiile de putere locală. Între timp, președintele Traian Băsescu rămâne angajat în conflictul de uzură pe care îl poartă cu premierul Victor Ponta, părând a ignora mișcările din zona PDL-PNL. De cealaltă parte, premierul reia strategia din 2012: strânge cioburi din PNL, sau chiar alte formațiuni, întregi, astfel încât să reconstruiască un bazin electoral tip USL. Cine l-a obligat pe Crin Antonescu să renunțe la guvernare Din afară, nu se vede o explicație pentru ceea ce au făcut liberalii. De ce să
Demisia lui Antonescu, explicată. Cine e baronul baronilor by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/28839_a_30164]
-
Ce autori vor defila pe „Strada Ficțiunii” la Editura Allfa? Deocamdată sunt așteptate câteva titluri întârziate din 2013, ale unor scriitori promițători, prima oară traduși: Miloš Urban cu misterele orașului Praga în romanul Cele șapte biserici, Alina Bronsky cu Parcul cioburilor. Și alte edituri au de onorat promisiuni vechi. Baroque Books & Arts a mizat pe scriitoare germane, titlurilor anunțate de anul trecut - Adio, nobili de Christine Gräfin von Brühl și 7 zile fără de Monica Peetz, li se adaugă 101 nopți de
Tolba cu povești din alte lumi by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2907_a_4232]
-
ale muribundei se convertesc spontan în tropi, se transferă într-o paradă imagistică de-o eterică eleganță: „mama doarme ca și cum ar asculta ploile/ și se acoperă cu oglinda/ care se varsă peste gînduri// spune mereu că nu doarme nu// că cioburile se uită din toate părțile// și ziua e în vîntul de la plopi/ tot așa sora mea din lemn” (în ziua mamei). Sau într-o apoftegmatică delirantă: „mama spune: gîndul face pietre// ea face să înceteze culoarea// cît timp vopsește lîna
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
ascunde infinitatea și finitatea și alte reprezentări. 2663. Lumea fără de cunoaștere nu ar mai fi iar Dumnezeu ar dispărea din noi. 2664. Dumnezeu se află În noi doar oglindindu-se În cunoaștere. 2665. Oglinda cunoașterii este unică. Odată spartă fiecare ciob al său devine o lume de sine stătătoare. Cine a spart-o? 2666. Destinul nostru nu ar putea fi imaginea Lui Dumnezeu dacă nu s-ar reflecta În cunoaștere. 2667. Cunoașterea nu se supune decât iubirii, deci Dumnezeului din noi
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
Dumnezeului din noi. 2668. Cunoașterea va cere mereu un subiect acestei lumi În afară de absolut. 2669. De ce nu poate accepta cunoașterea absolutul? Tocmai fiindcă oglinda cunoașterii absolutului a fost spartă de Dumnezeu la ceasul creației privind lumea noastră Într-un singur ciob. 2670. Cunoașterea este o alianță În sine, compusă din aspirațiile sale și ceea ce poate inspira. 2671. Doar cunoașterea posedă voință nu și omul, tocmai datorită faptului că orice formă de cunoaștere a omului este În realitate necunoaștere. 2672. Cunoașterea omului
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
ar fi murit scurta aceasta n-ar fi fost a mea și nici aceste cuvinte nu mi-ar fi venit cinică iubire între două mîneci îmbeznate în golul a două buzunare unul cu o bancnotă mototolită iar celălalt cu un ciob de lentilă cu două găurele într-o parte 8. de cîte ori călătorește prin locuri pe care nu le-a mai văzut o simt mai moale mai catifelată poate vocația prieteniei poate inocența fugii gol pe gol între mine și
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]