1,717 matches
-
în care las geamul în jos. Guggenheimul e în cealaltă direcție! — Serios? spun pe un ton șocat. O, Doamne! Cum s‑a întâmplat una ca asta? — Spune‑i șoferului să întoarcă! Taximetriștii ăștia din New York! Habar n‑au de nimic! Ciocănește în geamul acestuia. La Gug‑gen‑heim! zice, de parcă ar vorbi unui tembel. Pe strada 89! Și repede! Femeia asta așteaptă de la șase ani să ajungă acolo! Vreți la Guggenheim? zice șoferul, uitându‑se la mine. — Ăă... da! zic, neîndrăznind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
el are din nou o aventură. Se trezește că e prea rănită ca să mai plângă. Iese în oraș și se plimbă în umbrele aruncate de felinarele orașului. Într-o noapte, se oprește la ușa lui Zhang Min, regizorul piesei Nora. Ciocăne. El e acasă și e mirat de vizita ei. Ea întreabă dacă poate să intre. El îi dechide ușa, îi oferă un scaun, îi toarnă ceva de băut, îi spune că soția și fiica lui nu sunt acasă. Ea izbucnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
furtuna - voința iernii de a nu pleca. Și cu toate astea, cine poate împiedica primăvara să nu vină? După miezul nopții, norii grei sunt măturați de pe cer. Luna se ivește din nou. Ramurile lovesc în geam, de parcă în el ar ciocăni spiritele. Aflu abia mai târziu de la Kang Sheng ce s-a întâmplat în noaptea cu furtuna. 30 aprilie 1967. Chiar înainte ca norii să părăsească văzduhul, Mao i-a invitat la el în cabinet, la un păhărel, pe „băieții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-l ia În seamă - tata umple două stacane cu rachiu. Bea, fără să ciocnească. Fără să-i facă semn jandarmului că acela-i paharul lui. Dar Grabenko Îl ia, ne-poftit. Bea, râde - și iese. Îl aud afară, În curte. Ciocănește cineva În ușă. E ofițerașul. Tânăr-tânăr și fără o mână. Se oprește În prag, Întreabă dacă deranjează... Da de unde! Poftiți!, răspundem cu toții - În afară de tata, care și-a luminat ochii oleacă. Mătușa Domnica Îl apucă de mâneca goală și Îl duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
era deja treaz și îmbrăcat în bungalow-ul său, astfel încât să fie gata când sosea domnul Gupta, ceea ce se și întâmplă în scurt timp, înfofolit cu un număr considerabil de eșarfe de lână și cu o pălărie veselă de culoare galbenă, ciocănind entuziasmat un staccato la ușă. Împreună, aveau să meargă cu jeep-ul guvernamental până la zona de cantonament. Aici urmau să se alăture armatei, dotată cu plase și aveau să se îndrepte către livadă, unde aveau să se-ntâlnească cu polițiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
un documentar despre un tip care-a suferit o lovitură la cap. În urma accidentului ăsta, își recunoștea familia și-așa mai departe, dar nu era în stare să numească unele obiecte. Era foarte ciudat. Nick a ridicat brațul și-a ciocănit cu degetul în geamul ceasului de la încheietură. —Ce-i ăsta? — A, e simplu, a rânjit Susan. E o vânătaie. Un gogoloi sau doi?tc "Un gogoloi sau doi ?" — Crezi c-a uitat? Alison și-a verificat ceasul, după care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sănătos. Ceea ce dorea el să afle de fapt avea de-a face cu viața vecinilor noștri. Câteodată, omul suna chiar la ușa apartamentului nostru. Tata îi răspundea totdeauna politicos. La noi se oprea deseori apa. Atunci, toți se apucau să ciocănească în țevi. Cu cât locuiai mai sus, cu atât ciocăneai mai tare. Uneori, când știam dinainte, umpleam toate vasele din casă cu apă. Alteori presiunea nu ajungea până la etajele de sus. Atunci zbârnâiau telefoanele, eu mă duceam la etajul cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a face cu viața vecinilor noștri. Câteodată, omul suna chiar la ușa apartamentului nostru. Tata îi răspundea totdeauna politicos. La noi se oprea deseori apa. Atunci, toți se apucau să ciocănească în țevi. Cu cât locuiai mai sus, cu atât ciocăneai mai tare. Uneori, când știam dinainte, umpleam toate vasele din casă cu apă. Alteori presiunea nu ajungea până la etajele de sus. Atunci zbârnâiau telefoanele, eu mă duceam la etajul cinci, să fac duș, iar mama la șase, ca să ia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
însă pe mine mă cunoștea: într-adevăr, nu exista nici un motiv să tușească. Și n-aveam de gând să-i spun mamei că întârziase de două ori, când venise la mine. Toni s-a așezat pe marginea patului și a ciocănit cu degetele ca niște dopuri în ghipsul meu: „Hello, is anyone in there?” Eu am găsit că avea haz. Subsuorile lui răspândeau un miros. Asta venea de la faptul că se spăla totdeauna pe fugă. Am plecat cu mașina spre locuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
plastic?” „Alimente. Conserve, termosuri. Legume, fructe. Pentru cel puțin patru zile. Mărfurile de dincolo sunt inaccesibile pentru noi, știți doar.” „Știu. Domnule Teodorescu, ridicați, vă rog, geamantanul cel mare de acolo. Așa ajunge.” Ofițerul bagă un baston printre bagaje și ciocănește cu el în fundul rulotei. Într-un loc ciocănește de două-trei ori. Între timp, soldatul își bate pantalonii cu palma, scuturându-i de praf și-și îndreaptă uniforma. Apoi își atârnă arma din nou în spinare. Ofițerul lasă bastonul la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
puțin patru zile. Mărfurile de dincolo sunt inaccesibile pentru noi, știți doar.” „Știu. Domnule Teodorescu, ridicați, vă rog, geamantanul cel mare de acolo. Așa ajunge.” Ofițerul bagă un baston printre bagaje și ciocănește cu el în fundul rulotei. Într-un loc ciocănește de două-trei ori. Între timp, soldatul își bate pantalonii cu palma, scuturându-i de praf și-și îndreaptă uniforma. Apoi își atârnă arma din nou în spinare. Ofițerul lasă bastonul la o parte. „Domnule inginer, vă doresc drum bun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
îmi trezește o liniște copilărească, parcă cineva mi-ar veghea somnul, și eu, care mă chinui noapte după noapte să adorm în patul meu, cad într-un somn adânc pe scaunul acela din plastic de pe coridorul zgomotos, în urechile mele ciocăne frânturi de conversație și urlete, pași grăbiți și strigăte de fericire, dar nimic nu mă deranjează, așa cum mă deranja respirația lui Udi culcat alături de mine, lumina lămpii lui de citit, am impresia că sunt o fetiță într-o casă mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
O s-avem New Orleans-ul nostru, În pat. — Dar Întîi o să mîncăm. N-ai cerut niște White Rock cu gheață? — Ba da. Tu vrei să bei ceva? — Nu. MĂ-ntrebam doar ce-i cu apa ta. — Vine ea, spuse Roger. Cineva ciocăni la ușă. — Uite, a venit. Tu du-te și dă-ți drumu’ la apă. — O să fie minunat. N-o să-mi iasă nimic din apă, În afară de nas, poate și sfîrcurile și degetele de la picioare; și o să las apa cît de rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a lungul coridoarelor, izbindu-se de ușile albe, tari. Dintr-o privire cuprinde totul: alunecă, frecându-se de vopseaua uleioasă și pantofii săi clipocesc ca îmbibați cu apă. Mă uit la el fără să-l aud. Îmi vine să-l ciocănesc cu degetul între umeri, să-i spun să nu fugă, n-o să mai întâlnească nimic nou și, oricum ar fi, n-o să scape de mirosul dulceag al spaimelor - spaime de care își dă și el seama că se repetă, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pentru că mă ascundeam sub pat ca să nu ies la înviorare, mi s-a dat sector la W.C. La fel, veneam dimineața devreme, să nu mă deranjeze nimeni. Mă baricadam în cabina din mijloc. Dacă totuși pica vreun tolomac cufurit și ciocănea la cabina din dreapta, îl avertizam cu ton de soprană: ocupat! Apoi la cea din stânga, cu o voce baritonală: ocupat! Abia ajuns la mine îl trimiteam la plimbare cu vocea mea naturală. Mocofanul pleca să urineze în curte, bodogănind: da’ cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
al nostru. La Hotel Union Maria Firidă se instalase în așa fel încât, cu ocazia venirii mele, ea să poată să se mute cu madam Oacă, „o cunoștință mai veche”. Mi-a spus să merg până la capătul coridorului și să ciocănesc la ușa Sabinei. N-avea rost să mă însoțească, pentru că ei oricum nu-i deschidea. Cu mine, însă, era altceva. Mi-am luat geanta pe umăr și am pornit-o în direcția indicată. Aveam emoții. Nu ne mai văzusem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
văzusem de o lună. Singurele contacte fuseseră cele telefonice, în care mă blestemase și mă înjurase ca la ușa cortului. M-am oprit în fața ușii cu numărul 312. Era un hotel vechi, cu coridoare înguste și camere înalte, răcoroase. Am ciocănit. - Ce naiba vrei? mi-a strigat o voce seacă. - Sunt eu, Piti! - Care eu? păru să se dezghețe o clipă vocea. - Eu, Leo, am venit de la București să te văd. Ușa s-a deschis larg și Sabina s-a retras în interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
două palme răsucite într-un mod sugestiv. Dinăuntru hărmălaia dădea pumni puternici în ușă. Mi se păru că cineva înjura cu sârg. Am sunat de două ori și am așteptat politicos. Nimic, decât baterie, chitară electrică, orgă și mormăieli. Am ciocănit de cinci ori. Nimic, decât baterie, chitară electrică, orgă și mormăieli. Am izbit cu pumnii și cu picioarele în ușa fragilă. În sfârșit, ușa se crăpă puțin și apăru chipul roșcovan al soră-mii (n-o mai văzusem de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bine cu sfoară de un picior așezând-o pe Aurica lângă ea. — Cum îl cheamă pe băiat, a întrebat-o pe fată. — Dumitru. A început apoi descântecul: "Sări cocoș Pe coș Să te duci la Dumitru Cu ciocul să-l ciocănești Cu coada să-l pocnești La Aurica să-l pornești Să nu poată mânca Lucra Nici sta Până la Aurica va pleca.” În timp ce spunea descântecul, Dedi dădea drumul cocoșului în sus care zbura puțin, dar fiind legat era prins și iar
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dar în special Zina care se alătura să asculte fleacurile copilărești ale Prințesei care adesea se încheiau cu: Fugi cocoș Pe coș Pe cel care l-a necăjit pe tata Sebi Cu aripile să-l pocnești Cu ciocul să-l ciocănești Și în gheare să-l strivești”. Râdeau toți cu hohote, în timp ce Prințesa încerca să-i convingă de harul ei. Fata tatei, ești nemaipomenită. — Ți-am alungat supărarea? Ți-am alungat-o. Team făcut să râzi? Te-am făcut. Când pe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
călugăriță modestă, cu toate ferestrele cernite. Pășind împreună cu ceilalți, pe portița scârțâitoare, care nu se încuia niciodată, Sile ocolește unul dintre parii pentru rufe, încoronat apotropaic cu o tigvă de cal sau de catâr, apoi se înalță pe vârfuri și ciocănește cu degetul încovoiat, în gemulețul de la ușa parohiei: Părinte Costică, ești acasă? Părinte! Părințele... Hei! Nimic. Nici un răspuns. Hei, părinte! Scoală, băi și vino la ușă! Avem o treabă cu sfinția-ta! O treabă din aia, care nu suportă amânare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sau peste patru, la mahomedani, va fi niscaiva revoluție. La Ierusalim, pe-aproape de Biserica Nașterii Domnului, vor bubui tunurile. Pe Esplanadă, niște moschei străvechi se vor dărâma, va fi mare scandal, bastoane, pietre, pumni, scuipați, emoții, declarații, vânzoleală, războiul va ciocăni, hăt! până la ușa bătrânei Europe și arabii le vor tăia din start petrolul, tuturor necredincioșilor. Și vor ieși, apoi, nebunii cămilari, la Jihad... Dar și acestea vor trece! Peste patru puncte sau peste cinci... Sau peste șase, o stea, un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca pe toți chiriașii ceilalți care, fiind toți săraci, alcătuiau un fel de familie mare, cam certăreață și zgomotoasă. Mendelson ocupa două cămăruțe, amândouă spre curte. Una avea fereastră, cealaltă ușă de intrare. Atelierul era în colț, după ușă. Aici ciocănea și cosea și bombănea toată ziua, ghemuit pe scăunelul cu trei picioare, bătrânul Mendelson, sfădindu-se cu muierea, ori dăscălindu-și ucenicul, dacă n-avea alături vreun mușteriu cu care să tăifăsuiască. Deși împlinise cincizeci de ani, nici un fir alb
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un răstimp până ce se putu așeza pe pragul casei, cu blidul mare în poală, strigând cum făcea în fiecare seară: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări, păsă... Găinile și puicile veniră din toate părțile ca niște copii ascultători; se îmbulzeau și se ciocăneau la picioarele ei. Le numără. Lipseau două bătrâne și cocoșul. Deșertă blidul, goni câinii să nu mănânce porția galițelor și porni spre uliță, chemând mai prelung: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări, păsă... Când deschise portița, auzi din sus un uruit zgomotos
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nici de tatăl din ceruri, așa să știi! ― Noroc, noroc, Trifoane! strigă Leonte Orbișor din uliță, oprindu-se o clipă, cu sapa de-a umăr. Te-ai apucat de treburi? ― Ce să facem? Pe lângă casă, răspunse Trifon Guju de pe prispă, ciocănind de zor. ― Bați coasa, Trifane, ori?... Întrebă Leonte, fără mirare. ― O bat să fie bătută! zise Trifon fără să ridice capul. ― Mi se pare că vrei să cosești înainte de-a semăna? ― Apoi dacă trebuie?... De! Carul cotea pe poarta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]