602 matches
-
Deja după câțiva pași, grădina întinsă te invita la zăbavă pe scări de piatră umbrite. Peste zi băteam străzile Romei mai mult decât permitea arșița. Răcoarea se păstra numai în biserici și capele. Tot ce vedeam, fiecare fântână și fiecare ciot de coloană, devenea o metaforă. Hoarde de preoți înveșmântați în negru ofereau, cu pălăriile lor cu boruri largi, schițe în mișcare care erau gata cât ai clipi. Desenam cu pene de porumbei și de pescăruși dintr-o călimară plină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de sculptură Scheibe, Sintenis, Uhlmann, Gonda Dierkers, Heiliger și Hartung; de asemenea, atelierele elevilor lor. De pe fereastra atelierului nostru vedeai peste un teren viran, spre stânga, clădirea Universității Tehnice, iar spre dreapta un colț al Facultății de Muzică. Mai departe, cioturi de ruine, pe jumătate acoperite de tufe. Sculpturile în lut, după model, ale elevilor lui Hartung, chiar dacă erau marcate de concepția formală a maestrului, arătau de sine stătătoare. Singura studentă îi conferea nudului culcat la care lucra proporțiile abundente ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dăduse drumul. Încă nu vedea nimic. Îndepărtă de pe vizorul căștii, palma care căzu cu greutate pe punte, zvârcolindu-se, separată de brațul animalului. Pereții interiori ai habitatului erau stropiți cu sânge. Un tentacul se mai mișca, celălalt arăta ca un ciot zdrențuit. Amândouă brațele se retrăseseră, alunecând prin trapă. Norman alergă la hublou: calmarul se Îndepărta cu iuțeală, strălucirea-i verde pierzându-se În depărtare. Reușise! Îl Învinsese! Reușise. DH-8 — Câte ai adus? Întrebă Harry, cântărind un harpon În mâini. — Cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
scrîșnet sinistru. Bud Îndesă mîna cu cuțit a poponarului În gaura de evacuare. Crrrr... chiuveta aruncă afară sînge și așchii de oase. Bud Îi trase afară mîna - mai puțin degetele lipsă. Crrr... Un țipăt de cincizeci de ori mai puternic. Cioturile puse pe ochiurile plitei, apoi În frigider, unde sfîrÎiră. — DĂ-MI NENOROCITA AIA DE AGENDĂ! urlă Bud pe fundalul zgomotului făcut de malaxor. Gilette, cu ochii dați peste cap: — Sertar, lîngă TV... ambulanță. Bud Îi dădu drumul și alergă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
erau prea încinse, provocau bășici în gură: deasemenea, întrucât era necesar să se dez-ciocheze circa cincisprezece păsări pe minut, nu era întotdeauna posibilă o precizie absolută și au existat multe cazuri de nări arse și mutilări faciale. Nervii vătămați ai cioturilor de ciocuri aveau obiceiul să crească la loc, încolăcindu-se și formând neuroame cronice dureroase. Ca ultimă soluție, Dorothy a aranjat să se transmită muzică relaxantă în rețelele de cuști și în magaziile cu pui. Cel mai mare succes l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care o acționa. Făcu o poză, apoi alta. Aparatul de fotografiat exploda ca o bombă. — Timp și Mișcare, spuse Len pe un ton autoritar. Pariez că ei sînt Timpul. Atenție, vin Încoace! Se apropie din nou de blat, luă un ciot de ceară și un fitil, și Începu să le pună Împreună cu un aer de hărnicie și concentrare extraordinare. Fetele de la bancul de lucru tăcură și-și continuară activitatea, la fel de agile ca Înainte. Dar cînd Îl văzură pe fotograf venind Înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ta? Domnule Fraser, omul dumneavoastră poate că-i face și-o poză. Fraser se uită În jur destul de aiurit, iar fotograful făcu doi pași Înainte. Se Învîrti ducînd aparatul din nou la ochi, Încadrînd poza, În timp ce Duncan ridică unul dintre cioturile de ceară fără chef și Începu să-i explice lui Fraser despre fitile, despre suporturile metalice și cupele anti-inflamante. O făcea prost. CÎnd blițul se declanșă, clipi și pierdu șirul celor spuse. În tot acest timp, Fraser dădea din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vă punem un bandaj de compresie. — Un ce? — Să Împiedice sîngerarea. — SÎngerez? SÎngerez? — Probabil că da, prietene, spuse Mickey Îndîrjită. Rupse ultima cusutură a pijamalei și aduse raza lanternei pe coapsa goală a bărbatului. Carnea se termina puțin deasupra genunchiului. Ciotul era rozaliu și neted, aproape strălucitor... — Stai, spuse Kay punîndu-și mîna pe brațul lui Mickey. Bărbatul respiră adînc. Se puse pe rîs, apoi tuși din nou. — Să mă ia dracu’, zise el. Dac-o să găsiți vreun picior la capul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-i spunea tatălui să nu mai vină. Odată dăduse la o parte așternutul, sărise din patul etajat, se așezase la masă și, pe o noapte ca de smoală, Începuse să-i scrie o scrisoare lui Viv. Scrisese febril cu un ciot de creion, pe o hîrtie ruptă de la sfîrșitul unei cărți Împrumutate de la bibliotecă; și, a doua zi, cînd se uitase la ceea ce făcuse, i se păruse că era opera unui nebun, căci rîndurile se intersectau, iar ideile și expresiile reveneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
părea În regulă. Apoi i-a fost rău acum ceva timp și a devenit moale. Îi spun Paulei să-l țină Învelit bine, să-i fie cald. Sau ar trebui să-i fie rece? Amorțită, Îmi simt degetele ca niște cioturi În timp ce formez numărul de mobil al lui Richard. Mă rog să fie el, dar e vocea nenorocitului de robot, care mă rogă să las un mesaj. —Alo. Nu vreau să las un mesaj. Vreau să fii cu mine. Sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
casa și ducea la o scară de piatră care urca dealul la vreo cincisprezece metri distanță. Un crîng de lămîi Își revărsase cîndva parfumul uleios asupra ferestrelor dormitorului, dar furtuna de flăcări trecuse și prin el, iar acum doar niște cioturi carbonizate mai răsăreau din pămînt ca o pădure de umbrele negre. — Dumnezeule mare, e o ieșire de incendiu..., am spus arătînd spre treptele de fier forjat care coborau din dreptul unei uși de la etajul Întîi. Structura masivă se Încovoiase din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ochii ascunși În spatele vizetei, plutea atît de aproape deasupra mea, Încît aproape Îmi atingea creștetul cu ghetele. I-aș fi făcut cu mîna de n-aș fi fost atît de preocupat de-ale mele, așa că am pășit mai departe printre cioturile arse ale lămîilor, zdrobind sub tălpile pantofilor fulgii de cărbune care acopereau pămîntul. Treizeci de metri mai Încolo, lîngă poartă, șoferul familiei Hollinger stătea cu spatele la vechiul Bentley, oprit pe alee. Mă pîndea, ca Întotdeauna, cu o privire fixă și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu spatele la vechiul Bentley, oprit pe alee. Mă pîndea, ca Întotdeauna, cu o privire fixă și un aer aproape amenințător, cu brațele Încrucișate pe piept. Îmi veni În Întîmpinare, pășind la cîțiva centimetri de o excavație nu foarte adîncă. Dintr-un ciot de lemn zbură În vînt o fîșie de panglică galbenă a poliției, care bănuiam că marcase groapa În care Își ascunsese criminalul recipientele cu combustibil În noaptea de dinaintea incendiului. Ca Într-un gest de respect, deltaplanul se retrase de pe creasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dom' locotenent! Tremură necontrolat, în timp ce încearcă să articuleze coerent: Refugiați ... Basarabia ... acolo ... sub dărâmături! Marius se apropie de ceea ce pare că fusese fundația unei case. Din fumul gros, un copac singuratic răsare asemeni unei năluci. Agățate de ramuri, acum biete cioturi retezate, minuscule căciulițe flutură jalnic în bătaia vântului asemeni unor frunze albe pătate cu lacrimi rubinii. De-o bucată din ceea ce fusese trupușorul unui nou-născut spânzură un capăt de cămășuță înnegrită de funinginea ce cade peste ei asemeni unei ninsori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ziduri crăpate și goliciunea tristă a unei case părăsite. Prin spărtura din acoperiș, razele lunii cad oblic peste cadavrul unui soldat german, prăbușit pe scara interioară a imobilului. Darie observă că are amândouă picioarele scurtate într-un mod grotesc, din cioturile însângerate care ies din stofa uniformei se văd atârnând fâșii de carne roșie și piele sfâșiată, neagră de sânge. La nici câțiva pași, mai mulți șobolani cenușii, mari și grași, își împart frenetic o bucată de os. Imaginea dinților mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trece țiuind ceva, oprindu-se în trunchiul unui copac. Se uită și vede o bucată de schijă cu dinți tăioși. Vreo doi din plutonul lui alunecă si se rostogolesc pe pantele abrupte ale muntelui. Disperați, încearcă să se prindă de cioturi și copaci. Pier, plonjând drept în prăpastie. Înainte! Pas alergător! urlă Marius cu voce răgușită. Pornește în fugă către culme, luând-o de-a curmezișul peste lespezile colțuroase, verzi-cenușii, apoi în sus, către creastă. Numai așa pot ieși de sub focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a lui Felix. Brusc, o serie lungă de explozii aruncă în aer versantul. Bolovani uriași și hălci de pământ zboară spre cer. Profilată pe pălălaia roșie a flăcărilor, o siluetă omenească se rostogolește la vale. E căpitanul Apostol. Picioarele sunt cioturi însângerate și de sub pielea zdrențuită se arată hidos capetele albe ale oaselor sfărâmate. Marius aleargă spre el, îl prinde în brațe. Ajutat de Iovuț, îl pune la adăpost, în spatele unui masiv bloc pietros. Din fața arsă, transformată într-o mască respingătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lungi, șatene, încă nu este mort. Dar nici mult nu mai are. O bucată lungă și groasă de lemn este adânc înfiptă în gât. Sângele bolborosește în rană, în ritmul respirației chinuite, prelingându-se sub umărul sfâșiat, din care ies cioturi de oase sfărâmate. Cu un glas ușor stingher, Menzel îl strigă din spatele unui paravan întărit. Pornește într-acolo iar ceea ce vede când ajunge face să caște larg gura a uimire. De pe o pătură ce acoperă niște paie uscate, o tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și amândoi pornesc să înainteze precauți printre copaci până ajung pe un teren ceva mai înalt, lipsit de vegetație, care se ridică deodată în fața lor. Ultimii metri îi parcurg pe coate și genunchi, întinzându-se pe burtă la adăpostul unor cioturi groase, dincolo de care terenul se prăvălește abrupt. Din locul în care stau ascunși, se poate vedea panorama munților uriași și superbi. Soarele asfințește precipitat și culorile apusului explodează într-o diafană lumină roșietică care cuprinde tot cerul. Crepusculul colorat in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tânjind timid spre lumină, nu se rezolvă, iar sfârșitul e o ruptură presimțită în degradarea peisajului, în distanțarea de lumina solară și răcirea atmosferei: „Parcă pe pânzele subțiri de păianjen ale atmosferei, o pojghiță a lunecat; în ogrăzi securile izbesc cioturile de lemn cu un regret vibrând ca o vâslire de păsări. Am lăsat departe mărgelele galbene ale soarelui. ș...ț Aici buruienile se rup cu un zgomot sec și câmpul zbârcindu-se pe nesimțite se pregătește pentru lungile luni de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Vine cu nouă voinici. Numai cine vrea vine cu el. 25 68. Alcătuiți propoziții din cuvintele: tricicleta, Lucian, cu, circulă Văleni, la, vine, el, mereu 69. Despărțiți în silabe cuvintele: căciulă, ciulama, măciucă, tăciune, accelerat, lucernă, cinci, răcit, vaci, tocilar, ciot, minciună, taci, motocicletă. 70. Scrieți numele obiectelor desenate: 71. Transcrieți cuvintele: putină, lopată, aripă, copac, pelican, pălărie, polonic, pompă, portar, plete. 72. La cuvântul „pom” înlocuiți ultima literă cu: c, r, l, t și formați noi cuvinte. 73. La cuvântul
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]
-
de cald! schimbă-te, moșul cu tălpile ei în brațe, glezna i-o țin cu palma, că alunecă, și-i spun să tacă, judecă, omule fără picioare, prea te uiți la tot ca să nu vrei să înțelegi, așa cum pășești în cioturi! ți s-a întors țiganca, altă bluză, într-o clipă a ta de mînie, folosind brațele și mimica, apoi remarci de inteligență, pe spate voinic, de om înalt, mi-alungă alienata mintal ca să-ți cedeze locul. Afară, între linii, deschiderea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
grădină, hala pe schelet metalic nu încăpea în peisaj, industria lemnului în proiect monumental, berze pe capetele fînarului, în două ape și acoperișul de munți, replica Someșului de acum 2-3 ore Moldova, locuri în aer nou, Vama coasta despuiată cu cioturi, Molid, dacă biserica stă între ziduri viața durează numai în coaja ei, ieșirea din munte ochiul opacizat, mintea se caută cu alte argumente, în ideea că a fost centrul de greutate al oricărui peisaj, prelungire în vaste fînețe și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
decinde, lotca între poale de nuferi, Brînza femeia cu cercei ca fina Stanca la tinerețe, și ea e moartă de doi ani! Pălărie Prăzulie a ieșit cu nevasta, îndoliată bălaie și tare ești firavă, cade fusta de pe tine, bata flutură! ciot de măgură de loess, straturile de sus țin cochilii paleontologice, șoseaua mușcă denivelări, atîrnă Prutul după două case, "Să aducem Europa în casele noastre. Votați candidații Partidului Democrat!" stop pe cîrlani și iadă, ea-și lipește rărunchii de gard, Văleni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
financiare care pot apărea, atunci când va exista doar un venit, și mai ales dacă sunt implicați și copii. Se va raporta la situația adevărată, la problemele existente și va putea acționa așa cum își dorește, fără să se împiedice de “un ciot”. Hm... am vrea noi, și totuși trebuie să insistăm pe realitate: Problemele financiare, de cele mai multe ori, blochează mintea unei femei să dea un verdict pe măsura credinței ei, rezumându-se până la urmă la verdictul de mamă. Si totuși trebuie să
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]