651 matches
-
pisică. În schimb, oamenii din stația de benzină, se uită aplecați sub mașina noastră, fără să ne mai facă vreun semn. Mergem vreo cinci sute de metri și strigăm în cor: miaună o pisică! Dar nu știm, unde poate fi. Ciulindu-ne urechile, continuăm drumul mai precaut. Auzim cu toții, plânge o pisică. Coborâm și ne uităm sub mașină, dar acolo nu se vede nicio pisică. Miau, miau, se aude din nou, până când Nelu o zărește urcată pe roata de rezervă. Întinde
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
nu că asta ar fi avut, dacă e să ne gândim, prea mare importanță În lumina celor care abia urmau să se Întâmple, n-a Întârziat să ajungă la ziare, la radio și la televiziune, imediat făcându-i să-și ciulească urechile pe directorii, adjuncții și redactorii-șefi, acele persoane nu numai pregătite să adulmece de la distanță marile evenimente ale istoriei lumii, dar și antrenate În sensul de a le da o mai mare amploare ori de câte ori acest lucru e convenabil. În câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ți-i scad din simbrie. Înțelesu-m-ai? MĂSCĂRICIUL: Înțeles, Măria Ta! LIMBUTUL: Știu eu pe cineva, nu prea departe, cu care-am putea face târgul. Când m-ai trimis ultima oară Măria Ta să trag cu ochiul și să ciulesc urechile la ce se mai întâmplă prin lume, numai ce-am trecut hotarul la Uituc-Împărat, și iaca... PRICINĂ: Lasă , mi-i povesti altădată. LINGUȘITORUL: Vezi bine, acu' Măria Sa are poftă să fie înveselit. Ia arată ce știi, Măscăriciule. MĂSCĂRICIUL: Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
trebuie să dea socoteală altora. Întreaga colină e locuită și, alergând, trec pe lângă case de lemn cu două etaje, cu grădină, diferite și totuși la fel; din când în când aud sunând un telefon. Asta mă enervează; involuntar încetinesc pasul; ciulesc urechea să aud dacă cineva răspunde și-mi pierd răbdarea dacă țârâitul continuă. Alergând mai departe trec prin fața altei case în care sună un telefon și mă gândesc: „E un apel care mă urmărește, cineva caută în cartea de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să trăiești mai multe vieți deodată? Sau că separi ceea ce trăiești cu o persoană sau într-un mediu, de ceea ce trăiești cu alții, altundeva? Că din orice experiență, rămâi cu o anume insatisfacție, compensată doar prin suma tuturor insatisfacțiilor? Cititorule, ciulește urechea. O bănuială te cuprinde, alimentându-ți neliniștea de om gelos, care încă nu se recunoaște ca atare. Ludmila, cititoare de mai multe cărți în același timp, pentru a nu se lăsa surprinsă de deziluzia pe care i-o poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
iar revoluționarii se costumează în polițiști. — Și până la urmă cine câștigă? — E prea devreme să știm. Trebuie să vedem cine știe mai bine să se slujească de falsurile proprii și de falsurile altora: poliția sau organizația noastră. Șoferul de taxi ciulește urechea. Îi faci un semn Corinnei, ca pentru a o împiedica să spună fraze imprudente. Dar ea: — Nu-ți fie frică. Ăsta e un fals taxi. Ce mă alarmează mai mult e taxiul care ne urmărește. — Fals sau adevărat? Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aferentă fiecărei ședințe. Din boxe cântă preferatul chefliilor, Ploieșteanu - mare boier, mare caracter, când Îți zice una la ureche te matolește vocal, vorba lui Gore -, iar Șpriț a propus ca și cinstea să fie desființată. Motiv pentru care Gicu a ciulit rapid urechile, precum iepurele preventiv. Adică vrei să fim necinstiți, ne-apucăm de afaceri cu borduri? Îl privește pe Gore, așteptând lămuriri suplimentare, fiindcă Șpriț este concentrat asupra paharului În care toarnă vin. Lasă paharul umplut pe jumătate și adaugă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și de oameni. \ Au venit dinafară medici și personal sanitar. Da, spune Rieux. Zece medici și vreo sută de oameni. Aparent, este mult. Pentru stadiul actual al molimei abia este suficient. Dacă epidemia se extinde, va fi insuficient. RIEUX ÎȘI CIULISE URECHILE SPRE ZGOMOTELE DIN INTERIORUL CASEI, APOI I-A ZÂMBIT LUI RAMBERT. ― Da, spune el, ar trebui să vă grăbiți să reușiți. O umbră trece peste fața lui Rambert. Știți, spune el cu voce înăbușită, nu asta mă face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
adiere de generație. Un ritm ce răspundea celui interior și ne ademenea spre alte tărâmuri. Plecările în Occident erau posibile. La chioșcuri se vindeau reviste franțuzești, nemțești și englezești. Am prins din plin generația în bluejeans și adidași. Generația care ciulea urechile la Europa Liberă să asculte știri și topuri. Ne păsa infinit mai mult de manifestațiile studențești de la Sorbona decât de ce se întâmpla foarte aproape de noi cu planul de oțel al combinatului siderurgic. În școală, rusa dispăruse aproape complet. Învățam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lucra pentru familia Ellise ce-ai făcut ? Apuc cu vârful degetelor caisele congelate și le arunc cu scârbă la coș. — Am lucrat la Marchant House, răspunde Nathaniel. E un conac-muzeu, de lângă Oxford. Și, înainte de asta, la universitate. — La universitate ? zic, ciulind urechile. Nu știam că... Mă opresc, înroșindu-mă. Tocmai eram pe punctul de a spune „Nu știam că grădinarii fac facultate.” — Am făcut biologie. Îmi aruncă o privire care îmi spune că știe exact la ce m-am gândit. Deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă uit după el ; să ridic capul și să-l caut din priviri. Însă nu-mi pot asuma acest risc. În loc de asta, mă plimb întruna prin cameră. Peste tot văd chipuri familiare. Aud frânturi de conversație, care mă fac să ciulesc urechile. — Ketterman unde e ? întreabă cineva când trec pe lângă el. — E plecat la Dublin, vine diseară, răspunde Oliver Swan și răsuflu ușurată. Dacă ar fi aici, sunt sigură că ochii de laser ai lui Ketterman m-ar gini pe loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
moment observ un individ care se apropie pe alee. E îmbrăcat în jeanși și un tricou polo și are un aparat foto atârnat de gât. Dispare din vizorul meu și mă încrunt nedumerită. Poate e un comisionar. Măsor zahărul rafinat, ciulind urechea la sonerie și încep să-l amestec cu albușurile de ou, exact așa cum m-a învățat Iris. Și, o clipă mai târziu, bărbatul se află la ușa bucătăriei și se uită prin fereastră. N-am de gând să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
rezident și, într-o a doua etapă, firește, ca gardian de clasa întâi, care nu se știe unde l-ar putea duce în viitorul apropiat sau îndepărtat, dacă îl va avea. Pentru că a umblat cu ochii bine deschiși și a ciulit urechile încă din ziua când a început să lucreze în Centru a reușit să învețe în scurt timp când și cum se cuvenea să vorbească, să tacă, sau să se prefacă. După doi ani de căsnicie, Marta crede că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spuse c-ar fi mai bine să aprindă lumina și să se apuce să citească o carte, când i se păru că aude deschizându-se ușa de la camera tatălui. Cum el nu avea obiceiul să se trezească în timpul nopții, își ciuli urechile, probabil vroia să meargă la baie, dar pașii imediat începură să răsune, prudenți, însă perceptibili, în sălița de la intrare. Poate se duce la bucătărie să bea apă, își zise. Zgomotul inconfundabil al zăvorului de la intrare o făcu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
câteva cu vârful degetelor, Întinzându-le lui Khayyam cu aceste cuvinte: — Pesemne că ai fi preferat să-ți ofer strugurele sub formă de vin. N-a glăsuit prea tare, dar, ca prin farmec, Întreaga asistență a tăcut, ținându-și respirația, ciulind urechea, urmărind buzele lui Omar. Care lasă să-i scape: Când vrem să bem vin, ne alegem cu grijă și paharnicul, și tovarășul de desfătări. Vocea omului cu cicatrice se Înalță puțin: — În ceea ce mă privește, n-aș bea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vreun regret? Când o voi revedea, și nu vom fi singuri, va fi distantă sau complice? Voi merge din nou pe seară, voi căuta În ochii ei o credință”. Dintr-odată, răsună un bubuit de tun. M-am oprit, am ciulit urechile. Să fie oare bravul și solitarul nostru de Bange? Urmă un moment de tăcere, apoi un schimb intens de focuri, În fine, liniște. Mi-am reluat preumblarea, cu un pas mai puțin apăsat; Îmi țineam urechea ciulită. Se produse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spre o masă cartografică luminoasă. Dallas, Kane. Ripley și Ash făcură cerc în jurul hărții misterioase, în timp ce Lambert se așeza la pupitrul ei de navigație. ― E aici, zise Dallas, arătând cu degetul un punct minuscul. (Privi în jur fețele încordate.) Acum ciuliți bine urechile. Își reocupară locurile. Dallas îi făcu un semn din cap lui Lambert ale cărei degete așteptau deasupra unei taste speciale. ― O.K. Dă-i drumul la bandă. Atenție la volum. Navigatorul apăsă comutatorul. Sala se umplu de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Localiză repede unul din numeroasele intercomuri murale, Ripley și Lambret se mai găseau, neapărat, pe pasarelă. Apăsă pe butonul de apel. Pe consola lui Ripley se auzi un sfârâit. Se gândi mai întâi că nu era decât energie statică, dar ciulind urechile recunoscu o voce umană. ― Aici Ripley. ― Vorbește-ncet! murmură de îndată inginerul în microfon. În fața lui, mișcarea umbrei încetinise brusc. Dacă-l auzise creatura... ― Nu te-nțeleg. (Ripley schimbă o privire intrigată cu Lambert care se albise la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
care dormea Ilenuța. În casă era liniște și pace, doar un murmur se auzea nedeslușit. Fetița se foi în pat, deschise ochii mari și privi de jur împrejurul odăii luminate sfios de o rază de lună. La început nu știu ce o trezise dar ciuli urechea și prinse în auz murmurul care devenea tot mai vioi și mai îndrăzneț, însă glasurile nu-i erau cunoscute. Poate vă așteptați să-i fie frică? Da’ de unde! Coborî iute din așternut, cu picioarele direct în papuceii care o
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
o pasăre moartă. Pe când visa invers, cum aleargă bătrână cu ghiozdanul într-o mână și bastonul în cealaltă, spre școală, concentrată la examenul de absolvire a celor opt clase, sub podele începu, cu glas înfundat, cearta. Și aici, cotoiul birmanez ciuli urechile, oamenii neștiind că mâțele au pe lângă cele nouă vieți vedere nocturnă și înțelepciune mascată și darul de a percepe nevăzutul și neauzitul, fără să-l înțeleagă, dar de ajuns pentru a se alarma și a-și salva pielea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
navem timp să așteptăm atâta până vine trenu'! O luăm pe jos! No, mulțămim frumos de informație! S-auzim de bine! Și o luarăm din loc, prefăcându-ne că privim cerul și discutând despre vreme, pe când trăgeam discret cu ochiul, ciulind urechile la ce se întâmpla în urma noastră. Cei doi continuau să se uite după noi ca după farfurii zburătoare, cu fețele încremenite, fără a scoate o vorbă. George se opri deodată brusc în mijlocul liniei și bătându-se cu palma peste
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
sun eu. Te iubesc. — Și eu te iubesc, fată dragă. Las telefonul jos radiind de satisfacție. Am făcut un lucru foarte bun. Dar ce fac cu Connor ? — Mă duc să caut prin arhivă, spune Caroline din partea opusă a biroului, și ciulesc urechile. Arhiva. Sigur că da. Sigur că da ! Nimeni nu se duce la arhivă decât dacă trebuie neapărat. E tocmai la mama naibii la subsol și e plină de cărți și de reviste vechi și trebuie să te chirchești ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-mi pe birou. Shit. O apuc cu gesturi cât pot de normale, o fac cocoloș și o arunc nonșalantă la coș. Toată bârfa despre Sven și Jack a Încetat brusc. Știu că toți cei din birou sunt acum cu urechile ciulite la noi, chiar dacă se prefac că au altă treabă. Parcă am fi Într-o telenovelă ad-hoc sau așa ceva. Și știu și ce personaj interpretez eu. Sunt afurisita aia fără pic de inimă care i-a dat papucii unui asemenea bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Jack. Nu sunt prea sigură că-mi place chestia asta. — Emma, zilele trecute l-am văzut pe Danny Nussbaum la poștă, adaugă mama, tăind expertă niște roșii. M-a Întrebat ce mai faci. Îl văd cu coada ochiului pe Jack ciulind urechile. — Dumnezeule ! spun, cu obrajii În flăcări. Danny Nussbaum ! Nu m-am mai gândit la el de o mie de ani. — Danny a fost prietenul Emmei mai demult, Îi explică mama lui Jack cu un zâmbet duios. Un băiat așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
perfect nevinovată, ca de obicei și m-aș fi dus drept În camera ei și aș fi deschis ușa? Cine ce-ar avea să-mi reproșeze ? Ar fi o simplă greșeală pe care o poate face oricine. Ies din bucătărie, ciulesc urechile câteva clipe, apoi mă duc tiptil spre ușa de la intrare. Refă mișcarea. Intru În casă, de parcă acum aș fi venit. — Bună, Lissy ! strig teatral, de parcă m-aș afla În fața unui aparat de filmat. Dumnezeule ! Oare unde-o fi ? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]