862 matches
-
prin Țările Române : „Majoritatea evreilor din Foxshany [= Focșani, Moldova] sunt meseriași ; foarte mulți sunt croitori și pantofari” <endnote id="(382, p. 399)"/>. La Piatra-Neamț, de pildă, În 1902, din 42 de croitori, 39 erau evrei (adică 93%), din 40 de cizmari, 34 erau evrei (85%), din 18 fierari, 12 erau evrei (67%), din 19 tâmplari, 12 erau evrei (63%) etc. <endnote id=" (752, p. 35)"/>. Tot la Începutul secolului XX, și Nicolae Iorga observa că, spre deosebire de alte părți, „În Moldova noastră
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fiecare zece dulgheri sunt evrei” <endnote id="(382, p. 391)"/>. Într-un recensământ al plătitorilor de impozite din „obștea ovreilor leșești [= așkenazi]”, realizat tot În București În perioada 1834-1844, procentul de mese riași era de 73,7% (mai ales croitori, cizmari, șepcari, tâmplari, tinichigii, zugravi, zidari, argintari, alămari, sticlari, cărăuși etc.), În timp ce procentul de negustori și cămătari era de numai 9,4% („telali”, „boccegii”, „lipițcani”, „mămulari” și „zarafi”) <endnote id="(343 și 109, p. 122)"/>. Acest raport Între numărul evreilor meseriași
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
122)"/>. Acest raport Între numărul evreilor meseriași și cel al evreilor comercianți a fost confirmat și de Iuliu Barasch, care În 1842 observa următoarele despre „comunitatea zisă judeo -polonă” din București : „Evreii sunt, În mare parte, meșteșugari, [pre]cum croitori, cizmari, tâmplari, tinichigii ș.a.m.d. Și se bucură de multă Încredere pe lângă locuitorii creștini, ba chiar pe lângă boierii cei mari. Cu toate acestea, găsești printre ei și câțiva comer cianți bogați, precum și factori [= mesageri], samsari, boccegii și alte parazite de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mesageri], samsari, boccegii și alte parazite de acest soiu din lumea comercială” <endnote id="(194)"/>. Meșteșugarii evrei s-au orga nizat În bresle proprii, care și-au Înălțat sinagogi proprii, precum, la București, Sinagoga Breslei Croitorilor (fondată În 1837), Sinagoga Cizmarilor (1855), Sinagoga Tinichigiilor (1896) etc. Mai ales În Vechiul Regat, multe denumiri de meserii au devenit nume patronimice preluate de evrei. Pe lângă nume ca Breslașu, Bacalu (Băcanu), Bărbieru, Sacagiu, Birjaru, Făinaru (Moraru), Casapu (Măcelaru), Dascălu sau Crâșmaru, evreii au preluat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
XIX-lea și la Începutul secolului XX : „Cu excepția unui mic număr de notabili (bancheri și comercianți bogați) asimilați, și În afară de o burghezie puțin numeroasă (negustori) mai mult sau mai puțin asimilată, majoritatea evreilor trăiau din munca manuală [...]. Ei erau croitori, cizmari, tinichigii, tâmplari, tapițeri, strungari, zidari, birjari, fierari, hamali, vidanjori etc., constituind o clasă de meseriași și proletari, având caracteristicile unei populații subdezvoltate” <endnote id="(125, p. 167)"/>. În 1891, socialistul dr. Ștefan Stâncă ajungea la aceeași concluzie. El făcea un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
secol XX, așa cum a fost ea descrisă de Ion Călugăru În romanul său autobiografic Copilăria unui netrebnic ; o lume populată de „croitori, ciubotari sau ciurari, sacagii, cotigari sau chiar cațapi” <endnote id=" (197, p. 21)"/>. Același tip de oameni (croitori, cizmari, stoleri, fierari, tinichigii, harabagii, hamali, lăutari etc.) locuiesc Într-un sărman târg din Basarabia (Holești), descris pe la 1909 de Șalom Alehem <endnote id="(744)"/>. În România anului 1900, 70% dintre tinichigii, 50% dintre tapițeri, 45,8% dintre croitori, 16,6
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fierari, tinichigii, harabagii, hamali, lăutari etc.) locuiesc Într-un sărman târg din Basarabia (Holești), descris pe la 1909 de Șalom Alehem <endnote id="(744)"/>. În România anului 1900, 70% dintre tinichigii, 50% dintre tapițeri, 45,8% dintre croitori, 16,6% dintre cizmari ș.a.m.d. erau evrei <endnote id=" (488, p. 48)"/>. Cu trecerea deceniilor, situația nu s-a schimbat substanțial : În 1941, de exemplu, toți tinichigiii din orașul Cernăuți erau evrei, În afară de unul <endnote id="(499 și 693, II, p. 260
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(193)"/>. Uneori, În astfel de cazuri, sentimentele evreofobe se amestecau cu cele germanofile. În 1831, de pildă, Într-o carte despre Basarabia și Chișinău (Kyschneff), un doctor neamț, I.H. Zucker, scria și el despre meșteșugarul evreu - „tâmplar, croitor, cizmar, sticlar, argintar, tinichigiu” - care, „pentru o plată mai mică, face de obicei lucru de pospăială [Pfuscherarbeit]”. Astfel, acest „murdar evreu polon” - comenta Zucker - face concurență altor meseriași și mai ales „meșteșugarului neamț”, care ar fi „harnic, curat, ieftin, dar bețiv
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Patimile lui Isus” a generat În folclorul european legenda „evreului rătăcitor”, care are - pe scurt - următorul conținut : când Isus și-a purtat crucea pe Via dolorosa, s-a așezat să-și tragă sufletul pe o bancă din fața casei unui evreu cizmar, un anume Ahasverus. Acesta l-a jignit (l-a Împins chiar, după unele versiuni) și l-a alungat. Isus l-a blestemat pe Ahasverus să rătăcească În jurul lumii și să nu-și găsească nicăieri locul și odihna, nici măcar moartea, până la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
acum pe frunte [...] ; tot așa cum Cain avea un semn pe frunte pentru că l-a ucis pe fratele său Abel” <endnote id="(688, p. 197)"/>. Și totuși, nu Cain a fost cel ales. Evreii Evului Mediu european trebuiau să fie urmașii cizmarului Ahasverus, „ucigașul lui Isus”, și nu urmașii agricultorului Cain, „ucigașul lui Abel”. Acuzat de fratricid și blestemat de Iehova (Cain) și, respectiv, acuzat de deicid și blestemat de Isus (Ahasverus), protagoniștii celor două legende sunt pedepsiți să fie pribegi (rătăcitori
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și vor să rămână străini. Nu-și trimit copii la școli românești, deși instrucția e gratuită și pentru ei; Întreg mic comerț (lapte, carne, fructe etc.) e În mâna lor, mai ales Însă producția rachiului. În Moldova, evreul e croitor, cizmar, ceasornicar, tichinigiu, mai cu seamă cămătar. Ia până 50 la sută pe lună de la debitor și, deoarece nu există instituții de credit, În vremuri de lipsă - la orice recoltă rea - toți trebuie să-și găsească refugiul la el”. Persistența și
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
întreaga comunitate. „Doamna Catolică” i-a oferit toate cele necesare traiului, și, plin de entuziasm, fratele Celestino a început să repare mănăstirea anexată bisericii Sfântul Francisc. Celestino era foarte iubit de către credincioșii din Târgoviște, care erau oameni simpli și săraci (cizmari, coșari, măturători), „toți rătăcind amarnic din cauza ereziilor, a ignoranței și a lipsei de preoți catolici” (E. Fermendziu). Părintele Celestino, deși locuia șase luni la Târgoviște și șase luni la Silistra, a fost printre acei mulți misionari franciscani, care într-adevăr
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
a treia cea de îmbrăcăminte și de cele asemănătoare. Așa este. Să vedem cum va ajunge cetatea să le asigure pe acestea. O dată, îl va avea pe agricultor, apoi pe constructor, apoi pe țesător? Sau vom adăuga acolo și pe cizmar și pe încă un meseriaș dintre cei ce se îngrijesc de nevoile trupului? Desigur. Deci cetatea, redusă la esențial, ar consta din patru sau cinci oameni. Așa se pare. Ei bine, nu trebuie însă ca fiecare dintre ei să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu-și va face singur plugul, dacă vrea ca acesta să fie bun, nici hârlețul, nici celelalte unelte, câte sunt necesare agriculturii. Și nici constructorul nu va face altfel, căci acesta are nevoie de multe scule. La fel țesătorul și cizmarul. Sau nu? Adevărat. Așadar, dulgheri, fierari și alții asemenea - meșteșugari numeroși vor fi laolaltă în mica cetate, pe care o vor popula din belșug. Firește. Și încă n-ar fi un oraș prea mare, dacă ai adăuga și crescători de
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ar fi un oraș prea mare, dacă ai adăuga și crescători de vite, păstori și ciobani, pentru ca și plugarii să aibă boi la arat, precum și constructorii împreună cu plugarii să aibă ce înjuga când au de cărat ceva, iar țesătorii și cizmarii să aibă lână și piei. Nu ar mai fi chiar o cetate mică, cea unde s-ar găsi toți aceștia! - vorbi el. Însă - am zis eu - este aproape imposibil să întemeiezi o cetate într-un loc unde să nu fie
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Dar ce? Activitatea războinică nu ți se pare a fi de domeniul unei meserii? Ba întru totul. Sau cumva trebuie să ne îngrijim mai mult decât de cizmărie de meseria armelor? Câtuși de puțin. Însă noi l-am oprit pe cizmar să vrea să ajungă țesător sau zidar, ci /i-am prescris să fie/ cizmar, pentru ca treaba cizmăriei să fie bine făcută în cetatea noastră; la fel fiecăruia dintre ceilalți meseriași i-am încredințat o singură îndeletnicire - cea pentru care este
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Ba întru totul. Sau cumva trebuie să ne îngrijim mai mult decât de cizmărie de meseria armelor? Câtuși de puțin. Însă noi l-am oprit pe cizmar să vrea să ajungă țesător sau zidar, ci /i-am prescris să fie/ cizmar, pentru ca treaba cizmăriei să fie bine făcută în cetatea noastră; la fel fiecăruia dintre ceilalți meseriași i-am încredințat o singură îndeletnicire - cea pentru care este dăruit prin fire - pe care urmează să o practice bine de-a lungul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
întregi, fără a scăpa timpul potrivit și eliberat de alte îndeletniciri. Dar oare meseria războiului nu este cu mult mai de preț, odată împlinită cum se cade? Ori ea este atât de lesnicioasă, fiind cu putință ca un țăran, un cizmar sau oricine practică vreo meserie sau artă să ajungă, deopotrivă, și oștean? Dar, în schimb nimeni n-ar putea deveni un jucător bun cu jetoane ori zaruri dacă nu s-ar fi exersat din copilărie, ci ar fi practicat această
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Sau îi socotești pe toți la fel? Deloc - zise. Oare crezi că în cetatea pe care am durat-o, paznicii îi reprezintă pe bărbații cei mai buni, oameni care au avut parte de educația pe care am văzut-o, sau cizmarii, educați cu ajutorul cizmăriei? Întrebi ceva de tot hazul! Pricep - am spus. Nu aceștia - paznicii - sunt cei mai buni dintre ceilalți cetățeni? Cu mult cei mai buni! Dar oare nu tocmai aceste femei-paznic vor fi cele mai bune dintre celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
, Negoiță (30.IX.1933, Ploiești - 19.II.2000, Cluj-Napoca), poet. Este fiul Anei (n. Grama) și al lui Negoiță Irimie, cizmar. Începe școala primară la Ploiești, apoi, familia mutându-se la Blaj, va termina aici liceul (1950). Între 1952 și 1956 urmează Facultatea de Filologie la Universitatea din Cluj. Funcționează ca redactor la „Tribuna” (din 1957) și este în același timp
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287618_a_288947]
-
174 tot ce mai avem din vechime. Strada Regală 175 era de dată recentă. Această stradă a fost deschisă pe un vast teren al boierului Cornescu; locul era chiar cunoscut sub numele de grădina lui Cornescu.* Fusese cumpărat de către un cizmar ungur, anume Iojé176, care avea pa tima construcțiilor. Deschiderea stradei Regale, clădirea Hotelului Union, a Hotelului Regal 177 și a celor mai multe case de pe această stradă sunt opera lui Iojé. Birtul Enache era instalat alături de palatul Ministerului de Interne 178. Pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
funcțio nat redacția gazetei Lucrătorul român, organ al primei „Asociații generale a lucrătorilor din România“. 175. Mai târziu strada Aristide Briand, astăzi considerată o continuare a străzii Ion Câmpineanu. 176. Frédéric Damé (Bucarest en 1906, București, 1907), ortografiază altfel numele cizmarului maghiar: Joje. 177. Hotel Regal, apoi Hotel Stănescu; Hotel Negoiu (1987, astăzi sediul unei societăți de asigurări), tot pe strada Ion Câmpineanu peste drum de Hotelul Union. 178. Vechiul palat al Ministerului de Interne se afla pe locul clădirii care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
P. 273, 276 Ignatiev, N. P.: 359 Ilie (cofetar): 131 Imeretinski (general principe): 374 Ioan, Dumitru: 82 Ioana: 140 Ioanid (proprietar): 121 Ioanid, George: 147, 197 Ioanid, N.: 250 Ioanide (Ioanid), Șt.: 197, 200, 250, 263 Ioanu, Avram: 82 Iojé (cizmar): 125 Ionescu (zis „Ibric“): 156 434 indice de nume de persoane Ionescu (telegrafist): 192 Ionescu, Constantin: 111 Ionescu, D.M.: 273 Ionescu, Dumitru (Take) (Ionescu, De me tru G.): 15, 29, 231 Ionescu, Eftimie: 410 Ionescu, Gh.: v. Ionescu-Gion, Gh.I. Ionescu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Decembrie ’89 Deconstrucția unei revoluții Sa ucis. Călcați cu respect. Aici e sânge. A fost odată un cizmar... Vom muri și vom fi liberi! Libertate te iubim, ori învingem, ori murim! De Crăciun ne-am luat rația de libertate! Ceaușescu nu uita, vrem pantofi din pielea ta. Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă. Auzi-ne, Doamne, și
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
trufiei umane. Satira lui Wolfe este, deci, o versiune târzie, datând din secolul al XX-lea, a unei teme vechi. În Anul minunat, 1603, de exemplu, o soție bolnavă de ciumă care se așteaptă să moară îi mărturisește soțului ei cizmar că nu i-a fost credincioasă și că l-a înșelat cu mai mulți soți din comunitate. Totuși ea își revine, moartea doar jucându-se cu ea. Apoi mai era un tichinigiu care a venit într-un oraș în care
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]