521 matches
-
natură, de obicei ceară, sau în galbeni), după învoiala cu starețul mănăstirii. La recensământul din 1860, Burdujeni era oficial a 33-a localitate urbană a Moldovei, după numărul populației (1.729 locuitori). Până în anul 1864, locuitorii din partea satului erau considerați clăcași și nu îi găsim ca bezmănari decât în cazul când unii au cumpărat locuri cu „drept de embatic” de la târgoveți. La început, târgul era format din barăci simple și aranjate fără estetică. Cu vremea el s-a mărit cu noi
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
început, târgul era format din barăci simple și aranjate fără estetică. Cu vremea el s-a mărit cu noi parcele pe care s-au făcut clădiri durabile construite din lemn îmbucat, lut, piatră și cărămidă. Burdujeni, deși format din locuitori clăcași, își căpătase individualitate și se mărea prin adaosul de noi gospodării a românilor veniți în aceste locuri. Astfel, în funcție de nevoile locuitorilor stabiliți aici, treptat s-a schimbat aspectul de sălbăticie al acestei zone, unde altădată mișunau animalele sălbatice. În târg
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
sub regele Ferdinand I, a schimbat mult în bine situația și viața socială a populației rurale. În Burdujeni primele împroprietăriri s-au făcut abia un an mai târziu la 23 aprilie 1865 când s-a dat pământ la 226 de clăcași. Tot atunci s-a delimitat și terenul necesar pentru cimitirul nou și pentru piața publică. A doua împroprietărire, cea din 1879, în Burdujeni s-a făcut abia în anii 1881-1882, pentru un număr de 40 însurăței. Cele două împroprietăriri amintite
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
că din considerente tactice, Tudor Vladimirescu având nevoie de sprijinul boierilor „făgăduiți”, dar fiind atent și la reacțiile imperiilor vecine, nu a fost abordată problema reformei agricole radicale, care ar fi dus la împropietărirea țăranilor. În schimb, se întărea dreptul clăcașilor pentru folosirea pământului de care fuseseră deposedați în timpul domniei lui Ioan Gheorghe Caragea. Proclamația din 23/4 martie făcea cunoscută „zdrobirea și încetarea vericăruia jăf și nedreptate ce ați cercat până acum din pricina oblăduitorilor domni ce [...] v-au supt sângele
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
fost recrutați și mici boiernași, de origine rurală și proaspăt intrați în rândul privilegiaților. Istoricii apreciază azi că aproximativ 75% dintre oștenii „Adunării norodului” au fost panduri, aceștia fiind recrutați nu numai dintre moșneni (țăranii liberi) ci și din rândul clăcașilor. Recrutările s-au făcut în rândurile pandurilor prin făgăduirea de „leafă și slobozenie”, iar în rândurile țăranilor clăcași prin asigurarea scutirii „de orice dare”. Recrutările au fost impulsionate de principiile enunțate în Proclamația de la Padeș. Efectivele oștii pandurilor au crescut
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
aproximativ 75% dintre oștenii „Adunării norodului” au fost panduri, aceștia fiind recrutați nu numai dintre moșneni (țăranii liberi) ci și din rândul clăcașilor. Recrutările s-au făcut în rândurile pandurilor prin făgăduirea de „leafă și slobozenie”, iar în rândurile țăranilor clăcași prin asigurarea scutirii „de orice dare”. Recrutările au fost impulsionate de principiile enunțate în Proclamația de la Padeș. Efectivele oștii pandurilor au crescut până la aproximativ 20.000 de oameni. Această creștere rapidă a fost sesizată de reprezentanții marilor puteri la București
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
-i cere lui Bașotă să i-l dea pe Răzvan rob. Răzvan redevine rob deși ar fi preferat să fie ucis. Cantul al II-lea se intitulează „Răzbunarea“, și are ca moto patru versuri ale poetului C. Bolliac: „Țiganul și clăcașul/Au fost gândirea mea;/ Stăpânul, arendașul/ Și legea lor cea grea“, iar locul unde se desfasoara acțiunea este „în codrul Orheiului“. Răzvan este căpitanul haiducilor, după ce trei ani fusese robul lui Sbierea, „o robie de spaimă, () fost-am în lanțuri
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
de Căpitanul Pavel Zăgănescu) și un corp de armată otoman. Revoluția de la 1848 în Țara Românească a avut inițial succes. La începutul verii, principele Bibescu a abdicat după ce guvernul revoluționar a preluat puterea. Revoluționarii munteni își propuneau printre altele emanciparea clăcașilor și a evreilor, eliberarea robilor țigani, guvernarea în acord cu principiul separării puterilor în stat, limitarea puterii domnești și crearea unei gărzi naționale (vezi proclamația de la Islaz). Guvernul a încercat să implementeze aceste reforme democratice, dar adversarii revoluțiilor de la 1848
Bătălia din Dealul Spirii () [Corola-website/Science/313431_a_314760]
-
Satul se află pe Târnava Mică, astăzi fiind parte a comunei Cetatea de Baltă; circa 20 % din familiile din sat poartă numele de Goga. Poetul spunea: "Viața țăranilor de pe delnițele Crăciunelului mi-au fost sursă de inspirație pentru Plugarii și Clăcașii". În 1890 poetul s-a înscris la liceul de stat din Sibiu (astăzi Liceul "Gheorghe Lazăr"), ale cărui cursuri le-a urmat până în 1899, când s-a transferat la liceul românesc din Brașov. La absolvirea liceului, în 1900, s-a
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
căruțaș de grâne pe traseul București-Giurgiu și "„staroste al cărăușilor din barieră“". Tatăl lui Delavrancea a fost împroprietărit la Sohatu-Ilfov, ca urmare a legii rurale elaborate de Cuza-Vodă și M. Kogălniceanu: "„Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș împroprietărit la '64 ... Străbunii mei se pierd în haosul iobagilor, suferind cu ceilalți țărani deopotrivă și lipsa, și foamea, și năvălirile ...“" Mama lui Barbu, Iana (Ioana sau Ana), era "„fiica văduvei Stana din Postrăvari, sat locuit de clăcași, de pe moșia
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
copilul țăranului clăcaș împroprietărit la '64 ... Străbunii mei se pierd în haosul iobagilor, suferind cu ceilalți țărani deopotrivă și lipsa, și foamea, și năvălirile ...“" Mama lui Barbu, Iana (Ioana sau Ana), era "„fiica văduvei Stana din Postrăvari, sat locuit de clăcași, de pe moșia familiei Filipescu“". Primii ani de viață și-i petrece în ulița Vergului, în tovărășia tatălui, ajuns la aproape 70 de ani: "„Mi-aduc și acum aminte (aș fi mulțumit dacă n-ar fi decât o amintire) cum mă
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
și în lacrimi. Patria nu e pământul pe care trăim din întâmplare, ci numai pământul plămădit cu sângele și întărit cu oasele înaintașilor noștri“". IV. "Pământ și drepturi" (9 iunie 1917) - "„Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș împroprietărit la '64. Nu pot să uit ceea ce am învățat de la cei mai mari dascăli ai mei, de la părinți: basmele, cântecele, obiceiurile, limba aceasta, comoara de limbă unde se găsesc bogățiile cu duiumul, în care mi-am spus durerea și
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
august 1858 prin care era recunoscută autonomia țării. În 1860 au fost aprobate înființarea universităților de la Iași și București printr-un decret redactat de poetul Dimitrie Bolintineanu. În august 1864 a fost publicată legea rurală, însoțită de proclaatie către sătenii clăcași, a cărei autor era Mihail Kogălniceanu, prin care clacă era desființată. Au fost concepute codul civil și codul penal și legea obligativității învățământului primar. A fost organizată armata națională. Dar fiind speriați că domnitorul avea să instaureze un regim personal
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
robii țigani.Mai târziu, în orânduirea capitalista, principala ramură a economiei era agricultură, pământul fiind lucrat de către clacași. Se cultivau grâul și porumbul, iar în jurul mănăstirii se aflau întinse livezi de pomi fructiferi și plantații de vii.În anul 1854, clăcașii din Segarcea s-au răsculat împotriva nedreptăților la care erau supuși de către administrația moșiei, amenințând cu spargerea satului.Prin reforma agrara din 1864, țăranii clacași din Segarcea sunt împroprietăriți și eliberați de sarcinile feudale.În Războiul de Independență de la 1877
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]
-
Ca resurse ale subsolului, amplasat în Câmpia Bărăganului, orașul Pogoanele dispune de structură de gaze în orizontul geologic C. Satul Pogoanele s-a înființat în anul 1853, după ce Costea Musceleanu, proprietarul moșiilor Caragele și Țuguiatu a început să vândă țăranilor clăcași de pe moșie câte 5 pogoane de pământ în zona actualului oraș. Imediat, pe acele pogoane de pământ s-au stabilit 370 de familii, inclusiv venite din alte zone, înființând satul Pogoanele. Împroprietărirea din 1864 nu a mai dat nimic acestor
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
din 1907 îl găsește în comună. Anul 1907 găsește locuitorii comunei Vînju Mare împroprietăriți în trei rânduri și mult mai înstăriți decât cei din satele vecine, fapt care duce la o anumită ”liniște” în zonă, dar și cu foarte multi clăcași pe terenul ce-l avea în arenda Constantin Triandafil. Comuna Vînju Mare avea, în 1907, o școala cu patru săli de clasă. Locuitorii din Vînju Mare au dus lupte aprige de răscumpărare a moșiei căzute în mâinile arendașilor între anii
Vânju Mare () [Corola-website/Science/297201_a_298530]
-
au fost efectuate la 1763. La începutul secolului al XIX-lea, biserica din Bălinești a trecut în stăpânirea Mănăstirii Văratic, care a înființat aici un metoc de maici. În anul 1864, odată cu secularizarea averilor mănăstirești, moșia Bălinești a fost împărțită clăcașilor. Într-un Raport adresat Ministerului Instrucțiunii publice la iulie 1872, Alexandru Odobescu afirma că biserica era ""tare stricată, dar tot se mai face serviciul divin întrânsa"". El atrăgea atenția că lăcașul de cult necesită reparații, în lipsa acestora biserica putând deveni
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
și mulți alți ctitori locali. Se remarcă drept una dintre cele mai ambițioase și îndrăznețe biserici de lemn din Oltenia prin planul treflat și dimensiunile mari, chiar unică pentru această regiune în modelul adoptat. Ridicată într-un sat de foști clăcași, împropietăriți prin reforma agrară a lui Alexandru Ioan Cuza de la 1864, biserica de lemn din Șirineasa stă drept un martor prețios al eforturilor de emancipare și afirmare socială ale comunității. Semnificativ este și iconostasul sculptat filigran, a cărui vechime este
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
cu toate înoirile aduse la Șirineasa și la Măgureni, nu s-a mai revitalizat în concurență cu arhitectura de zid. Este semnificativ faptul că atât biserica din Șirineasa cât și cea din Măgureni au fost ridicate în sate de foști clăcași, înpropietăriți prin reforma agrară a lui Alexandru Ioan Cuza de la 1864. Acest fapt oglindește și clarifică odată în plus efortul depus în acele vremuri de aceste două comunități de a se ridica și afirma social și cultural. Pictura murală păstrată
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
biserica de lemn este una dintre puținele exemple asemănătoare păstrate, ridicate din lemn de mari boieri și dregători de seamă. Acestea se disting de celelalte biserici de lemn de sate, ctitorite de mici boieri de țară, obști de moșneni sau clăcași, prin nivelul calitativ ridicat al dulgheritului și al înzestrării interioare. Biserica se remarcă prin așezarea pe un soclu înalt de calcar, ce îi dă aerul unei case boerești, planul cu pridvor, tindă, naos și altar în retrageri succesive, prin rafinamentul
Biserica de lemn din Grămești () [Corola-website/Science/316502_a_317831]
-
Anastasie Panu, candidează ca senator în districtul Vaslui. Săndulache Miclescu este cel care îl informează pe Cuza despre mersul reformei agrare în ținuturile din Moldova. Susținător al acestei reforme, renunță la despăgubirile bănești ce îi reveneau conform legii, după împroprietărirea clăcașilor de pe moșia sa.
Săndulache Miclescu () [Corola-website/Science/318589_a_319918]
-
Biserica se află în centrul satului Voinești, în apropiere de primărie și de conacul familiei Negruzzi. nu este inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași. Satul Voinești a fost înființat la mijlocul secolului al XVII-lea ca așezare de țărani clăcași pe moșia boierilor Voinești. În jurul anului 1825, proprietarul moșiei Voinești, serdarul Iorgu Anastasie Voinescu, a dat această moșie ca zestre fiicei sale Zoe la căsătoria acesteia cu spătarul Enache (Ianachi) Negruzzi (1799-1836), vărul scriitorului Costache Negruzzi (1808-1868). În anul 1830
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Voinești () [Corola-website/Science/318852_a_320181]
-
anul 1830. Imobilul se află în centrul comunei Voinești, în apropiere de primărie și biserică, având în prezent o deschidere la stradă de circa 50 metri. Satul Voinești a fost înființat la mijlocul secolului al XVII-lea ca așezare de țărani clăcași pe moșia boierilor Voinești. În jurul anului 1825, proprietarul moșiei Voinești, Iorgu Anastasie Voinescu, a dat această moșie ca zestre fiicei sale Zoe la căsătoria acesteia cu spătarul Ianachi Negruzzi (1799-1836), vărul scriitorului Costache Negruzzi (1808-1868). a fost construit în anul
Conacul din Voinești () [Corola-website/Science/316185_a_317514]
-
a fost o măsură luată de guvernul Mihail Kogălniceanu în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, prin care țăranii clăcași erau eliberați de obligațiile față de boieri și erau împroprietăriți cu pământ. A fost primul pas către începerea procesului de modernizare a statului roman și, cu toate că a avut numeroase lipsuri, a rupt legăturile cu economia și societatea de tip feudale. Legea
Reforma agrară din 1864 () [Corola-website/Science/321455_a_322784]
-
se ridicau la circa 32% din veniturile anuale). În fine, aplicarea legii s-a făcut cu numeroase abuzuri, care au creat numeroase frământări sociale. Cu toate acestea numele lui Cuza a rămas în mentalul colectiv al țărănimii legat de eliberarea clăcașilor și împroprietărirea țăranilor.
Reforma agrară din 1864 () [Corola-website/Science/321455_a_322784]