624 matches
-
avea același nas ascuțit, puțin cam mare, pe care-l văzuse și la ceilalți, culoarea pielii era cam la fel cu a albului ochilor de pe pământ, dar ceva era puțin deosebit: poate că era prea albă, aproape lipsită de sânge. Claia de păr auriu de pe cap părea să fie comună pentru o parte dintre oamenii de aici, ceilalți având părul castaniu, ca al lui Patru. În momentul acesta fața lui Breemeg prezenta un maxilar încleștat și ochii îngustați, ca și cum omul ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
jocul de table să-mi deschidă dulapul din spatele biroului. Wittenberg, din Curtea-Veche, mă lăsa-n depozit să forfotesc cu scărița printre teancuri. Matache, de la Universitate, suna noaptea: „Domnu’ Robe, mâine vine un lot!“ (îmi și imaginam revistele aduse cu duba, claie peste grămadă, cu lanțuri la glezne și basmale negre pe ochi, apoi împinse brutal pe raft, la vorbitor). Scurtu, lângă „Luceafărul“, avea un tunel sub chichineața lui: trăgea zăvorul, ridica mușamaua, apoi capacul trapei pe care-și sprijinea scaunul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se spele și să-și pună cât de cât la punct toaleta, că ușa se deschise iarăși și apăru o nouă siluetă. Era un domn de vreo treizeci de ani, destul de înalt, spătos, cu un cap enorm și cu o claie de păr creț și roșcat. Fața îi era cărnoasă și rumenă, buzele groase, nasul lat și turtit, ochii mici, înotând în grăsime și ironici, de parcă ar fi clipit mereu spre cineva. În ansamblu, toată înfățișarea îl arăta destul de impertinent. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe Zola, cu ilustrarea unei realități mai complicate a satului ardelean aflat sub dominația austro-ungară. Alte elemente introduse de Liviu Rebreanu în opera sa sunt elementele simbolice, dublate de prezența, în ambele romane, a câmpurilor semantice ale teluricului: hotarul, pământul, clăile de fân, stoguri de paie, porumbiște, delniță, câmpuri, bulgări, hat, plug, grâu; ale patimii: patimă, iubire pătimașă, îmbrățișare, răutate, încăpățânare, zgârcenie; ale privirii, privire asociată cu imaginea focului: ”scăpărând scântei din ochi”, ”îi ardeau obrajii”, ”se aprinde ca focul”, ”scăpărare
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
2.2.3, tipar activ, puternic, cu o productivitate crescândă în româna actuală, tiparul baĭe - băi a rămas circumscris, mai ales, la formații din fondul vechi al limbii, precum: latinești moștenite: baie, bătaie, cheie, femeie, foaie, oaie, râie, scânteie, slave claie, copaie, laie, lețcaie/lăscaie, zoaie (< bg., ucr.), turcești capuchehaie, ceacâie, odaie, grecești lămâie, tămâie, tigaie. Se includ aici și creațiile pe teren românesc cu sufixul diminutival -uĭe, creații restrânse numeric și ca distribuție etimologică (sufixul apare la formații vechi: cărăruie
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
e biruită prin stilizare: „Au poame crude toți prunii, gutuii. / Cerul dezlănțuie alt curcubeu. / Și n-aud cum nucii bat - amăruii - / Frunza tomnatecă-n sângele meu. Beau soare mult, mi se clatină mersul. Râd și mă cațăr cu fânul pe clăi. Sună zefirul în mine neștersul /Imn pentru flacăra ochilor tăi” (Dans euforic, din volumul Frumusețe continuă). În versurile ulterioare culegerii Dragoste (1968) registrul tematic se îmbogățește prin explorarea mitologicului de sursă îndeosebi folclorică, autohtonă. În Inia Dinia (1971) simbolul iubirii
ZAMFIRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
de coniac. Nu este clar de ce o cutie de lapte intră în prima categorie, iar o cutie de Coca-Cola, în a doua categorie. (c) substantive care denumesc măsura (engl. measure nouns): o bucată de lemn, un calup de brânză, o claie de păr, un cocean de porumb, un deget de whisky, un dram de speranță, un dram de noroc, un drob de sare, o dușcă de țuică, o gură de apă, o halbă de bere, o îmbucătură de mâncare, o funie
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
lansate bombele atomice la Hiroshima și Nagasaki, ai mei discutau îngroziți, cu niște vecini efectele distructive ale acestor bombe, care pentru ei echivalau cu o adevărată apocalipsă. Eu mă jucam de-a războiul cu prietenii mei. Făcusem niște adăposturi în clăile de fân din grădină, în care ne adăposteam împotriva bombelor. Auzind discuțiile despre tragedia Japoniei și despre puterea distructivă a bombelor atomice ne am speriat; ne-am dat seama că adăposturile noastre nu servesc la nimic. I-am întrebat speriați
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
nări plate și mișcătoare, ca la gorile. Găurile de la nări și nările sînt perpendiculare pe față, așa încît poți privi vreun metru în interiorul capului. Părul feței crește peste tot, începînd de sub ochi. Urechile nu se văd deloc! Sînt pierdute în claia de păr, sau... poate că nici n-are urechi. Mîinile sînt exagerat de lungi și picioarele scurte, în formă de arc de cerc. Restul nu se vede, cu excepția dinților albi, strălucitori, care apar uneori din hățișurile păroase. Am dreptate? Este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
brusc cînd văd că fata pleacă din nou spre "cornul abundenței". Decid să nu mai plec și îmi pun în ceașcă încă o cafea. Fata vine cu aceeași farfurie cît roata carului, plină ochi de zgîria tavanul cu bunătățile îngrămădite claie peste grămadă. Mă decid să lungesc admirația. Mama îmi zîmbește și se ridică elegant de la masă. Doar n-o să lase fata acolo, gîndesc naiv. Nu, n-o lasă pe dulceața aceea singură pentru mult timp, deoarece vine cu o altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ha de pământ. Avea tractor de arat. Batoză de treierat. Moară de măcinat. Un frate căzut la Stalingrad... L-au ridicat și pe el într-o noapte. A plecat doar cu ce-avea pe dânsul... I-au aruncat pe toți, claie peste grămadă, în vagoane de animale și i-au dus în fundul Siberiei. Și-acolo avea să-i fie și sfârșitul... Am traversat orașul de pe Bega în tăcere. Omul de lângă mine, Emilian Neda, nepotul celui care dormea în Siberia, trase mașina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
un lan de porumb urcând până În zarea vegheată de turnul unui castel de apă. Cine m-a pus, dracu’ m-a pus... Când am ajuns În fața casei a apărut dinspre grădină o femeie În halat albastru. Îi alunecase basmaua de pe claia de păr cărunt și Înfoiat, În timp ce alunga câinii cu o sapă, și figura ei nu prevestea nimic bun. A trebuit s-o Întreb de patru ori de Andrei ca să se dumirească. — Ce-ai cu el? rupse Într-un târziu. — El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
învălmășeală și o forfotă greu de închipuit. La Gară îmbulzeala crescuse peste măsură; un nesfârșit șir de furgoane militare și ambulanțe descărcau răniți din trenuri, și-i transporta la spitale. Peronul gării era înțesat de lume, o lume care stătea claie peste grămadă, întinși pe jos, rezemați de pereți, înghesuiți pe bănci în sălile de așteptare, fără lumină, pe valize, pe boccele, care pe unde putea... O mulțime de bărbați, femei și copii, oameni de toate vârstele, moțăind, formau o masă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și cireșe - alcool cu tărie de 40-60 de grade - se păstrează și-acum ca un ,,brand" al ținutului. Curățau pășunile, arau și însămânțau holdele înguste și însorite cu cartofi, dovleci și porumb. Coseau, vara, fânețele, uscau și clădeau fânul în clăi țuguiate. Toamna culegeau livezile de pruni și meri. Apoi, bărbații înhămau caii la căruțele încărcate, până sub bolta coviltirului, cu butoiașe cu ,,vinars", vase din lemn cu magiun de prune și saci cu mere. Doi-trei vecini sau cuscri își plănuiau
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
o mare varietate și expresivitate etc. De la un punct, când drumul se Îngustează, suntem nevoiți să lăsăm mașina Într-o stație de parcare și să luăm un alt mijloc de transport mai rezistent pentru astfel de rute. Noi și bagajele, claie unele peste altele, ne hurducăim când Într-o parte, când În alta, la hopurile provocate de gropile din carosabil și ajungem În poziții hilare. Abia ne restabilim poziția și ne Îndreptăm hainele șifonate, că urmează un nou hop. Și așa
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
artizanal cu tăblărie veche, vopsită țipător cu desene care de care mai trăsnite sau reclame. Deși aceste jeepney dispun, pe cele două banchete puse față În față, de doar opt locuri, se Închesuie până la 20 de oameni, femei, bărbați, copii, claie unii peste alții. Se urcă prin partea din spate a improvizatei mașini, unde ar trebui să se afle ușa, În caz de ploaie se lasă niște prelate de nylon În direcția geamurilor. Jeepney este considerată un mijloc ieftin de transport
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
sta... Am ajuns acolo noaptea, Într-o „molocină”, așa ziceau ucrainenii localnici la crescătorie de vite, de vaci de lapte... Când am Încercat să intrăm... Acolo era ceva foarte curios: o zonă era foarte aglomerată: cu multă lume care dormea claie peste grămadă, iar ceva mai Încolo nu era nimeni... Și, evident, nu ne-am dus lângă acei oameni ca să luăm tifos sau păduchi, că se vedea că erau de mai mult timp acolo, așa Încât ne-am plasat În zona unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ăsta este nu halucinant, ci de-a dreptul Înspăimântător pentru memoria mea de copil. Dimineața nu voiam să ne uităm, dar totuși ne uitam, că tentația e tentație, era ceva de-a dreptul halucinant - cadavre goale, Înghețate, clădite ca o claie de fân... Și erau duse la groapa comună... În perioada asta am Început să ne subțiem și noi: prima dată au murit cei doi bătrâni ai prietenilor noștri, apoi a murit Siti, fata cu picioarele cangrenate, a murit și nou-născutul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
homosexualii altul, fiecare cu semnul lui. Dar erau nemți care au stat mult timp În lagăr. Scăpați deja de această, să zicem, tunsoare, am intrat la duș, de unde am ieșit În pielea goală și am fost băgați În niște blocuri, claie peste grămadă, unde am stat mai mult de două zile fără mâncare, fără nimic. Iar după o zi jumătate, două, nu mai țin minte, ne-au venit hainele dezinfectate... Nu au mai avut să ne dea și nouă haine vărgate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lăsau dracului În pace. Am ieșit afară din șosea, pe tăpșanul de alături, unde era o casă, puțin mai departe, la vreo sută de metri, cu căsuță de lemn pentru uscat fânul. În Alpi nu se poate usca fânul În claie, că este umezeală prea multă. Am stat acolo noaptea... - Câți oameni erați? - Șase, inclusiv ăsta din Palestina. Au venit doi SS-iști. Au vrut să se ascundă, să doarmă și ei, nu știu ce au vrut să facă, dar palestinianul ăsta i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
motiv că numele lui nu trebuie să stea alături de cei care au făcut războiul la fără frecvență. El îi știa pe toți cei care, plătind ceva, s-au cocoțat pe monument, deși fugiseră de pe front, stătuseră ascunși prin bordeie și clăi de fân. Alții, cei mai mulți, care spre sfârșitul războiului, erau cuprinși la premilitari, au fost luați și duși undeva, prin țară, și au tras cu tunul din dotare după muștele din crâșme sau de prin casele de toleranță. Ce legătură au
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Ioane! Pentru sângele neamului tău curs în șanțuri, pentru cântecul tău țintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi ridică-te
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
obligat să intre în colectiv, trecându-le cele două hectare și jumătate la CAP; cum le-au luat via și cum au bătut patru pari în pământ, i-au împletit în nuiele, i-au bulgărit și le-au pus o claie de stuf deasupra, să nu-i plouă. Am încercat să-i fac să înțeleagă că despre cele ce s-au petrecut era de prisos să mai discutăm. Doar să ne bucurăm că suntem iarăși împreună și să vedem ce posibilități
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
hol. Obiectele doamnei Chorney par „să țină“ de casă; de fapt, posesiunile mele, puține la număr, apar nelalocul lor. Când am părăsit apartamentul mare din Barnes, am vândut o mulțime de lucruri și ce mi-a mai rămas am înghesuit claie peste grămadă într-un mic pied-à-terre din Shepherd’s Bush, după care am zăvorât ușa. Aproape că mi-e teamă să mă întorc acolo. Acum nici nu pot înțelege de ce am ținut să-mi păstrez o bază la Londra. Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sunt acoperiți în întregime fie cu cărți sau cu broderii, fie cu fâșii de mătase de un albastru strălucitor, pe care au fost fixate măști, cu expresii departe de a fi reconfortante. O sumedenie de coliere (mătănii?) sunt împrăștiate pretutindeni, claie peste grămadă în boluri, sau atârnând în fața unor pergamente desfășurate, a unor tablouri-mandala sau a unor fotografii făcute într-un loc cu numele foarte pitoresc de Kumbum. Mai sunt de asemenea convoaie întregi de animale de jad, demne de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]