1,020 matches
-
Julius Caesar a decretat ca bărbații să scrie numai cu mâna dreaptă, stângacii fiind numiți “ghinioniști” sau “neîndemânatici”, această formă de discriminare continuă până în zilele noastre. De la profesori care lovesc cu rigla peste palmă elevii stângaci, până la obiecte banale precum clanța, foarfeca sau chiar mouse-ul, lumea este configurată după mecanismele de funcționare ale dreptacilor. Este minunat că există o zi internațională a stângacilor, iar E-Stângaci luptă de câțiva ani, în România, contra discriminării producătorilor mondiali, care au construit obiecte numai
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A STÂNGACILOR SĂRBĂTORITĂ ŞI ÎN ROMÂNIA de RAMONA BERENDEA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374666_a_375995]
-
firele de ață Cu ele am țesut și pânze noi Treceam un ochi pe dos, unul pe față, Și mă luptam să nu dau înapoi. M-am tot lovit de sensuri interzise, Părerile de rău croiau mănuși Atâtea uși și clanța lor furată În fugă au trecut doi trepăduși. Mă caut peste munți și peste ape Și mă găsesc la margine de drum În traistă am un muc de lumânare, Și rugăciunea ce o spun acum. Samariteanul milostiv iar mă ridică
MĂ CAUT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371649_a_372978]
-
Silviu a luat cutia cu pastile, a plătit-o, dar ceva, sau cineva, l-a îndemnat - pe o cale spirituală probabil - să se întoarcă cu spatele și să se îndrepte către ieșire. Asta a și făcut. A apucat să prindă clanța ușii în palma mâinii stângi, a apăsat-o în jos, când ... - Silviu, nu pleca ! Mai stai puțin, te rog ! ************************** Miruna Cerasela îl privi veselă cu ochii ei superbi, albaștri. - Și tu crezi în toate prostiile astea ? întrebă candid. Silviu apucase
SE CAUTĂ MESERIAŞI PENTRU TENCUIELI DE INIMI ÎN AGONIE ŞI SUFLETE NEFLAUŞATE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375599_a_376928]
-
năpusti pe scări, urcându-le câte două odată. Când Maria îl ajunse din urmă, ușa suferise deja o grămadă de lovituri, dar de teamă să nu o rănească cumva pe Lea, renunță la forță și disperarea lui se revărsă asupra clanței, pe care o smulse practic, din lăcașul ei, cu tot cu butuc. Ghemuită pe gresia rece, cu genunchii în brațe, cu privirea fixată pe covorul mic de baie, impregnat de vomă, cu lacrimile șiroind necontrolat, Lea se izbea sistematic cu umerii de
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
întrebă ea cotrobăind enervată după telefon. Lumina pe scară nu funcționa de două zile și ea folosea lumina telefonului, pentru a nimeri încuietoarea. ” Ce naiba e asta? ” bombăni ea contrariată, apucând cu atenție și neîncredere trandafirul ofilit ce fusese agățat de clanța ușii cu stângăcie, de o mână nesigură. Îl privi câteva secunde cu ostilitate, apoi îl aruncă cu obidă în hăul scărilor. Mânia urcă întâi în obraji, colorându-le paloarea, apoi se umflă în creier, procurându-i o durere atroce. Intră
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
Acasa > Poezie > Delectare > LA CAFENEAUA ROZ Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1987 din 09 iunie 2016 Toate Articolele Autorului LA CAFENEAUA ROZ La cafeneaua roz obloanele scârțâie și seara se lasă, apăsând pe clanță... te-aștept la masa din colț... din prea mare dor cuvintele se-mprăștie și le pierd pe masa din cafeneaua roz și iarăși le adun... zac în mâna mea... mai vii? ****Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: LA CAFENEAUA ROZ / Florica Gomboș
LA CAFENEAUA ROZ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379309_a_380638]
-
găsesc în ușa atelierului o ilustrată... de unde?... chiar din... Bermude. Semnată de cea crezută de mine irecuperabilă. Cui pe cui se scoate, nu?: nebunia depărtării o învinsese pe asta, de-aici. 7 decembrie Liniștea atelierului, ruptă de apăsarea sălbatică a clanței. Deschid și, în ușă, un băietan (evident, ras chilug și cu cerceluș în dreapta). Îl caută pe domnul profesor X. Îi fac semnul bătăii în ușă. Nu înțelege. Îi zic: Înainte de a te învăța să pictezi, domnul profesor să te învețe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de o consecință care fie va întări, fie va slăbi acel comportament. Un procent ridicat din aceste consecințe apar în mod firesc, iar angajatul nu îi dă prea multă atenție. De exemplu, angajatul deschide ușa clădirii cu cheia, trage de clanță și ușa se deschide. Apasă pe întrerupător și se aprinde lumina. Acestea sunt consecințe firești ale comportamentelor sale. Alte comportamente sunt urmate de consecințe ce au ca sursă persoanele alături de care lucrează angajatul. El zâmbește, spune „Bună dimineața” și primește
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
a fost pe cât de neverosimil, pe atât de logic. Șeful a scuipat așa un potop de înjurături, încât, chiar și după cele două luni petrecute în trenuri ticsite, a rămas înmărmurită. El continua să o apostrofeze, pe când ea înșfăca deja clanța de la ușă. Apoi, apropiindu-și brusc fața de a ei, i-a suflat: - Pot să te arestez și să te împușc, în curte, în spatele privatei. Ai înțeles, spioană murdară! La întoarcere, mergând peste câmpul înghețat, Charlotte își spunea că în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ziua aceea. Am deschis cu multă greutate ușa izbei lor... Charlotte și-a continuat povestea, iar eu, cu o mirare crescândă, simțeam cum se impregnau cuvintele ei simple cu sunete, cu mirosuri, cu lumini voalate de ceața gerului... Ea scutura clanța și ușa, spărgând un chenar de gheață, se deschidea anevoie, cu un scrâșnet ascuțit. S-a pomenit înăuntru, în casa mare de lemn, în fața unei scări înnegrite de timp. Treptele scoteau gemete tânguitoare sub pașii ei. Culoarele erau înțesate de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o mașină, care claxonează de zor. — Ho, că plec acum! zice Martha. Becky, noi ne ducem să ne luăm cîte o cafea, tu vrei ceva? — Nu, nimic, mersi! O să aștept aici, acasă. La mine acasă. Îmi pun o mînă pe clanță, ca proprietăreasă a locului. — Ne vedem curînd! Mă uit după mașina care dispare În zare, apoi mă răsucesc pe călcîie, spre Fabia. Credeam că nu ești acasă! Ok, hai să ne grăbim. Ți-am adus marfa. Uite geanta, uite și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
impresie de suprarealitate, despre care vorbește Mircea Dinescu Într-un discurs ținut la Berlin În septembrie 1988: Suprarealismul ca metodă politică umblă nestingherit pe străzile unor orașe, dă năvală În casele noastre odată cu ziarul de dimineață, ne mânjește ecranul televizorului, clanța de la ușă, periuța de dinți 1. Echivalată cu „marea mascaradă” sau cu „bâlciul fără sfârșit”2, cu o „farsă tragică”3, numită „țara carnavalului fără carnaval”4, România comunistă le-a dat cetățenilor săi funestul prilej de a trăi - În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
în jurul evenimentelor obișnuite ale vieții de la țară: conflicte între săteni (Alte vremuri), superstiții (Farmece, Deocheată), ridicarea pe scara socială (Domnul mamei), iubirea care nu ține seamă de starea materială (Hârca), războiul (La gura sobei), alcoolismul ca pricină a răului social (Clanța). Același mediu, surprins într-un moment generator de discuții contradictorii, se află în comedia O ședință comunală (1907). Cartea Calvarul unui gazetar (1930) este o suită de amintiri ce descriu amănunțit perioada detenției la Seghedin, colegi de suferință fiindu-i
STOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289954_a_291283]
-
la braț la ceasul nestins de chemare. EL Noaptea îl chem adesea. Sunt poate prea fragilă ca să dorm singură. Membrele se înstrăinează de trup, dinții încep să clănțăne supărător, părul îmi cuprinde gâtul dureros, urechile’s încordate instinctiv, ochii pândesc clanța ușii lucioase, sub care am pus un taburet scrijelit. A fost o dată și nu mai știu de-a fost aievea sau în vis. E greu de spus cu nodu’n gât, subțiat de-atâta rușinare. Îmi amintesc doar sunetul sacadat
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
iepe (cu mânji și cu armăsar) și „150 mătci de stupi”. Lângă acestea, mai multe moșii („satul Cilianii cu rumânii, cu viile și cu alte hotare...”, „satul Scărișoara partea noastră ce iaste aleasă, cu rumânii și cu viile”, „moșia de la Clanța i Tigenii, care se chiamă Tunarii, cu heleșteul și casele, cu pivnița de piatră”, „viile de la Pitești ce am cumpărat de la feciorii lui Stepan”, „20 de pogoane de viie la Schei”) și „30 suflete de țigani”289. Garderoba Mariei - cea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de ginere”, o caretă cu „6 telegari”, „1 rădvan cu 6 telegari”, „6 telegari cu o cuhnie”, turme de vite (vacile erau cu viței, iar iepele aveau mînji) și „150 mătci de stupi”, moșii („satul Cilianii”), „satul Scărișoara”, „moșia de la Clanța i Tigenii”, „cu heleșteul și casele, cu pimnița de piatră”, „viile de la Pitești”, „20 de pogoane de vie la Schei”) și „30 suflete de țigani”. Era aceasta, negreșit, o opulență voievodală, dar nici miresele care reprezentau marile familii boierești nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și ochii apoși stătea în lift pe un taburet de lemn acoperit cu o bucată de pânză de sac împăturită. Părea că stă acolo încă din vremea Războiului Civil, din care scăpase într-o stare jalnică. ș...ț Am apăsat clanța și am intrat într-o cameră mică și îngustă, cu două ferestre. O măsuță murdară pentru mașina de scris. Pe pereți, casete încuiate cu monede care-și pierduseră lustrul, având sub ele etichete îngălbenite, scrise la mașină. Nici o perdea la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
spală peste tot timp de trei sferturi de oră, după care se șterge pe tot corpul cu alcool. Abia apoi se poate îmbrăca la loc”. După ce ia aceste precauții, pacientul urmărește să nu „se contamineze” din nou. Evită să atingă clanțele ușilor și întrerupătoarele, nu se poate așeza pe scaunele și fotoliile „murdărite” de părinții săi (are propriul său fotoliu). Și, bineînțeles, la bucătărie, „nu se poate atinge de mașina de spălat rufe, care a fost în contact cu hainele murdare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și ușurința scrisului, nu are curiozitate și nerv, ar fi mai bine să-și caute o altă meserie. Nu vreau să cad în păcatul generalizărilor încruntate și pripite. Sper doar ca tinerii plini de entuziasm, care bat la ușa fără clanță a unei redacții (o ușă care se deschide tot timpul din interior, niciodată dinafară), să nu aibă vreodată scuza necunoașterii. Presa nu este un castron uriaș în care se amestecă la grămadă toate nutrimentele și ingredientele meseriei. Presa are multe
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
scurți, pantalonii de doc albastru lăsau să i se vadă gleznele subțiri cu ouăle ieșite în afară. Călca pe ștaiful unor pantofi plini de noroi. Toată noaptea îl duruse un dinte și dis-de- dimineață și-a legat dintele bolnav de clanță cu o ață. Când lelea Ghența, care venea de la găini, a tras ușa, dintele zbură însângerat cât colo. Cu trăsături moi și suferinde, neras de-o săptămână, Petrache mergea acum cu umerii plecați și cu năframa la gură. Din când
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
african, nu? Nu era asta ultima modă? Sau vechea modă, care revenise? La naiba, n-aveau decât să ia pieile alea blestemate de zebră! Le-ar pune chiar el În fața magazinului, În semn de pace. Dar acum Milton auzi ceva. Clanța de la ușă, parcă. Ascultă. În ultimele câteva ore auzise tot felul de lucruri. Și ochii Îi jucaseră feste. Se ghemui În spatele tejghelei, mijind ochii În Întuneric. Urechile Îi reverberau ca scoicile de mare. Auzea focuri de armă În depărtare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-i prin canalele din cap. Dar de la ușă nu se auzea nimic. Milton se liniști. Mai luă o mușcătură din sandviș. Delicat, experimental, Își lăsă În jos capul pe tejghea. Doar un minut. Când Închise ochii, plăcerea răsări imediat. Apoi clanța se scutură din nou și Milton sări În sus. Își scutură capul, Încercând să se trezească. Puse jos sandvișul și ieși pe vârfuri de după tejghea, ținând În mână pistolul. Nu intenționa să-l folosească. Ideea era să-l sperie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe vârfuri de după tejghea, ținând În mână pistolul. Nu intenționa să-l folosească. Ideea era să-l sperie pe tâlhar. Dacă nu-i ieșea, Milton era gata să plece. Oldsmobile-ul era parcat În spate. Putea ajunge acasă În zece minute. Clanța se clătină din nou. Și, fără să se gândească, Milton păși spre ușa de sticlă și strigă: ― Am pistol! Doar că nu era pistolul. Era sandvișul cu șuncă! Milton Îl amenința pe tâlhar cu două felii de pâine prăjită, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
câteva minute, băieți? Înfricoșați de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă nu s-ar fi dat, s-au îndreptat cât mai rapid spre scările cele mai apropiate, fiind urmați de hohotele de râs ale celor din spatele meu. Mânerul auriu al clanței părea atât de aproape, iar ușa masivă atât de ispititoare... "Oare ce voi găsi înăuntru?" mă gândeam eu. "Pe cine? Vorbind despre ce?" Am pus mâna pe clanță, apăsând-o în jos. Ușa albă s-a deschis cu un scârțâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
urmați de hohotele de râs ale celor din spatele meu. Mânerul auriu al clanței părea atât de aproape, iar ușa masivă atât de ispititoare... "Oare ce voi găsi înăuntru?" mă gândeam eu. "Pe cine? Vorbind despre ce?" Am pus mâna pe clanță, apăsând-o în jos. Ușa albă s-a deschis cu un scârțâit timid. Capitolul 4 Puțina lumină care mai dădea în partea asta a școlii se întindea leneș pe peretele îndepărtat din spatele sălii. Cancelaria era o imensă încăpere, lungă cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]