639 matches
-
sclavilor de pe plantațiile de bumbac, creoli. Orașul a devenit centrul în care s-a cristalizat un stil muzical practicat în toate localitățile din bazinul fluviului, constând dintr-un amestec de "Worksongs", "Spirituals" și "Blues". Ca instrumente melodice se foloseau trompeta, clarinetul și trombonul, cărora li se opuneau instrumentele ritmice, bassul, bateria, banjo, eventual pianul. Existau grupuri de creoli, mai cultivați, și de afro-americani, mai apropiați de formele primitive ale muzicii. Aici a apărut pentru prima dată forma "hot" de interpretare, în
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
Åke Hasselgård și șeful de orchestră (inițial basist) Simon Brehm. Anii 1950 vor fi anii de debut și consacrare a unor instrumentiști care vor influența generațiile următoare: Reinhold Svensson (pian), Arne Domnerus (saxofon alto), Carl-Henrik Norin (saxofon tenor), Putte Wickman (clarinet), Bengt Hallberg (pian), Lars Gullin (pian) și Åke Persson (trombon). Pianistul și saxofonistul Gösta Theselius a fost cel care a furnizat aproape singur o perioadă de timp material pentru piața de jazz din Suedia. Anii 1960 au fost ani de
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
către clasicism, este formată din instrumente cu coarde și arcuș (vioară, violă, violoncel, eventual contrabas sau un echivalent), suflători de lemn (flaut, oboi, fagot), corni și timpane. Începând cu ultimele simfonii de J. Haydn, în orchestră sunt cerute trompete și clarinet (care nu este utilizat într-un număr mare de simfonii de W.A. Mozart). Sub influența operei lirice, se adaugă mai târziu cornul englez, contrafagotul, suflătorii de alamă cu ambitus mai grav decât cornul francez (trombonul, tuba) și harpa. Acestora
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
de către chitaristul Jean-Baptiste „Django” Reinhardt și violonistul Stéphane Grappelli). s-a născut pe 22 iulie 1958 în București. Începe să cânte la nunți în 1967. Urmează cursurile Liceului de Muzică Dinu Lipatti, apoi pe cele ale Conservatorului din București, secția clarinet. Devine unul dintre cei mai respectați clarinetiști din muzica lăutărească odată cu sfârșitul anilor '70. La începutul anilor '80 începe să experimenteze și să devină, de asemenea, un virtuoz al saxofonului. În 1992 formează „Gipsy Bibescu”, prima formație din România ce
Mieluță Bibescu () [Corola-website/Science/311724_a_313053]
-
recunoscută ca una dintre cele mai populare formații țigănești contemporane din Europa. Fanfara Ciocârlia este cunoscută în principal datorită sunetului foarte vioi, rapid, plin de energie, cu ritmuri complexe și spirit alert, cu solo-uri executate în mod sacadat la clarinet, saxofon și trompetă, uneori cu mai mult de 200 de bătăi pe minut [1]. Concertele live pline de energie ale Fanfarei Ciocârlia sunt apreciate pentru spiritul lor precum și pentru senzația de haos controlat - membrii pot sufla la întâmplare din corni
Fanfare Ciocărlia () [Corola-website/Science/311048_a_312377]
-
și trompetă, uneori cu mai mult de 200 de bătăi pe minut [1]. Concertele live pline de energie ale Fanfarei Ciocârlia sunt apreciate pentru spiritul lor precum și pentru senzația de haos controlat - membrii pot sufla la întâmplare din corni sau clarinete în mijlocul unui cântec - în timp ce continuă să cânte la instrumentele lor vechi și uzate pe scenă. Fanfara Ciocârlia este cunoscută și pentru talentul de a rearanja cântece celebre (Born To Be Wild, James Bond Theme, Caravan, Summertime) într-o manieră proprie
Fanfare Ciocărlia () [Corola-website/Science/311048_a_312377]
-
nu se considera propriu-zis muzicant profesionist. Fanfara Ciocârlia este o formație cu nouă până la doisprezece membri, ale cărei rădăcini sunt reprezentate de fanfarele militare din Austria și Turcia. Printre instrumentele Fanfarei Ciocârlia se află trompete, cornul tenor și bariton, tuba, clarinete, saxofoane, toba mare și percuție. Versurile cântecelor sunt fie în romani, fie în română. Stilul lor muzical se trage în primul rând din tradiția muzicii tradiționale de dans românească sau romă, însă ei împrumută liber din stiluri muzicale turcești, bulgare
Fanfare Ciocărlia () [Corola-website/Science/311048_a_312377]
-
românească, cântărețul și naistul Fănică Luca surprinde trăsături atât ale folclorului, cât și din muzica ușoară la modă) și muzica de jazz. Acesta din urmă a fost decisiv pentru aducerea de noi instrumente (taragotul, adică saxofonul sopran și alte saxofoane, clarinetul, contrabasul ș.a.) și pentru stabilirea structurii secției ritmice (în mod deosebit „mersul” contrabasului din muzica swing a inspirat dezvoltarea unui nou stil la contrabas). Interesant este de remarcat cum aceste trăsături sunt redate muzicii de jazz în ultimele decenii, o dată cu
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
cărei căluș a fost retezat, pentru se putea trage arcușul simultan pe toate corzile) sau un violoncel. Cele mai multe instrumente soliste sunt monofonice (nu pot produce sau nu practică interpretarea pe mai multe voci), între care: vioara, mandolina (mai rar), bouzouki, clarinetul, taragotul, specii diverse de flaute și fluiere, saxofonul (alto sau tenor), naiul, trompeta ș.a. După cum s-a mai spus, și instrumentele polifonice de acompaniament pot susține momente solistice: țambalul (cel mai adesea, în introducerea pieselor), acordeonul, chitara și pianul (foarte
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
aspecte diverse: Cea mai răspândită variantă este prima, căreia i se subordonează catalogarea după construcția instrumentului (de unde pornesc familiile de instrumente, concept refuzat de unii teoreticieni). Astfel, cornul englez și oboiul sunt privite ca mult mai înrudite între ele, față de clarinet. La un nivel mai intim, instrumentele construite pentru a avea aceleași posibilități tehnice (și purtând același nume, de exemplu: două tube în si bemol) se diferențiază prin calitatea construcției, materialele folosite, asamblarea lor de către roboți industriali sau manual ș.a.m.
Timbru (muzică) () [Corola-website/Science/310974_a_312303]
-
pronunțe ccorect numele diminutiv Moshik, l-au pronunțat Bogi (Boghi). Ulterior Yaalon și-a porecla la numele său oficial. La liceu Moshe Smolinski s-a distins la învățătură într-o clasă reală, iar în timpul liber a învățat să cânte la clarinet, devenind membru al orchestrei de tineret a orașului Haifa. A fost activ în mișcarea Tineretului muncitor și școlar (Hanoar haoved vehalomed). În anul 1967 această mișcare a înființat un nucleu denumit Yaalon care urma să populeze kibuțul Yaalon din regiunea
Moșe Iaalon () [Corola-website/Science/310174_a_311503]
-
(n. 26 aprilie 1935, Aldești, județul Arad - d. 3 octombrie 2008, Brașov) a fost un compozitor român contemporan. A studiat la Liceul Militar Muzical (1946-1954) cu Hans Hoerath și Dumitru Văsescu (clarinet), Alexandru Teodorescu și George Manoliu (vioară), Constantin A. Ionescu (teorie-solfegii), Anastasie Danu (armonie), Ion Totan (teoria instrumentelor-orchestrație); Conservatorul din București (1957-1963) cu Victor Iușceanu (teorie-solfegii), Ion Dumitrescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Anatol Vieru (compoziție-orchestrație), Alexandru Pașcanu (teoria instrumentelor), Tudor Ciortea
George Draga () [Corola-website/Science/310324_a_311653]
-
a (august, 2005); Cântată de Crăciun ÎI, pentru cor mixt și orchestră (august, 2005); Divertisment în stil clasic, pentru orchestră (noiembrie, 2005); Concert pentru orchestră de coarde (noiembrie, 2005); Cvartet de coarde nr.3 (noiembrie, 2005); Cvartet pentru flaut, oboi, clarinet și fagot (noiembrie, 2005); "Badea-i cu două drăguțe", coruri mixte (decembrie, 2005); Simfonia a VII-a (16 ianuarie, 2006); Dansuri din ținutul Aradului, pentru orchestră (1 ianuarie, 2006); 12 Marșuri de concert, pentru orchestră (februarie, 2006); Dansuri românești din
George Draga () [Corola-website/Science/310324_a_311653]
-
asemenea, alte surse importante de inspirație au fost reprezentate de către cinematografie (Stockhausen 1996b) și de către artiști vizuali, cum ar fi Piet Mondrian (Stockhausen 1996a, 94; Texte 3, 92-93; Toop 1998) și Paul Klee (Maconie 2005, 187). 1951 Kreuzspiel (pentru oboi, clarinet bas, pian și trei percuționiști) 1952 Klavierstücke I - IV (pian) 1953 Kontra - Punkte 1955 Klavierstücke V - VIII (pian) 1956 Gesang der Jünglinge im Feuerofen (muzică electronică) 1956 Klavierstück XI (pian) 1957 Gruppen (pentru 3 orchestre) 1959 Zyklus (pentru un percuționist
Karlheinz Stockhausen () [Corola-website/Science/310692_a_312021]
-
și muzică concretă) 1967 Prozession 1968 Stimmung (pentru 6 voci) 1968 Aus den Sieben Tagen (15 piese de muzică intuitivă) 1970 Mantra (pentru 2 piane) 1974 Inori (pentru unul sau doi soliști și orchestră; Inori = rugăciune în japoneză ) 1976 Harlekin (clarinet) 1977 Der Jahreslauf 1977 Der kleine Harlekin (clarinet) 1981 Donnerstag (joi) din Licht ( "Lumină", o compoziție pentru fiecare zi a săptămânii; aproximativ 4 ore de muzică pe zi) 1984 Samstag (sâmbătă) din Licht 1988 Montag (luni) din Licht 1991 Dienstag
Karlheinz Stockhausen () [Corola-website/Science/310692_a_312021]
-
6 voci) 1968 Aus den Sieben Tagen (15 piese de muzică intuitivă) 1970 Mantra (pentru 2 piane) 1974 Inori (pentru unul sau doi soliști și orchestră; Inori = rugăciune în japoneză ) 1976 Harlekin (clarinet) 1977 Der Jahreslauf 1977 Der kleine Harlekin (clarinet) 1981 Donnerstag (joi) din Licht ( "Lumină", o compoziție pentru fiecare zi a săptămânii; aproximativ 4 ore de muzică pe zi) 1984 Samstag (sâmbătă) din Licht 1988 Montag (luni) din Licht 1991 Dienstag (marți) de Licht 1994 Freitag (vineri) de Licht
Karlheinz Stockhausen () [Corola-website/Science/310692_a_312021]
-
măiestrie vioară și violă, poiectul reunește o echipă complexă de instrumentiști cu experiență: Codruț Farcaș, Geta Ciuiu, Anișoara Dabija, Natalia Proca (soliști); Andrii Ciorda și Igor Cuciuc (strigături); Cezar Cazanoi (flaut, fluier, caval); Valentin Boghean (cimpoi, fluier, caval); Radu Daud (clarinet, saxofon-sopran); Adam Stingă (trompeta); Valeriu Cașcaval (țambal); Igor Iachimciuc (chitară); Mihai Socodei (baș); Sergiu Diaconu (cobza); Leonid Koida (percuție); Petru Moiseev și Tudor Stânga (tobe).
Transbalkanica () [Corola-website/Science/309289_a_310618]
-
în străzile de sus ale satului. Aci ,în vale, a fost și casa lui Nuțu lăutașu care duminile, cum a luat-o de acasă și până la „Uniune”, în drum i s-a alăturat și Tucu Iambor, în acordurile violinei și clarinetului care au răsunat peste sat, au anunțat că începe jocul. În sat au mai existat două prăvălii, la Nucu și după război la Iancu Ștainăr (în fosta prăvălie a lui Sotrel) ca mai târziu să se deschiă și altele. Au
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Dan Pita și alții. Repertoriu : DOMINO concert pt. percuție și orchestră ; TABU concert pt. vibrafon și orchestră ; SOLO pt. vibrafon și orchestră ; CINEMATIC muzică pt. 15 instrumente ; Călătoria lui Orpheu opera (variațiuni pe teme de CWGluck); LABIRINT muzică pt. opt clarinete ; BREAKFAST și REVERSIBIL pt. violă solo ; IREVERSIBIL , ADORAMUS , ATMOSFERIC ,10DER pt. flaut și ansamblu electronic; 9 VARIAȚIUNI pe o temă de RAVEL pt. flaut și pian ;GRAFFITI muzică pt. cor&pian ; Muzică pt. orchestră de jazz - BigBand ; Concert pt. două
Adrian Enescu () [Corola-website/Science/306374_a_307703]
-
băiatul tatei”. Dar, ca și fiul său Cristi, la numai zece ani, Ion a rămas fără tată. În 1961 mama sa îl aduce la Chișinău, la Școala de Muzică „Eugeniu Coca” (astăzi "Liceul de Muzică „Ciprian Porumbescu”"), unde Ion studiază clarinetul, până în 1969, când se înscrie la ""Școala medie de muzică"" din Tiraspol, unde studiază saxofonul și pe care o absolvește în 1973. Este înrolat în armata sovietică în orașul Zaporojie, RSS Ucraineană; aici, tânărul artist devine artilerist. L-a salvat
Ion Aldea-Teodorovici () [Corola-website/Science/305865_a_307194]
-
liceelor "Sf. Sava" și "Aurel Vlaicu", ca să se oprească in timp la Școala Sanitară din Pitar Moș. În afară de dorința de a se instrui în ale medicinii, adolescentul, un neastâmpărat, se înscrie la Palatul Pionierilor la secția de muzica. Învață aici clarinetul și saxofonul, cu care mai apoi va colinda satele și orașele țării, interpretând melodii pe la concerte, baluri și nunți și tot soiul de agape. În anul 1964 absolvă Facultatea de Medicină din Cluj și alege post de medic în orașul
Dan Claudiu Tănăsescu () [Corola-website/Science/305350_a_306679]
-
ale sfântului. Biserica Episcopală Sf. Barnabas din Newark, New Jersey, l-a inclus pe Coltrane în lista sa de sfinți istorici de culoare. John Coltrane și-a început cariera muzicală, dacă se poate spune așa, cântând în fanfara comunală la clarinet și la corn alto, până a reușit să achiziționeze un saxofon alto în ultimii ani de școală. Prin 1947, pe când cânta împreună cu King Kolax Band, a trecut la saxofon tenor, instrument care l-a făcut cunoscut. Preferința lui Coltrane pentru
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
trecut la saxofon tenor, instrument care l-a făcut cunoscut. Preferința lui Coltrane pentru registrul superior al saxofonului tenor, spre deosebire, bunăoară, de [Coleman Hawkins] sau [Lester Young], se presupune că s-ar fi datorat începuturilor sale muzicale, experienței cu clarinetul și cornul alto. Prin utilizarea coardelor vocale în combinație cu limba, John Coltrane a reușit să extindă spre tonuri mai înalte gama sonoră produsă în mod normal de saxofonul tenor. Pe la începutul anilor ’60, în timpul contractului cu Atlantic Records, a
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
progresiv saxofonul sopran. Spre sfîrșitul carierei, a experimentat de asemenea flautul, atât în cadrul concertelor cât și în cazul înregistrărilor de studio. (Live at the Village Vanguard Again!, Expression) Mama lui Eric Dolphy i-ar fi dăruit lui Coltrane, flautul și clarinetul bas al fiului ei, după moartea acestuia, survenită în 1964. Cele două instrumente ale lui Coltrane, saxofonul tenor, Selmer Mark VI, SN 125571, fabricat în 1965, și cel sopran, Selmer Mark VI, SN 99626, fabricat în 1962, au fost scoase
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
societății Brăilene." Activitatea Societății Filarmonice Lyra s-a extins de la an la an atrăgând tot mai mulți tineri. Școala de Muzică a societății și-a deschis noi clase de vioară, violoncel, pian, și chiar pentru unele instrumente de suflat, flaut, clarinet, trompetă. Unii dintre ei participau la concerte și audiții alături de profesorii lor. Când s-a ținut o soarée musicală, în anul 1887 la 14 februarie, la salonul Weibl, un ziar al Brăilei scria : "Atât scopul pentru care a fost organisată
Societatea Filarmonică Lyra () [Corola-website/Science/313724_a_315053]