1,905 matches
-
bibliografie de Nicolae Liu. Iași: Junimea, 1981, 359 p. (Eminesciana; 25) * TODORAN, Eugen. M. Eminescu: epopeea română. Iași: Junimea, 1981, 400 p. (Eminesciana; 26) * DRĂGAN, Mihai. Mihai Eminescu. Interpretări: vol. 1. Iași: Junimea, 1982, 264 p. (Eminesciana; 27) * Eminescu și clasicismul greco-latin. Studii și articole. Ediție îngrijită, prefață, note, bibliografie, indice de Traian Diaconescu. Iași: Junimea, 1982, 293 p. (Eminesciana; 28) * AVĂDANEI, Ștefan. Eminescu și literatura engleză. Iași: Junimea, 1982, 184 p. (Eminesciana; 29) * POPA, George. Spațiul poetic eminescian. Iași: Junimea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
nu se poate vorbi în literatura română de un curent, de un univers preromantic și cu atât mai puțin de o etapă preromantică. Ceea ce se observă sunt doar elemente, ce apar firesc la început sub forma sentimentalismului, coexistând cu un clasicism de structură (al folclorului, de exemplu) și apoi, foarte curând, cu romantismul. După preambulul teoretic, prima parte a cărții se constituie ca o privire de ansamblu asupra culturii și literaturii române de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În partea a
ANGHELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285371_a_286700]
-
a transgresa sfera ideilor, orientându-se către personalitatea filosofului, a cărui efigie spirituală încearcă să o fixeze portretistic. Puntea de legătură dintre scrierile filosofice și cele închinate Renașterii o constituie însă eseul Imperialismul culturii germane, revelator pentru afinitatea față de valorile clasicismului greco-latin. Departe de a fi o întoarcere la Antichitate, Renașterea este văzută ca un moment nou în evoluția neîntreruptă, uneori subterană, a concepției care face din om măsura tuturor lucrurilor. Ceea ce o distinge, cum afirmă eseistul, este modul contradictoriu în
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
decadenți, dar și o nouă etapă În turmentata istorie a dandysmului francez. În ce privește Însă platformele estetice, atunci când Îi avem În vedere pe decadenții dandy, cu precădere pe scriitori, lucrurile sunt ceva mai nuanțate. Anatema pe care „radicalii” o ridică Împotriva clasicismului, a realismului sau naturalismului nu stârnește același ecou În paginile tuturor. Vom observa cu surprindere cum, de pildă, o briză neoclasică adie prin opera multor dandy ai vremilor crepusculare. Teoreticienii decadentismului și ai dandysmului se Întâlnesc Însă de aceeași parte
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ș...ț Sportul l-a transformat, l-a debarasat de plictis, de morga sa obligatorie, de flegma disprețuitoare. Acest dandysm, Învăluit Într-un soi de melancolie, preferă bon ton-ul răcelii, reînnodând tradiția unui tip de frivolitate și a unui clasicism Îmblânzit de grația veacului al XVIII-lea. Dandy-ul dansează cumva menuetul: eleganța devine o formă a moralei, gustul - o formă de politețe”1. Fraze care, fără să se refere și la dandysmul englez, par să Îl descrie prin unul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
le poartă sunt asortate. Și e Încredințat că toți ochii sunt ațintiți asupra lui și oamenii fac cu schimbul ca să-l admire pe Îndelete”2. Parcă ar fi rânduri scrise În veacul al XIX-lea, la Londra, nu În plin clasicism francez. Cu nimic mai diferiți ar fi Într-adevăr, dar numai la o primă vedere, Narcișii veacului romantic. Toți sunt Îmbătați de propriul reflex În oglindă, toți Își compun cu mare grijă „poza” pe care vor s-o ofere apoi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Nimic mai străin acestei firi ironice decât Înregimentarea În ceea ce s-a numit „estetismul de gheață” al școlii franceze. Wilde poate fi orice altceva, dar nu prizonierul formulei definitive, al normei necruțătoare - adică al Încremenirii. În fapt, evoluția sa dinspre clasicismul greco-latin spre romantismul târziu, resimțit atât de puternic În poezie, spre „parnasianismul” ironic din teatru, până la modernismul acut din confesiunile epistolare ce culminează cu De profundis descurajează, cu argumente solide, o astfel de ipoteză. Dar ceea ce-l derutează până la totala
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
1982). După 1989, revistele „Argeș” și „Calende” i-au dat la iveală câteva nuvele și pagini memorialistice, iar romanele i-au fost reeditate. Ca publicist, D. s-a ocupat intens de literatură. Dar, deși poseda o cultură bogată, extinsă de la clasicismul greco-latin până la avangardă, precum și capacitate analitică, nu a ajuns un critic veritabil, cu autoritate. Cedând jurnalismului, el face cronică onorabilă, mărginindu-se la a-și informa publicul, cu minime judecăți de valoare, nu o dată de complezență. Prestigiul său se datorează
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
sau de Horia Groza, care vorbește de „un catehism al tinerilor critici, bazat pe metafizica negației” (Elemente). În același spirit, corului contestatar i se adaugă două semnături de mare prestigiu viitor, Mircea Eliade (Originalitate și autenticitate, 7-8/1933, Un nou clasicism, 9/1933) și Emil Cioran (Despre vidul interior, 7-8/1933, Împotriva oamenilor inteligenți, 9/1933), ambii detronând idei înrădăcinate, concepte, mentalități curente etc. Rubricile mai importante sunt „Paranteze sincronice”, „Puncte”, „Carnet”. Publică poezie Emil Botta (Anotimp, Minerul, Centru, Comă), Al.
DISCOBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286794_a_288123]
-
care o afirmă e mai mult o fugă de formulele solemne. În comentariu se simt, dimpotrivă, tonul decis, orientarea de la început spre inima operei. Al. A. Philippide e interpretat din punctul de vedere al caracterului dual (unire de romantism și clasicism). La Nichita Stănescu esențială i se pare „greața de unicitate”, iar la Leonid Dimov „onirismul flamand”. Critica lui Vladimir Streinu e citită din perspectiva ei seniorială. Impresiile („olimpianism natural, de structură și nu de postură”, „virtuoz al imaginii”, „scriitura cea
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
aduce pe Cezar Petrescu pe același teren al acuzei la adresa imitației motivate teoretic de „școală”, a „rețetarului” aplicat mecanic, autorul reluând cu vehemență teoria maioresciană a formei fără fond. Încă din primul număr, Pamfil Șeicaru are în vedere, în articolul Clasicismul proletariatului, cartea cu același titlu a lui H. Sanielevici, dedicată lui Panait Istrati. Conservatorismul de la C.l. și a. este evident în acest articol, în care scrierile lui Panait Istrati („valoarea literară a lui Panait Istrati fiind certificată de Romain Rolland
CUVANTUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286619_a_287948]
-
Crainic și a altora, proza lui Mihail Sadoveanu, G. Călinescu, I. M. Sadoveanu, iar după al doilea război mondial, versurile lui Ștefan Aug. Doinaș, Ion Horea, Aurel Rău, Ion Brad și ale multor altor poeți. Repere bibliografice: Teodor A. Naum, Clasicismul și cultura națională, Iași, 1913; Mihail Dragomirescu, Critică, II, București, 1928, 273-283; Tudor Vianu, Idealul clasic al omului, București, 1934; D. Popovici, Ideologia literară a lui I. Heliade-Rădulescu, București, 1935, 297-303; Pillat, Tradiție, 88-116; Streinu, Clasicii, passim; D. Popovici, La
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
88-116; Streinu, Clasicii, passim; D. Popovici, La Littérature roumaine à l’epoque des lumières, Sibiu, 1945, 365-429; G. Călinescu, Impresii asupra literaturii spaniole, București, 1965, 11-26; Vianu, Studii, 545-559; Athanase Joja, Logos și ethos, București, 1967, passim; Georgescu, Polivalența, 63-186; Clasicism, baroc, romantism, Cluj, 1971; Cornea, Originile, passim; Matei Călinescu, Eseuri despre literatura modernă, București, 1979, 115-144; D. Păcurariu, Clasicismul românesc, București, 1971; Marino, Dicționar, I, 283-353; Streinu, Pagini, IV, 355-358, 367-370, 374-375; Romul Munteanu, Clasicism și baroc în cultura europeană
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
Impresii asupra literaturii spaniole, București, 1965, 11-26; Vianu, Studii, 545-559; Athanase Joja, Logos și ethos, București, 1967, passim; Georgescu, Polivalența, 63-186; Clasicism, baroc, romantism, Cluj, 1971; Cornea, Originile, passim; Matei Călinescu, Eseuri despre literatura modernă, București, 1979, 115-144; D. Păcurariu, Clasicismul românesc, București, 1971; Marino, Dicționar, I, 283-353; Streinu, Pagini, IV, 355-358, 367-370, 374-375; Romul Munteanu, Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea, I-III, București, 1981-1985; Edgar Papu, Apolo sau Ontologia clasicismului, București, 1985, passim; Edgar
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
1967, passim; Georgescu, Polivalența, 63-186; Clasicism, baroc, romantism, Cluj, 1971; Cornea, Originile, passim; Matei Călinescu, Eseuri despre literatura modernă, București, 1979, 115-144; D. Păcurariu, Clasicismul românesc, București, 1971; Marino, Dicționar, I, 283-353; Streinu, Pagini, IV, 355-358, 367-370, 374-375; Romul Munteanu, Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea, I-III, București, 1981-1985; Edgar Papu, Apolo sau Ontologia clasicismului, București, 1985, passim; Edgar Papu, Despre stiluri, București, 1986, 407-490. D.Mc.
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
1979, 115-144; D. Păcurariu, Clasicismul românesc, București, 1971; Marino, Dicționar, I, 283-353; Streinu, Pagini, IV, 355-358, 367-370, 374-375; Romul Munteanu, Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea, I-III, București, 1981-1985; Edgar Papu, Apolo sau Ontologia clasicismului, București, 1985, passim; Edgar Papu, Despre stiluri, București, 1986, 407-490. D.Mc.
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
nu este mai puțin adevărat că pot fi depistate numeroase afinități cu opera rostandiană, de autorul lui Cyrano de Bergerac apropiindu-l caracterul compozit al creației poetice cuprinse în Diafane și Turnul de fildeș (1929); sonetele sale cultivă motive specifice clasicismului, îmbinări ostentativ galante de sorginte preromantică, reverii în spații proprii romantismului, sonorități dense, contururi delicate și rezolvări estetizante frecventate de parnasieni, imagistică intensă, definitorie pentru simboliști. Prin dominanta rațională, care elimină efuziunile, exuberanțele și improvizația, C. rămâne el însuși un
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
1995 se afirmă cu analize și comentarii pe marginea unor cărți sau pasaje celebre din Biblie, eseuri de istoria culturii, dintre care cele mai multe sunt axate pe problemele iudaismului în decursul istoriei. Preocupată la început doar de istoria literaturii universale (Antichitatea, clasicismul, barocul), C. a devenit mai cunoscută ca teoretician și comparatist. Bună cunoscătoare a artelor, Arta grădinii (1992) se remarcă printr-o inteligentă îmbinare a comentării tehnicilor arhitecturii peisagere cu mitologia, istoria și literatura diverselor spații și epoci. Evreul stereotip (Schiță
CONSTANTINESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286381_a_287710]
-
imaginarul cel mai nesăbuit” (Val Condurache), cum ar fi în Peisaj cu pasăre și electroni sau în acest vers suprarealist: „La început a căzut din cer o găină”. În fine, demitizările au gustul unor amare victorii, disimulând nostalgia unui imposibil clasicism, a cărui plenitudine pierdută își găsește expresia paradoxală în Sfera cu raze inegale. Universul prozelor din Dincolo de geamanduri poate să pară, așa cum s-a remarcat, ușor de încadrat fie în fantastic, fie în SF. Cert este că într-o lume
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
literară”, „Luceafărul”, „Timpul” (Iași), „Sinteze” (Bacău). Privite în ansamblu, scrierile lui se orientează de la început spre domeniul literaturii comparate, îmbinând argumentarea solidă și informația vastă cu o deschidere a perspectivei comparatiste spre spații culturale puțin cunoscute la noi (de exemplu, clasicismul japonez), deși punctul de referință îl va constitui întotdeauna literatura română. O excelentă cunoaștere a câmpului teoriei literare și a teatrologiei moderne reprezintă baza pe care autorul își structurează demersul comparatist, interesat în principal de paralelismele și consonanțele existente între
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
diversitatea modalităților acestuia, precum și de perspectiva istorico-literară tradițională a opoziției tranșante dintre romantic și clasic, concepție pe care o consideră ca stând la baza a numeroase erori de interpretare ale criticii literare în general. Preluând ideea lui Valéry că orice clasicism presupune un romantism anterior, C. merge mai departe, ajungând la concluzia că există și un „romantism posterior”, relația între cele două curente fiind nu una de opoziție, ci de continuitate. Pe lângă studiile de literatură română și comparată, C. a scris
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
rând prin rigoarea și coerența argumentării, dar și prin vastitatea informației, cărțile scrise de C. impun „un critic de ținută universitară cu imaginație de eseist” (L. Ulici). SCRIERI: Caragiale și începuturile teatrului european modern, București, 1974; Moștenirea modernilor, Iași, 1975; Clasicismul (în colaborare cu Viorica S. Constantinescu), Iași, 1976; Moștenirea modernilor, Iași, 1978; Introducere în literatura clasică europeană, Iași, 1978; Don Juan sau Întoarcerea la dragoste, Iași, 1994; Bisidentul, Iași, 1998; Despre exegeza extremei drepte românești, Iași, 1998; Anotimpul haijinilor. Eseuri
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
se transformă într-un discurs patetic, stând sub semnul unei mari intensități a trăirilor intime. Argumente etice, generate de conflictul dintre sentiment și convenția socială, conferă dicțiunii o anume gravitate, nesprijinită însă și de calitatea artistică a limbajului, tributar unui clasicism întârziat. Apropieri, teoretic posibile, s-au făcut între C. și Petrarca, pornindu-se de la nefericirile petrecute în viața sentimentală a celor doi poeți. În lirica meditativă, C. elogiază munca țăranului (Răspunsul unei scrisori), egalitatea originară a oamenilor (Cine are gust
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
apreciați s-a aflat și Samson Bodnărescu, autor de meditații (Ce poate fi va fi, 1872, Moartea cerșetorului, 1873). Nu mai puțin prețuit era Anton Naum, ale cărui versuri dezvăluie o altă trăsătură a poeziei convorbiriste - tentativa de conciliere a clasicismului cu romantismul (Nox erat, 1875, Aegri somnia, 1876, Lui Leopardi, 1881). O poezie de aceeași factură publica și Duiliu Zamfirescu (Fum, 1884, Nimfa tânără Leuca, 1888, Pe Acropole, 1893). C.l. nu a acordat atenție doar unei anume specii poetice, promovându
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
biserica de la Curtea de Argeș), dar și în alte forme de artă, inclusiv în literatură (Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie). Prefigurări ale unui asemenea „protocronism” s-ar putea identifica și în veacul precedent, grefate pe varianta autohtonă a unui clasicism bizantin. Ca adevărată epocă a b. sunt considerate secolele XVII-XVIII, consacrată în arhitectură de biserici ca acelea ale mănăstirilor Dragomirna, Trei Ierarhi, Golia, catedrala greco-catolică din Blaj, de semnificative înfăptuiri în pictură (cele de la Sucevița în special), tapiserie, ceramică, ca
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]