612 matches
-
vremelnicului lor prieten, pentru sarea ei. Și motocicletele duseseră ceva din Thomas: fierul și cauciucul acestora căpătaseră mai multă rezistență, pentru că smulseseră din structura pasională a celui ce le Încăleca atomi nepuși În evidență de nici o fizică ori chimie; și claxonul avea ceva din strigătul călărețului; și spațiul străbătut Își lua partea, ducînd pînă la poli ceva din respirația celui ce credea că, gonind nebunește, va ajunge undeva. Thomas cel mic iubise mai tot, ființe, lucruri, cer, zăpadă, Îi urîse pe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dacă mă vede cineva. Dacă Emma și Rory se uită pe fereastră. Și ce zice tipul ăsta solid, care se crede atât de cool pe motocicleta lui. Ha! N‑are decapotabilă, nu‑i așa? Din greșeală intenționată, mă sprijin de claxon și, în clipa în care ecoul acestuia se aude în parcare, văd cel puțin trei persoane care se întorc să mă vadă. Ha! Uitați‑vă la mine! Hahaha... — Florica mea, zice Luke, lângă mine. Vezi că provoci un ambuteiaj. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ușor tembel, arată chiar... interesant. — Pe bune? spune Tarquin, uitându‑se în oglindă. Pare sincer șocat - și poate că am fost puțin prea brutală cu transformarea asta. Dar sunt sigură că peste un timp o să‑mi mulțumească. Afară se aude claxonul unei mașini și tresărim amândoi. Păi, distracție plăcută, zic, parcă aș fi maică‑sa. Mâine dimineață, nu trebuie decât să‑ți uzi puțin părul, să‑ți treci puțin degetele prin el și o să arate OK. — Bine, zice Tarquin, de parcă tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Nu mai readormi, hărmălaia străzii năvălise deja, geamurile tremurau sub zgomotul mare al autobuzelor și tramvaielor. Trase halatul din cuiul de pe tocul ușii, se apropie de fereastră. Chiar în dreptul casei zăcea, defect, un camion uriaș și preistoric, care bloca circulația. Claxoanele și frânele mașinilor care ocoleau namila sporiseră vuietul. Fleacuri!... nimic nu putea micșora bucuria de a fi ieșit, din nou, la țărmul zilei. Pentru Tolea, nopțile erau capcane apăsătoare și stupide, nici nu vroia să-și amintească, prefera să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nimenea. Da’ de soru-ta, Horcița, de ce nu zici, bre nea Stoiene, că-i acolo în bucătărie și poate să zică dacă minți sau nu. Sor-ta, candelăreasa, ea ce-a făcut? Toată viața a trăit cu Brandaburlea, amărâtul ăla de Claxon, șoferu de-l slugărea pă Goncea, și-acuma e doamnă la cimitiriul de-l ține tot alde de-ai lui Brandaburlea. Cum s-o judecați voi pă mama? Fără să mai aștepte ca bărbatul să mai spună ceva, fata luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
capul? Unde va fi capul? Cine a luat capul?, întrebă acela, cu vocea preschimbată într-un chițăit ascuțit, repezit. Aici e marea taină a vieții voastre! Nici nu apucă să își isprăvească vorbele și dispăru. Fără fum, fără furtună, fără claxoane, fără motiv. Dispăru. Cei doi se priviră speriați, grei, stane de piatră. Întoarseră capul spre Biluță Preda și-l văzură cum, într-adevăr, trăgea furtunul din a doua cabină cu un alt braț lipit de gura lui. - Dom’... Dom’ Aulius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
alegerea prefectului. Umblă ai lui Brandaburlea și cu vorba că Irineu a lucrat cu securiștii, din seminar, sau facultate, cum e la ei cu studiile. Că altfel, chipurile, nu ajungea vicar. Prostii de-astea. Era unul Macatist, șoferul lui Goncea. Claxon îi spuneau toți. Ăsta cel puțin parcă înnebunea când auzea de protopop, de Irineu. Peste tot vorbea că tot neamul lor de popi se avea aproape cu securiștii. Ce era la gura lui. Niște mizerii de... A murit de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Pornește! dar motorul, fèrè că eu sè-mi fi dat seama, murise, instructorul din dreapta mea, pe care-l privesc ca si cum l-aș fi vèzut atunci întâia oarè, mè face atent, Verde, Matei! Pornește! în spatele mașinii-școalè pe care încerc s-o pornesc claxoane nervoase de mașini fac multè larmè, Ce faci, Matei?! Demareazè! Dupè intersecție, dincolo de Tribunal, instructorul îmi cere sè opresc undeva pe dreapta și, dupè ce gèsesc un loc liber în parcare, mè invitè sè coborâm și sè intrèm într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în baston!" strigau atomii scândurilor. "Liniște!" răspundeau moleculele oaselor ei bătrâne. Autovehiculele, tramvaiele, bicicletele, motoscuterele, ATV-urile, elicopterul Poliției care monitoriza traficul, toate mergeau în marșarier. Îndrăgostiții se plimbau agale pe alei, cu spatele înainte, semnalul sonor nu mai era claxonul, ci piuitul. Fiind un trafic de retragere spre casă, tot orașul era un univers de piuituri. Girofarul ambulanțelor se rotea în sensul invers al acelor de ceasornic și sirena suna de la Do la Si în octava a II-a. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din cauze meteorologice sau ceva de genul ăsta. Fusesem părăsiți! Eram ca un pește pe uscat. Nu ar trebui să închidem poarta? întrebă unul din ei. Cât e ceasul? întrebai eu. Aproape zece. Fără câteva minute. Mai stăm un... Un claxon asurzise în acel moment toată zona! Un camion venea din partea dreaptă și părea foarte grăbit. Era lung și gri, iar farurile aprinse îl făceau în lumina apusului să semene mai mult a tren decât a camion. Ce mama naibii? îngăimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să mă conving că eu sunt de vină, dar eu eram la fel cum fusesem și ieri. Nu îmi imaginam acea liniște. Drumul părea mai lung. Tăcerea îl făcea astfel. Timpul trece mai repede când auzi un lătrat în stânga, un claxon de la o mașină în dreapta și tot felul de sunete în jurul tău. Acum, până și străzile păreau pustii. Deși totul părea amorțit, dealul pe care era situat liceul părea mai plin de activitate ca oricând, și motivul îl găsii curând. Pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
exprimă satifacția și satisfacerea unei pofte primare, se Îmbrăcă În pripă și pe când Îi spunea iubitei sale: „Scuze, mă grăbesc, las aici niște bani și mai vedem noi, bine?” iar fata, pe jumătate goală, dădea afirmativ din cap, se auzi claxonul mașinii de serviciu. Victor Frasin plecă lăsându-i „Învățăcelului de pian” impresia unui bărbat care știe ce vrea și care arăta mai puțin fioros decât ca secretar de partid, urât de cei mai mulți angajați ai fabricii. Fata se Îndreptă spre ușă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În timp ce fata Încearcă, să-i mai pună o ultimă Întrebare, tocmai când el Începe să traverseze bulevardul. Aude ca un straniu ecou strigătul fetei: ,, Sunt eeeu Plăcințicaaaa, te-am recunoscuuut Antoniuuuu, dar să știiii, că Uniunea Europeană nu ne vreaaaa ră-uuuul,,. Claxonul puternic, strident al unei autobuz, acoperă ultimele cuvinte ale fetei. Antoniu nu le mai aude. Douăzeci și șapte Cerul de septembrie e greu și plumburiu, și Antoniu simte că-l târăște ca pe un leș, vrând să scape de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îl urmărește cu privirea, de acolo, dintre Îngerașii neîntinați. Tocmai a traversat bulevardul Iuliu Maniu, și s-a oprit În fața unui chioșc de ziare, timp În care citește câteva titluri de-o șchioapă, de pe cotidianele etalate comercial. Zgomotul tramvaielor și claxoanele mașinilor, Îl amețesc. Se simte, ca după o lungă boală, și n-a mâncat mai nimic de vreo câteva zile. Are În buzunarul paltonului, adresa unei edituri, copiată dintr-un ziar. În urmă cu o săptămână, i s-a aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gauche, Sur le sable du rivage restent les traces de mes pas.”.(Kuo Mo Jo). A constat că transportul este asigurat de mașini moderne,dar și de biciclete. Regulile de circulație i s-au părut aleatorii. Bicicliștii erau atenționati prin claxon. Dotările instituțiilor sunt realizate de japonezi,care le oferă aparate pentru testare. Surpriza a fost bucătaria chineză.Sosul de soia este nelipsit de la masă.Chinezii nu adoră cartofii.Supele sunt apreciate.Supa de broască țestoasă,supa din aripioare de rechin
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
așa că iată cum stau acum în sufragerie, răsfoind paginile unei cărți despre recipientele folosite la grădinărit; de fapt, nici nu mă uit la poze, ci aștept doar zgomotul mașinii lui Geraldine. Nu se aude nici un zgomot, aud în schimb cum claxonul sună scurt de două ori, iar când dau perdeaua la o parte, aproape că-i pot vedea cotul lui Geraldine, care stă în ușă și bate darabana pe melodia pe care presupun că o fredonează. Geraldine și mașina ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
zgomotele de pe stradă, mulțimea de oameni, insolența plină de energie a tuturor, clădirile uriașe de pe Fifth Avenue care închideau căldura umedă de lună iulie, taxiurile galbene bară la bară în traficul asfixiant, aerul cu miros de motorină cutremurându-se din cauza claxoanelor și a înjurăturilor extrem de originale. Nu puteam să fac față energiei în stare pură cu care era îmbibat orașul. Sau numeroșilor idioți care stăteau lângă mine în metrou sau mă acostau pe stradă. Totul era mult prea înăbușitor. Primele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rotund, fără întreruperi. Privi în oglinda din stânga, căutând țeava de eșapament. Gazele arse evacuate erau incolore, neindicând nici acolo nimic în neregulă. Pornirea camionului atrăsese atenția tuturor. Privirile celor de jos se ridicaseră spre Cristian Toma. Acesta apăsă scurt pe claxon cerându-le să se ferească din drum. Apăsă din nou ambreiajul și introduse în viteză. Camionul se urni ușor din loc, parcurgând câțiva metri înainte. Inspectorul opri imediat și trase frâna de mână fără să taie contactul, după care sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apuc să strig după el animalu’ naibii și mă-ncordez să-i dau un șpiț în cauciuc, dar e deja prea departe. Tremur de frig și de nervi. Târâi repede căruțul pe pod, cu paltonul desfăcut și părul vâlvoi, printre claxoane, cu farurile-n ochi. N-am putere să-mi fac curaj și să cânt odiridi odirididina. Tac și gâfâi. În dreptul Parcului Pionierilor îmi aduc aminte că am lăsat de două zile o legătură de crengi și de surcele gata pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
în capitala Americii, nimeni n-are curajul să meargă pe jos, după ce cade întunericul, ori să deschidă ușa unui străin. Nick ia umbrela și se duce spre garajul luminat. După vreo cinci minute, în care trebuie să suportăm asaltul altor claxoane, se întoarce însoțit de un bărbat care se apără de ploaie cu o prelată de plastic. Mai apar doi inși după el și, împreună, ne împing pe o stradă laterală, eliberând, astfel, circulația. "Ai telefonat?" întreabă doamna Lungociu. "Da, am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
avem de-a face cu o congruență pe care să o înțelegem doar noi. Și e și mai bine să-l alegem pe Bull, Bull cel dubios, Bull cel timid, Bull cel supus condiționării, ca să poarte povara acestei metamorfoze inacceptabile. Claxoanele urlau în creierul lui Bull. Se uita în gol, la betonul crăpat care servea drept parcare în față la Elite Cattery. Își ridică violent piciorul de pe ambreiaj și reuși să înece motorul. Bull transpiră puternic pe parcursul celor câteva secunde necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trecut printre duhurile mâncătoare emanând din gurile de metrou. Am auzit mugetul răgușit al sirenelor, soneriile bicicliștilor și ale celor pe skateboard-uri, drogați, țâncii din cărucioare, windsurferi. Am văzut mașinile și taxiurile în plină viteză, împinse în față de puterea claxoanelor lor. Am simțit plutind în aer toată încrâncenarea, democrația, toate cursivele. Ăștia sunt oameni hotărâți să rămână ei înșiși, indiferent de dramul de rușine pe care ar trebui să-l suporte. Un tip blond, voinic și cu gura mare, ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
luat de la solduri, aspirină pisată și un rahat. Dar, așa cum am spus, am aspirat-o și am impresia că am simțit cum mă cuprinde fericirea, în timp ce mă năpusteam pe ușa toaletei. Am traversat strada, grăbindu-mă din cauza mașinilor și a claxoanelor și am nimerit în magazinul de pornografie. Cum să-ți spun eu? E o toaletă pentru bărbați. Cabinele astea de 25 de cenți sunt niște closete, pe bune: intri în propria ta celulă, bagi banii în aparat, te așezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ceea ce fac de obicei copiii americani. Aici am abandonat sandalele și șorțurile și mi-am luat pantofii și pantalonii lungi. Am avut dinții ieșiți în afară, urechile mari, părul perie, o motoretă mică cu cauciucuri alb cu negru și cu claxon electric. Tonul ascuțit al vocii provine de undeva din Atlanticul mijlociu. Alec Llewellyn îmi spune că sunt momente când vorbesc ca un disc-jockey englez. Nu-mi amintesc să-mi fi părut ceva mare aici, dar îmi amintesc că totul mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un ambuteiaj pe Bayswater Road, o viespe obosită a intrat pe geamul deschis și mi-a ieșit din câmpul vizual zburând în cercuri între picioarele mele. Era indiscutabil cine arăta mai rău, eu sau viespea. Pumnul îmi era înfipt în claxonul care se rățoia la burta urâtă a unui autocar plin cu turiști, care se crăcănase pe toată strada. Am zvâcnit brusc înainte și viespea m-a înțepat. Am tras pe o stradă laterală și mi-am dat jos pantalonii. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]