1,628 matches
-
și cu buza scurtă are, ca sex, înfățișare neutră. Cu bluza plesnită pe sâni, o țigancă frumoasă fumează îndrăzneț. îl ațâță pe un tânăr prostănac, cu bube roșii, care, cu priviri inexpresive de gânsac, glumește, ciupind-o de fund cu cleștele. Din când în când lucrătorii erau interogați, scurt și precis, de către antreprenorul cu cotleți argintii ale cărui sprâncene voluminoase și privire autoritară dau de înțeles că pot fi ei șmecheri, dar cu dânsul nu le merge. Un zidar cu obrazul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pe la două. Pe urmă, dacă mai trebuie, merg iar la gară. Maigret făcuse și el pe vremuri treaba asta, bătuse ore În șir pavajul Încins sau ud, interogase oameni bănuitori și cărora trebuia să le scoți vorbele din gură cu cleștele. Hai să ne bem apa... În timp ce Trigaud se răcorea probabil cu un pahar mare de bere! — La izvor, pe la unsprezece, sper să fiu acolo. În vocea lui se simțea o vagă agasare. Doamna Maigret se temuse că se va plictisi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
și se oprește îmbufnat. Se răstește apoi, hachițos: — De cine s-a îndrăgostit? De cineva de care nu-i era permis, bănuiesc? Ianuarius aprobă din cap, fără să-și ridice ochii din podea. — Chiar trebuie să-ți scot vorbele cu cleștele din gură? mâ râie Augustus. — De fata lui Plautius Silvanus, rostește, palid la față, liber tul imperial. Trăsnetul să fi căzut alături, nu l-ar fi uluit mai tare pe îm părat. Își proptește brațele de masă și se ridică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de întâlniri. Nici timp. Se întâlnește cu Cornelius Scribonius Libo. Oftează. Să vadă în ce ape se scaldă și boul ăsta. Augustus a spus că e maleabil dacă îl iei cu binișorul. Va trebui însă să-i scoată și cu cleștele din gură, la nevoie, motivul pentru care l-a turnat Flaccus Vascularius. Principele nu-l cunoaște. Bănuiește mâna Liviei, dar nu știe de ce. Umflă pieptul. E bine să-i facă un serviciu împăratului. Așa nu va bănui nimic și, în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că forțele rebele nu și-au unit eforturile de la bun început. Altminteri, întreaga poziție din Illyricum s-ar fi prăbușit. Așa, a reușit să le-o ia înainte și să pună cinci legiuni între insurgenți și Italia. Începe să simtă cleștele de foc ce-i încinge fruntea. A cam întrecut măsura cu băutura aseară... Privirea îi alunecă la toga răvă șită de pe podea. Îi revede într-o străfulgerare pe principe și pe reprezentanții comițiilor centuriate, veniți să-l întâmpine. Un zâmbet
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întâi trebuie să-ți iau tensiunea. După ce îmi ia tensiunea, mă îngrozesc când scoate ceva ce arată ca un instrument chirurgical. ― Nu te speria, râde el. N-o să doară. Asta, mai spune el, arătând spre instrumentul care seamănă cu un clește, e ca să-ți estimez proporția de grăsime. Așa o să putem vedea cât de multă grăsime se transformă ulterior în mușchi. Rahat! E o greșeală, e cel mai groaznic coșmar. Nu mi-a mai măsurat nimeni până acum proporția de grăsime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care, după ce ai întors-o cu cheia, sare cât colo imediat ce apeși pe un buton.) Unu, doi, trei! Motănel a plonjat chiar pe blana cenușie a nepoftitului. Acum, ghearele pisoiului l-au înșfăcat și-l țin strâns, ca-ntr-un clește. Sigur pe el, Țâncul privește spre Cuțulache care, acum, e foarte liniștit, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Câinele mârâie scurt: „Hai, ce mai stai, termină odată cu el!”. Lui Motănel, însă, i-a venit cheful de joacă. Are și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mândrețea de coadă prin borta tăiată în gheață și a așteptat. Vulpea de alături zâmbea pe sub mustăți și îl îndemna pe urs să fie cu răbdare. lată că în gerul cel mare apa a înghețat și a prins ca în clește de fier coada ursului. — Acum trage, Moș-Martine! S-a opintit ursul: — Trag, dar nu vine! se căi. — Trage mai tare! îndemnă vulpea. S-au prins mulți pești, de aceea nu vine ușor coada. Ursul a smuncit una zdravănă și pac
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, și am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oștirilor!" 6. Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mînă, pe care-l luase cu cleștele de pe altar. 7. Mi-a atins gura cu el, și a zis: "Iată, atingîndu-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit!" 8. Am auzit glasul Domnului, întrebînd: "Pe cine să trimit, și cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
făr’ ca vin să beau Chiar sprijin de-i bastonul; Atâtea-s să le fac mai vreau, Dar a slăbit frontonul. Ești tristă, „dulce Românie”; Poate-i așa de când tu ești - Sfidări, contraste, ironie, Ne strâng adânc și lung în clești. 6 februarie 2005 De când Muscă-i la Cultură Dăm dovezi c-avem cadavre; Nu mă mir, cei buni de gură O-ntrețin cu-a’ lor palavre. Oana Muscă-i la Cultură. De n-ar face mușițe! Noi mafii să intre
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
fericire și a apărut Crabul-de-plastic zâmbitor, care i-a spus copilului, cu vocea lui tati: - Adu mai aproape, te rog, păpușica, să o văd mai bine!... Dar Crabul-de-plastic l-a păcălit pe copil și a luat-o pe Mihaela-Cosânzeana între cleștii lui mari. S-au dus în camera cealaltă și a luat-o acolo de soție. - Vino la mine înapoi! striga, îndurerat, Dragoș cel mic. - Nu, eu mă duc cu Crabul colorat, nu vezi ce frumos îmi zâmbește, mă ține în
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
au dus în camera cealaltă și a luat-o acolo de soție. - Vino la mine înapoi! striga, îndurerat, Dragoș cel mic. - Nu, eu mă duc cu Crabul colorat, nu vezi ce frumos îmi zâmbește, mă ține în brațe sau în clești..., mă rog. - Eu te iubesc! - îi striga Dragoș - Crabul zâmbește pentru că e bucuros că te-a prins în cleștii lui. Vrea să te mănânce!... Vino la mine înapoi, nu merge cu crabul în străfuuunduri... Eu (tati) în tot acest timp
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
cel mic. - Nu, eu mă duc cu Crabul colorat, nu vezi ce frumos îmi zâmbește, mă ține în brațe sau în clești..., mă rog. - Eu te iubesc! - îi striga Dragoș - Crabul zâmbește pentru că e bucuros că te-a prins în cleștii lui. Vrea să te mănânce!... Vino la mine înapoi, nu merge cu crabul în străfuuunduri... Eu (tati) în tot acest timp, mă grăbesc să scriu la calculator tot ce se discută și se întâmplă în cameră. Și, desigur, vorbesc în numele
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
vin cu o altă idee: Crabul-colorat (tot cel care i-o răpise și pe prima iubită) apare și îi oferă 50 de bani, ca să îi dea lui Păpușica. (De fapt, bineînțeles, tati e cel care pune 50 de bani între cleștii Crabului de plastic și îl întreabă pe băiețel dacă nu o vinde cumva pe Mihaela-Cosânzeana.) - Nu, că m-am căsătolit cu ea, răspunde Dragoș-cel-de-3-ani. - Dar îți dau 50 de bani, poți să îți iei bomboane de toți banii ăștia. - Bine
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
fapt, un glob de Crăciun roșu), apoi și fata (o Broască mare, tot din plastic, care scârție). Copilul le ia, cam neîncrezător că a făcut un târg bun. Mihaela-Cosânzeana-a-doua ajunge și ea, contra sumei de 50 de bani, tot între cleștii Crabului, care se retrage cu ea în camera cealaltă... Dragoș-Sebastian începe aceeași curte, pentru a treia oară în seara aceasta... Îi spune Broaștei (Oac-oac) că o iubește, îi face plăcintă specială pentru ea în bucătăria de jucărie. Și suc de
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
miște picioarele și asta deja era ceva, însă antebrațul stâng era bandajat și i se părea că întreg trupul trecuse pe sub roțile unui car. Simțea mai ales o durere arzătoare în grumaz, iar capul îi era strâns parcă într-un clește. își aminti cu oroare lațul care, într-o clipită, sustrăgându-l morții onorabile pentru care se pregătise, îl capturase, reducându-l la neputință, în vreme ce îl trăgea ca pe o paiață. Din ceea ce se întâmplase după acea nu-și mai amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adâncime, căutându-l, în confuzia care de acum nu mai era decât un masacru, numai și numai pe comandantul dușman. Când îl află prins în luptă, apărându-se cu vigoare de doi războinici hiung-nu, care îl prinseseră ca într-un clește, se năpusti, la rândul său, într-acolo. îi tăie drumul un bărbat blond și corpolent, ce avea ca unică armură o platoșă de fier. Balamber pară lovitura securii sale cu două tăișuri, care îi trecu șuierând pe deasupra capului, și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scos niciun sunet. Cineva alerga către mine.Eu târâiam mâinile în sus și în jos ca o zbatere de aripi frânte. Sini avea chef de hârjoană, așa că mă încălecă prinzându-mi mâinile pe lângă corp, iar picioarele ei deveniră fălcile unui clește cu care mă strângea. Nu mai puteam să mă mișc, iar ea profita și-mi arunca zăpadă pe brațe, pe piept și pe față. Eu râdeam împreună cu ea, fiindcă îmi era imposibil să fac altceva când veselia colora aerul rece
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
primejdiei deodată îl fulgeră prin toată ființa. Se îndreptă scurt în car, nalt și vânjos, și puse mâna pe cuțitul din chimir. O clipă, zări pe Ion Băieșu încremenit, cu boii de funie; își simți brațul drept prins ca-n clește: bolnavul din car zvâcnise năprasnic asupra-i. Simți o lovitură tare și o săgeată, în deșert, în stânga. Țiganul se înălță, el căzu. Văzu a doua oară scânteierea cuțitului. Răcni lung, cu glas chinuit: Nu mă omorâți, oameni buni! Vă dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nostru nu-i popă, măicuță. Știu, suflete; dar mai bine ar fi fost să fie popă. Ciudat lucru! Culi nu înțelege de ce ar fi fost mai bine să fi fost el popă. Plin de nedumerire, se uită în juru-i; apucă cleștele în mână și-l leapădă la o parte, icnește ca și cum s-ar opinti subt greutate. Nana Floarea îl privește într-o lature. —Nu ți-i îndămână, Culi? Ba mi-e îndămână, mamă. Atuncea ești supărat, și nu mai găsești răsuflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de rață, cămașă descheiată la guler și un lanț de aur. Arăta ca managerul unei echipe de fotbal, dar mult, mult mai bine decât Mr Big. Ducea în mână un sac de antrenament. Eram convinsă că e plin cu ferăstraie, clești și alte instrumente de tortură, dar pur și simplu se ducea la sală. L-am urmărit (pe jos) până la centrul de fitness de la Killiney Castle unde n-au vrut să mă lase să intru pentru că nu eram membru. Așa că, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
înfigea ciocul. O felină mică stătea chiar sub globul ocular, inofensivă. Mai jos, un câine și un homar păreau gata, cel dintâi să-și înfigă colții în ochi, dar fără să-l rănească, iar al doilea, să-l ciupească cu cleștii lui puternici, dar fără să-l atingă. Din mijlocul ochiului ieșea, ca pe o poartă, un mic satir ce cânta din trei ancii lungi. — Obiectivul tău e simplu, soldatule, zise un glas; Antonius îl recunoscu pe Valerius Mucrus, pater. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înarmați sau a bărbatului mascat din spatele său. Rămase nemișcat, mânios pe el însuși. El era vinovat că nu putea să înainteze. Nimeni nu-l împiedica să ajungă la altar - doar neputința lui. Un nou semn, și omul mascat înfipse un clește în călcâiul lui Antonius. Acesta slobozi un strigăt de durere, apoi un altul. Se ridică și se întoarse spre cei trei bărbați. Simți în stomac o mare căldură, care se urcă spre cap. Mușchii i se încordară, și se năpusti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ale Imperiului. Orice trădare din partea lui avea să fie pedepsită. Adepții cultului mithraic ieșeau din hipogeu. Valerius Mucrus își scoase masca și se îndreptă spre cel care îl torturase toată noaptea pe Antonius, biciuindu-l și rănindu-i picioarele cu cleștii ca să-l oblige să ajungă la altar și să împlinească ritualul; bărbatul își scoase la rându-i masca de corb. — Errius! Cei doi bărbați își strânseră mâinile. — Nu puteam avea un martor mai bun pentru botezul tribunului nostru. 15 Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
teama provocată de zbaterea plămânilor în căutarea aerului îl împiedicase să sară în ajutorul lui Salix. Oare nu fusese îngrozit când gărzile lui Vitellius începuseră să-l bată sau în timpul antrenamentelor cu Hyrpus, când îl chinuiseră loviturile de bici și cleștii? — Povestește-mi despre moarte. Încerc să înving moartea îngrijind bolnavii. E un adversar puternic. Revăzu chipul palid al Velundei pe când o ținea în brațe, moartă. — Moartea... Ce pot eu să-ți spun despre această imensă taină care ne unește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]