1,040 matches
-
A mea a controlat-o prolix, care-a umplut-o dă chiștoace și scrum. Numa morcovu ăla dă Poyarré, care cine știe ce pile are, și - pă bune - alde Grandvilliers n-a fostără deranjați. N-a luat-o la Întrebări nici pă Clementine, care dase pă față furtișagu. Toată ziua s-a vorbit decât dă Dispariția Otrăvii (așa cum i s-a pus pata la un ziar să-i zică la chestie). Unii au stat pă raftu gol, care le ierea teamă că toxica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cot în scobitura dintre pulpele unei iepe, ca să frece apoi palma umezită de nările armăsarului nehotărât să bată. Pintenogul ațâțat, porni încopăcit, bălăbănind copitele picioarelor de dinainte, ca să le coboare ușurel pe greabănul roaibei împietrite și cu coada în aer. Clementina cea cuminte, fata doamnei Pipersberg, care mă însoțise, izbucnise într-un plâns nervos, după ce contemplase actul până după săvârșire. ...Mulțumescu-ți Ție Doamne, că mi-ai dat vederea. Prin ea putui să mă bucur de florile pajiștilor tale. Să mă înclin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aici. Iar eu încremenesc, pentru că în acel moment pune pe tejghea cea mai rafinată sanda pe care am văzut‑o vreodată. E un oranj pal, cremos și are aceleași barete ca perechea lila, dar, în loc de mură, are la vârf o clementină micuță. E dragoste la prima vedere. Nu pot să‑mi iau ochii. — Vreți s‑o probați? întreabă fata și simt o răscolire de dorință până în fundul stomacului. Uită‑te la ea. E delicioasă. E cel mai drăgălaș pantofior pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
simt o răscolire de dorință până în fundul stomacului. Uită‑te la ea. E delicioasă. E cel mai drăgălaș pantofior pe care l‑am văzut în viața mea. O, Doamne. Dar nu am nevoie de o pereche de pantofi de culoarea clementinei, nu‑i așa? Nu îmi trebuie. Haide, Becky. Spune. Nu. — De fapt... înghit în sec, încercând să‑mi controlez vocea. O sa le iau doar pe cele lila azi, îngaim în cele din urmă. Mulțumesc. — OK... Fata introduce un cod în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
conform planului. Vedeți, dacă vrei, poți. Aceasta este noua Becky Bloowood. Fiind o fată așa de ascultătoare, merit o mică răsplată, așa că mă duc la o cafenea și mă așez în soare, cu un cappuccino în față. Vreau sandalele cu clementină, îmi vine în minte în clipa în care iau prima gură de cafea. Stop. Oprește‑te. Gândește‑te la... altceva. La Luke. La vacanță. La prima noastră vacanță împreună. Doamne, abia aștept. Am vrut să‑i sugerez o vacanță încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
El s‑a ocupat de hotel și de tot. Mor de nerăbdare. N‑o să facem absolut nimic, doar o să ne relaxăm și o să ne odihnim - și o să mai stăm și noi un pic unul cu celălalt. Minunat. Vreau sandale cu clementină. Termină. Nu te mai gândi la ele. Mai iau o gură de cafea, mă rezem de spătar și mă sforțez să mă uit la vânzoleala străzii. Oamenii se plimbă încoace și încolo, cu sacoșe în mână și vorbind, și uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o eu. Așa că... aveți grijă ce faceți, da? — Da, da! zic veselă. Și, aproape alergând, mă îndrept cât de repede pot, spre LK Bennett. OK, poate că, de fapt, nu aveam cu adevărat nevoie de o pereche de sandale cu clementină. Nu‑mi erau absolut necesare. Dar mi‑am dat seama, în timp ce le probam, că, de fapt, nici nu‑mi încălcasem regula cea nouă. Pentru că voi avea nevoie de ele. La urma urmei, la un moment dat tot o să am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de serios poate. — Arată‑mi. — OK, bine, zic precipitată. Știu că am zis o singură pereche. Dar, înainte să te enervezi, uită‑te. Bag mâna în a doua sacoșă LK Bennett, deschid cutia și extrag încet una din sandalele cu clementină. Numai... uită‑te la asta. — O, Doamne, zice Suze cu respirația întretăiată, cu ochii lipiți de sanda. E absolut... înnebunitoare. Mi‑o ia din mână și îi mângâie încet pielea moale, apoi chipul îi e din nou cuprins de aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în pantofii ăștia. N‑o să mai îmi cumpăr alții cel puțin un an. Probabil doi! Suze tace și eu îmi mușc buza, așteptând să îmi spună să le duc înapoi. Dar ea se uită iar la sanda și atinge mica clementină. — Puneți‑le!, zice deodată. Să le văd! Cu un mic fior, îmi scot și cealaltă sanda și le încalț - și sunt, pur și simplu, perfecte. Pantofii mei cei perfecți, cu clementină, exact ca în Cenușăreasa. — O, Bex, zice Suze - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ea se uită iar la sanda și atinge mica clementină. — Puneți‑le!, zice deodată. Să le văd! Cu un mic fior, îmi scot și cealaltă sanda și le încalț - și sunt, pur și simplu, perfecte. Pantofii mei cei perfecți, cu clementină, exact ca în Cenușăreasa. — O, Bex, zice Suze - și nu mai trebuie să zică absolut nimic. Totul se citește în privirea ei înduioșată. Pe bune, câteodată îmi pare rău că nu mă pot mărita cu Suze. După ce mă fâtâi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
parte din drum, m‑am gândit, zic în treacăt. Doar ca să‑ți mai tragi și tu puțin sufletul. E foarte periculos să conduci mult, știi și tu. Dar poți să conduci cu pantofii ăștia? Se uită la sandalele mele cu clementină - și trebuie să recunosc că tocurile sunt puțin cam înalte pentru condus. Dar n‑am de gând să recunosc asta în fața lui. — Sunt noi, nu? adaugă, uitându‑se la ele mai atent. Sunt gata să spun „da“, când îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de afaceri, zic supărată. Mai bine stau acasă. De fapt - deschid portiera. De fapt, cred că o să plec chiar acum. O să chem un taxi de la studio. Trântesc portiera mașinii și pornesc cu pași mari pe stradă, iar sandalele mele cu clementină fac țac‑țac pe caldarâmul fierbinte. Aproape am ajuns la poarta studioului, când îl aud strigând, atât de tare încât mai multe persoane se întorc să se uite la noi. — Becky! Așteaptă! Mă opresc, mă întorc încet pe călcâie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mă viermuiesc să intru în ea. Un pic cam scurtă... — E o rochie mini, zic ferm și mă întorc să mă privesc în oglindă. Și... o, Doamne... e cam scurtă. Dar n‑am ce face acum. Îmi iau sandalele cu clementină și‑mi scutur părul pe spate, nepermițându‑mi să mă gândesc la toate toaletele senzaționale pe care mi le pregătisem pentru dimineața asta. — Poftim, zice Luke. Ia eșarfa mea Denny and George și mi‑o încolăcește ușor în jurul gâtului. — Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
chem un taxi care să te ducă în oraș, pe la magazine? Bath e foarte aproape... — Nu, zic indignată. Nu vreau să mă duc la cumpărături! Ceea ce e adevărat. Când i‑am spus lui Suze cât am dat pe sandalele cu clementină, și‑a făcut griji că poate nu a fost suficient de strictă cu mine și m‑a pus să‑i promit că în weekend - ăsta nu cumpăr nimic. M‑a pus să jur pe - de fapt, chiar pe sandalele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și‑a făcut griji că poate nu a fost suficient de strictă cu mine și m‑a pus să‑i promit că în weekend - ăsta nu cumpăr nimic. M‑a pus să jur pe - de fapt, chiar pe sandalele cu clementină. Și o să fac eforturi să mă țin de promisiune. Vreau să zic că are perfectă dreptate. Dacă ea poate să nu se ducă o săptămâna întreagă la cumpărături, ar trebui să pot și eu, măcar patruzeci și opt de ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se pare o idee excelentă. Mi‑a zis că, atunci când îți folosești mintea, ești inteligența în persoană. — Serios? Mă uit iar la Derek Smeath și mă înroșesc ușor. — Așadar, zice Caspar. Vă prezint Lotul întâi. O pereche de sandale cu clementină, în stare foarte bună, foarte puțin purtate. Le ridică pe masă și Suze îmi strânge mâna ca să‑mi dea curaj. Licitează cineva? — Eu ofer 15000 de lire, spune Tarquin, ridicând mâna instantaneu. — Cincisprezece mii de lire, spune Caspar, sincer șocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
2. Christa Manu, soția lui, biolog, fosta lui asistentă, familia moartă În timpul războiului (mama și sora În timpul bombardamentelor, fratele Înrolat ca voluntar În Waffen-SS, tatăl dispărut În prizonierat În Siberia), cetățenie germană. 3. Daniel Izvoranu, fiul lui Cornel și al Clementinei, nepotul lui Buni, iubita din tinerețe a lui Traian Manu. 4. Clementina Izvoranu, profesoară, fiica adoptivă a Anei Maria Bădulescu („Buni”), fosta iubită din tinerețe a lui Traian Manu. 5. Cornel Izvoranu, inginer silvicultor, soțul Clementinei și tatăl lui Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
războiului (mama și sora În timpul bombardamentelor, fratele Înrolat ca voluntar În Waffen-SS, tatăl dispărut În prizonierat În Siberia), cetățenie germană. 3. Daniel Izvoranu, fiul lui Cornel și al Clementinei, nepotul lui Buni, iubita din tinerețe a lui Traian Manu. 4. Clementina Izvoranu, profesoară, fiica adoptivă a Anei Maria Bădulescu („Buni”), fosta iubită din tinerețe a lui Traian Manu. 5. Cornel Izvoranu, inginer silvicultor, soțul Clementinei și tatăl lui Daniel. 6. Alexandru Stan, fost coleg de facultate al lui Traian Manu, academician
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lui Cornel și al Clementinei, nepotul lui Buni, iubita din tinerețe a lui Traian Manu. 4. Clementina Izvoranu, profesoară, fiica adoptivă a Anei Maria Bădulescu („Buni”), fosta iubită din tinerețe a lui Traian Manu. 5. Cornel Izvoranu, inginer silvicultor, soțul Clementinei și tatăl lui Daniel. 6. Alexandru Stan, fost coleg de facultate al lui Traian Manu, academician, directorul Institutului de Cercetări Biologice al Academiei. 7. Victor Georgescu, văr cu Traian Manu. 8. Ralf Döring, tatăl Christei Manu, doctor În drept, avocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ele făpturile gingașe care să piardă o asemenea ocazie și să nu dea drumul la bandă, așa că m-au luat În gheare: — ... Deci n-ai mai fost niciodată În aeroport? Cum așa? Cum așa? Cum așa? Ați auzit ce spune Clementina? Daniel acum intră În aeroport prima dată! — Pune-ți o dorință! — Ia o piatră În gură! — Cum așa? Cum așa? — Chiar așa? Acum intri În aeroport prima oară? Ia te uită! Ia te uită! Iateuită! — Și eu ce era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
era gravidă În patru luni când a lăsat-o? — În șase. Dar a pierdut sarcina, a căzut pe scară! — Acum Traian plătește că a lăsat-o pe Buni să-și crească copilul singură și el să colinde lumea... Spui prostii, Clementina e făcută cu altul (tonul vocii scăzut, ultimul cuvânt rostit În șoaptă), care a murit la Sighet. — Clementina a fost adoptată - uite-o colo! Dacă nu crezi, strig-o, să-ți spună. — Victor mi-a spus că În tinerețe, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
scară! — Acum Traian plătește că a lăsat-o pe Buni să-și crească copilul singură și el să colinde lumea... Spui prostii, Clementina e făcută cu altul (tonul vocii scăzut, ultimul cuvânt rostit În șoaptă), care a murit la Sighet. — Clementina a fost adoptată - uite-o colo! Dacă nu crezi, strig-o, să-ți spună. — Victor mi-a spus că În tinerețe, aici, Traian a fost mare crai, au rămas multe inimi zdrobite când a plecat. — Singura inimă zdrobită a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rezultă că ar avea o rudă În S.U.A. , dar nu s-a putut stabili gradul de rudenie. Din punct de vedere politic, Înainte de 23 august 1944 nu rezultă că ar fi făcut parte din vreun partid istoric. Căsătorit cu Izvoranu Clementina, născută În anul 1939, 13 august În București, fiica adoptivă a Anei Maria Bădulescu și a lui șerban Bădulescu, de naționalitate și cetățenie română, profesoară, au Împreună un copil. Cea În cauză este cunoscută la domiciliu ca un element necomunicativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
n-a mai ajuns la Paris, așa cum plănuiați amândoi, ci a colindat orașul pentru lecții de pian particulare, cinci lei ora, și s-a Îngrijit de fata adoptată a vecinilor, arestați, amândoi, Într-o noapte, de vorbăreața... cum o chema? Clementina, parcă. O iubești pentru că degetele ei Îngroșate de reumatism, dar cu pielițele unghiilor Îngrijit tăiate au să Împingă timide banii greșit numărați pe tejgheaua slinoasă În fața vânzătoarei disprețuitoare, iar aprobarea de pașaport pentru o călătorie În Bulgaria, prima ei călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-o să moară și Îmi fac reproșuri În fiecare dimineață, când deschid ochii. Soțul meu, care e un om bun, deși a rupt fermoarul valizei tale, Încearcă să mă liniștească, așa a fost să fie, ăsta era destinul ei, lasă, Clementina, că nici noi nu vom Împărăți pământul, o să ne Întâlnim Dincolo cu toții, Îmi spune. Eu, când am dus-o În spital, era doar În precomă, dar ei nu au mai vrut s-o primească pentru că trecuse de șaizeci și cinci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]