833 matches
-
dentist, alături de chipuri străine, răsfoind vechi reviste de modă. Știai că în curând burghiul de la capătul brațului articulat avea să-ți urle și ție în dinți și în creier. Aici huruitul era însă continuu, pulsator, și nu se-auzea nici un clinchet de instrumente, nici o voce care să spună liniștitor: "clătiți... scuipați..." Herman știa că în blestematele noastre vremi turbina dentistului fusese folosită ca instrument de tortură, și-și imaginase acolo, în fața ușii care vibra, scene insuportabile: dinți vii, sănătoși, sărind în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
împodobite cu arhitrave, cornișe, cupole, frontoane, statui... În centrul unei săli în care lumina pătrundea prin ferestre foarte înalte trona o mare mașinărie metalică prinsă-n buloane direct pe mozaicul lucios. Era o presă hidraulică având în jur, risipite în clinchete pe podea, fâșii lungi de alamă decupată. În altă sală, cu o mare cupolă ridicată deasupra, era clădit chiar în centru un fel de amvon extrem de înalt, care părea de la distanță un far sau un castel de apă. Mergeai ore
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și utopii! Profesioniști mediocri, pierduți în mulțime și fără ambiții, erau cei care, de asemenea lipsiți de orice recuzită și machiaj, se străduiau, pe mica lor scenă, să ofere, cât de rudimentar, un spectacol. Unii făceau pe omul-robot: când auzeau clinchetul monedei în cutie (și pe treapta asta-ncepeai să aspiri, pe lângă monedele de aramă, și la cele argintii, de cincizeci de feningi, sau chiar - dar asta aproape că nu se-ntîmpla - la frumosul gulden bătut cu chipul reginei) începeau să se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fel măsura. Până la aceștia, însă, poate că ar trebui menționați, cu destulă repulsie totuși, și monștrii, care alcătuiau o categorie separată: cocoșați nemișcați ca ibișii pe soclurile lor, cu capul vârât în cutia toracică, și care-ți dezvăluiau, la același clinchet fermecat, interesantul dezastru provocat de cifoză asupra coastelor, sternului și vertebrelor lor; bolnavii de elefantiazis cu testiculele lor cât nucile de cocos, atârnând literalmente pân-la pământ; cei cu cîte-un frate geamăn, de mărimea unui prunc nou-născut, lipit burtă-n burtă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Toate mergeau așa după cum plănuise el și mai erau doar câteva luni până când Sagittarius urma să aibă primele beneficii de pe urma norocului extraordinar pe care îl avusese cu doar câțiva ani in urmă. Cât despre el... Se anunțau vremuri interesante. Un clinchet scurt îl anunță că membrii consiliului erau pregătiți și îl așteptau pentru întrunire. Trase adânc aer în piept. Lucrurile ajunseseră într-un punct în care nu mai putea să țină doar pentru sine planurile care priveau Lumea Agricolă. Era conștient
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de soluții, pulberi în cele mai diferite culori. Și coasa aceea mare, acoperită de rugină, bătută în cuie între pietrele peretelui netencuit. Nimeni nu vorbea. în vreme ce afară ploaia biciuia valea, în căsuță singurele zgomote erau pașii târșâiți ai femeii și clinchetul vaselor de sticlă din care Malaberga turna în oală substanțe misterioase; iar din fiertură ieșeau mirosuri înțepătoare și aburi unduitori. Sălașul sărăcăcios părea stăpânit de o atmosferă apăsătoare și aproape paralizantă, pe care cu siguranță o răspândea descântătoarea. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pietroasă și pe acea mai întunecat al brazilor din jur, care alcătuiau fundalul pregătirilor de luptă. în tăcerea apăsătoare din vale, Sebastianus putea auzi limpede, din când în când, fornăitul cailor robuști ai burgunzilor, plescăitul infanteriștilor în apa vadului și clinchetul metalic al armelor lor. Calul care-și scrântise piciorul zăcea acum nemișcat, pe jumătate în apă; încetase și plânsul copilului ce se auzise cu puțin timp înainte; poate că asta însemna - speră Sebastianus - că-l găsise cineva și că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se apropiau de bastion: strigătele și chemările a mii de bărbați și femei, galopul cailor, pasul cadențat al încălțărilor grele ale războinicilor în marș, dar și simpla sporovăială a mulțimii adunate în jurul bivuacurilor, mugetele ce răsunau dinspre turmele de animale, clinchetul sutelor de gamele sau bătaia ritmică a ciocanelor izbind în nicovale, a securilor mușcând din trunchiurile de lemn - mii de zgomote diferite care alcătuiau acel ecou. într-un cuvânt, respirația imensei armate a lui Atila. Aproape imediat, Sebastianus căută cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care erau foarte puțin obișnuiți și hipnotizați de tăcerea ce domnea acolo mergeau înainte cu armele pregătite și aruncând în permanență în jur priviri temătoare. Singurele zgomote ce se auzeau erau pașii înăbușiți ai cailor pe covorul de frunze moarte, clinchetul pieselor de harnașament, scârțâitul roților de car pe drum. Pe neașteptate, cei din față își opriră caii și, cu mâinile întinse, își îndemnară tovarășii să facă același lucru. Ciulind urechile, Balamber auzi ecoul unui zgomot depărtat. Imediat îl ajunse Mandzuk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
reușește, totuși, să „guste” puțină spumă. Așa e cum i a spus mama. La gust nu e rea. Aduce, chiar, cu ceaiul de mușețel. Dar... Ia, uitați-vă, ce mustață și barbă are frățiorul meu! Ce mai faci, moșulică? Auzind clinchetul zglobiu al unui glas binecunoscut, băiețelul - care n-a prea înțeles ce-a spus Sorina - zâmbește, apoi reușește să îngaime: Nu papa. Păi, mămica nu ți-a spus că nu-i papa? Prostuțul mamii! Și-i șterge cu prosopul spuma
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
sufletele... Costăchel și-a tras un scăunel lângă fereastră. Și-a așezat coatele pe pervaz și a rămas cu privirea în peisajul de afară. O ninsoare calmă stăpânea firea. În liniștea din pragul înserării - undeva în sat - a picurat un clinchet timid de clopoțel... „Aho! Aho! Copii și frați!”... Amintirile copilăriei picurau în suflet... picătură cu picătură. Pe nesimțite, una adevărată i-a umezit geana. Privirea zăbrelită de aburul lacrimei nu mai putea despărți realitatea de afară de amintiri... În zborul lor
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vorba, Costăchel a rămas din nou pe gânduri... Apoi, pe neașteptate, a întrebat: Unde-i băiatul? Îi plecat cu mai mulți colegi, să-i ure pe profesori. Nu știi cum îi obiceiul? Bine face - a răspuns Costăchel, absent. Afară ningea. Clinchete de clopoței se amestecau cu glasuri neprihănite... Ultima noapte a anului ardea cu ultimele licăriri ca un muc de lumânare... Costache! M-am întâlnit cu inginerul Cicoare - a deschis vorba Petrache. Ei! Ce face domnul inginer? Abia aștept să-l
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
sănătoasă ca și scândurile de stejar din pardoseala unei catedrale luterane. Într-un asfel de mic magazin am intrat, la un cămătar, ignorând Steaua lui David vopsită mare pe obloanele din lemn care protejau vitrina, ca să nu fie spartă. Un clinchet de clopoțel Îmi anunță intrarea. Privat astfel de două ori de lumina zilei, singura sursă de iluminat a magazinului venea de la o lampă cu petrol atârnată de tavanul jos, care-ți creea impresia că te afli În cala unei vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
brutalitate la o parte. Nu Îmi trăsese un pumn cu adevărat, dar fusese destul cât să-mi provoace o mică durere ascuțită Între urechi și să mă dea la o parte. O clipă sau două mai târziu, am auzit un clinchet scurt, sonor, ca și cum cineva lovise o tavă din tablă cu o gamelă de supă. După ce mi-am revenit În fire, m-am uitat În jur și l-am văzut pe Wesel stând deasupra trupului semiconștient al lui Bock. Ținea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
doar cu o sofa uzată, o masă și două scaune. Pe masă, pus pe o bucată pătrată de fetru, era colierul lui Six. Am aruncat țigara și am tras diamantele spre mine. Pietrele, lovindu-se una de alta cu un clinchet precum o mână de bile de sticlă, erau reci la atingere și grele În mâna mea. Era greu să-ți imaginezi o femeie purtându-le: păreau la fel de confortabile ca un set de tacâmuri. Lângă masă era o servietă. Am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
16 Glockenspiel și tobă mare. Cum e cântecul ăla? „Micuța Anna din Tharau e cea pe care o iubesc“? Nu, nu aduce cu un cântec, mai degrabă cu tramvaiul 51 retrăgându-se la depoul din Schonhauser Allee. Clopoțelul tramvaiului scoate clinchetele-i sonore, metalice, și mașina se zguduie În timp ce noi gonim prin Schillerstrasse, Pankow, Breite Strasse. Giganticul clopot olimpic din turnul cu ceas care bate ora de Începere și de Închidere a Jocurilor. Pistolul lui Herr Miller, starterul, și mulțimea strigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
că nu o poate Însoți În vizita la internatul unde Învăța fiica lui nelegitimă, Lilli, armonia căminului părea perfectă. Jaluzelele „ascundeau sclipirea camerei În care ceaiul curgea acum dintr-un ceainic argintiu satinat, lovindu-se de fiecare ceașcă cu un clinchet slab și imobilizându-se apoi, În aer, o translucidă coloană răsucită de culoarea paiului, de topaz imponderabil”. Fluiditatea (cumpănită), Înghețând În coloane de imponderabil topaz, ar fi semnul stabilității În care se cumpănește, durabil, iubirea. Exteriorul discordant nu Întârzie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
erau multe oglinzi și sticle pe rafturi și sumedenie de zgomote care te zăpăceau. Intrai înăuntru și strigai: „Un cappuccino per favore, Sandro”. Proprietarii de bar se numesc de regulă Sandro. Atunci se pornea să lucreze mașina de cafea, auzeai clinchetul lingurițelor și dintr-o dată te simțeai în largul tău. La sfârșitul zilei, după muncă, în Italia era altfel decât în filmele americane. Te duceai întâi să-l saluți pe Sandro și abia pe urmă spuneai „ciao, amore”. Însă Pietro se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
inguși, găgăuzi, unguri, turvini, populații din nord, adâghei și cerkeși, komi-permiaci, kalmâci, kareli, karaceaevi, români, kurzi, turci abhazi, finlandezi, hakași, balkari, altai, dungani, persani, abazini, asirieni, tați. Vine o iarnă Îngrozitoare. Tatăl pleacă nopțile de acasă. Aude tropăit de cisme, clinchetul rece al pistolului. Mereu același clinchet afon, având ceva din gingășia morții.Voci Întretăiate. Și plânsetele. Ale mamei. Tata s-a născut În anul 1923 În orașul Reghin. A luptat pe frontul antihitlerist În cadrul aviației române. A participat la dezarmarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nord, adâghei și cerkeși, komi-permiaci, kalmâci, kareli, karaceaevi, români, kurzi, turci abhazi, finlandezi, hakași, balkari, altai, dungani, persani, abazini, asirieni, tați. Vine o iarnă Îngrozitoare. Tatăl pleacă nopțile de acasă. Aude tropăit de cisme, clinchetul rece al pistolului. Mereu același clinchet afon, având ceva din gingășia morții.Voci Întretăiate. Și plânsetele. Ale mamei. Tata s-a născut În anul 1923 În orașul Reghin. A luptat pe frontul antihitlerist În cadrul aviației române. A participat la dezarmarea trupelor hitleriste la Cluj. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
călduroasă. Femeia stă Întinsă pe canapea. De sub pulpana capotului iese piciorul lung de amantă. Bărbatul Își aranjează meticulos cămașa pe spătarul scaunului. Pe masă sticla de lichior de vanilie și paharele mici, așezate pe o tavă de alpaca, tremură ușor. Clinchet neauzit printre tic-tacurile amorțite ale ceasului. Totul calculat, servit, precis. Ca o victorie ușoară. Ca o prestație. Pe Înfundate ca și cum s-ar petrece În interiorul unei pendule. Tu te Întorci Învins din oraș. Nici un zâmbet, nici o privire, nici un cuvânt. Fetele mute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fată neștiută de undeva din Ardeal. Mâine va trece pe la tine și inocent veți petrece Împreună Paștele, alături de prieteni și foști colegi. Pe masă ouăle multicolore, roșii, verzi, albastre, galbene, violete, mov, În așteptarea luminii de Paști. Și, tot mâine, clinchetul soneriei Îți va mai scoate Încă o dată inima din piept. Gaetana, o iubire nemărturisită, o iubire ascunsă, o iubire inventată, o iubire uitată, o iubire regăsită. Disperarea e paroxistică. Tu căsătorit, ea căsătorită. La radio, unduită de cârâitul bruiajelor, emisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un fior. O disprețuiam pe Mo. Liz și Judy erau exagerat de serioase, prinse în propriile intrigi și se complăceau în vorbărie cu tentă psihologică, dar nici una nu mirosea a parfum de paciuli și nici nu zornăiau întruna, acompaniate de clinchetul clopoțeilor cusuți de hainele lor. Mo le avea pe amândouă. —Și oricum, Sam, se auzi Ajay, tu nu trăiești practic acolo, știi? Prin urmare acesta era consensul la care ajunsese adunarea: „N-am văzut, n-am auzit, n-am nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
îl privesc, atât de slab încât oasele și mușchii i se vedeau prin piele, încărcat până la refuz cu energie violentă ca o pisică sălbatică și grațios pe măsură. Blugii au alunecat ca o piele de șarpe jupuită, cureaua scoțând un clinchet când a atins podeaua. Am simțit cum pe buze îmi încolțește un zâmbet triumfător. L-a observat și el și și-a încruntat privirea. S-a aruncat asupra mea, mi-a apucat din nou mâinile ducându-le deasupra capului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a făcut când a atins pâmântul era nimic în comparație cu cel al geamului spart. A fost un sunet înfundat și nenatural. Câteva bucăți de geam fuseseră mai încete decât el. Căzuseră deasupra cadavrului ca o explozie de confetti, scoțând câte un clinchet când atingeau pământul. Ajunsesem prea târziu. Am rămas în mașină, paralizată, fără să îmi vină să cred, cu piciorul încă pe pedala de frână. M-am uitat în sus la fereastra spartă. Nici o mișcare. Nu era nimeni acolo. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]