2,043 matches
-
trebui să fie îngropate în cimitire ca morți normali, că mormintele ar trebui să fie per omnia sæcula sæculorum, pe terenul parcului aflat alături de stația de metrou. Totuși, câteva familii, nu multe, cunoscute pentru convingerile lor politice de dreapta și neclintite în certitudinea că atentatul fusese opera unui grup terorist direct legat, după cum afirmau mijloacele de comunicare în masă, de conspirația împotriva statului de drept, au refuzat să-și încredințeze comunității morții lor nevinovați, Aceștia, da, absolut nevinovați, strigau ei, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
femeie ordinară, vulgară, de ultima speță, vreo ființă animalică în care strălucește cu înflăcărare oroarea sexualității, și te năpustești asupra ei ca o fiară. Și sorbi din ea până-ți potolești furia oarbă. Se uita la mine fără să se clintească. Izbuteam să-i susțin privirea. Vorbeam foarte rar: — Am să-ți spun ceea ce ți se pare probabil straniu, și anume că atunci când totul s-a sfârșit, te simți extraordinar de pur. Te simți ca un spirit eliberat de trup, imaterial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fiind foarte voinic, chiar și abia ridicat de pe patul de boală, într-o clipă, fără să știe cum, Stroeve se trezise la podea. „Piticanie caraghioasă!“ îi spusese Strickland. Stroeve se adunase de pe jos, observase că nevastă-sa nici nu se clintise în tot acest timp și ca atare el se simțise încă și mai umilit pentru că se făcuse de râs în fața ei. În lupta cu Strickland își pierduse ochelarii și nu-i putu găsi imediat. Ea i-i ridică de pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fost adorată nici o femeie până acum. Dacă ceva din comportarea mea nu ți-a plăcut, de ce nu mi-ai spus? M-aș fi îndreptat imediat. Am făcut tot ce am putut pentru tine.“ Ea nu-i răspunsese. Fața ei era neclintită și el văzuse că nu face decât s-o plictisească. Blanche își pusese haina și pălăria, se îndreptase spre ușă și el înțelese că într-o clipă o să plece. Se repezise la ea, îi căzuse în genunchi și-i apucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mâinile, chiar și slăbite după boală, i le simțea totuși puternice și musculoase. El avea degetele lungi. Acele degete iscusite ale artistului care pot să modeleze totul. Și cine știe ce gânduri tulburi îi stârniseră ele. Dormea foarte liniștit, fără să se clintească, de parcă ar fi fost mort și arăta ca o ființă sălbatică din codru care se odihnește după o vânătoare îndelungată. Și s-o fi întrebat ce fantezii îi populează lui visele. Oare nu cumva visa la nimfa care alerga prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Cezarina e femeia unui singur bărbat, pe bune, dacă nu-ți povestea ție infidelitatea aia a ei, muream prost, am întrebat-o, totuși, e de mirare cum stă ea numai cu vechiul ei prieten? Băăă, nici o geană nu s-a clintit pe ochiul ei de aur, poate minți ca nimeni altcineva. Înțelegi că aici e de spart beton dur. Sunt atât de singur într-o casă pe care mi-am dorit-o, am de toate aici, dar... Norocul meu că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să lase baltă totul și să stea de vorbă vreo patru ore cu spectatorii, era acolo Matei Alexandru, care se dădea în vânt după tot felul de cioace și nici un cuvințel, nici un gest din cele hotărâte de Finți nu se clintiseră. Spune lumea că-i bătea Finți pe actori, dar nu am nici o confirmare că s-ar fi petrecut așa ceva. Așa că am părăsit în glorie rolul, oarecum afanisit că o scrântisem, dar și mândru că-mi probasem calitățile și nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mai ofere așa repede scula jalnică vreunei femei, fiindcă azi sigur i‑a pierit pofta. Hai să mergem! Hans îl lovește cu piciorul pe agentul comercial din Linz, cu cocoșelul lui cu tot, care de‑acum nu se va mai clinti din loc cel puțin o jumătate de an, deși inițial părea că va culege mai mult decât a semănat; îl lovește, deci, puternic cu piciorul în gât, țintind apoi chiloții care strălucesc albi în întuneric, astfel încât omul din Linz se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Când a tras ultimul glonț, a știut deja că va recurge la topor ca să‑și desăvârșească opera. Nici unul nu vorbește și nu țipă. Mama e întinsă pe burtă și în felul acesta e omorâtă în lovituri. Moare. Rainer n‑o clintește nici măcar cu un milimetru, nici înainte, nici după. Cum a căzut, așa a rămas. După ce mama a murit, Rainer se duce dincolo, la soră‑sa, pe care a împușcat‑o adineauri în cap, fiindcă acesta era singura parte a corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
motor care funcționa din plin, scoțând o cantitate enormă de gaze de eșapament, totuși nu era În stare să miște mașina mai mult de cinci centimetri. Am continuat s-o privesc fix așteptând să spună ceva, dar Reiko nu-și clinti buzele nici măcar un milimetru. Nici o speranță să mi se facă o confesiune din partea unei găuri negre... Mi-am Încheiat lunga poveste, timp În care am băut două pahare de Kir Royal și patru de gin tonic. Nu era chiar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un impuls de a-mi sfâșia pielea ce-mi acoperea carnea pentru a putea turna gheață acolo. Am dat să Întind mâna Înspre cuțitul care trebuia să se afle pe măsuța din fața mea, dar mâna mea dreaptă nici nu se clintea din loc. Teroarea a pus stăpânire pe mine: daca nu urlam ceva, orice, riscam să fiu târât spre un loc Întunecat și sinistru. — Unde e nenorocitul ăla de țânțar? am Încercat să strig, dar deja nu-mi mai simțeam buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mai vrut să stea în spațiu, s-a refugiat direct pe o planetă din apropiere și, când ne-am dus să-l luăm, ne-au demonstrat că nu e satelit, ci meteorit. Era uriaș, nici n-am putut să-l clintim, darămite să-l aducem înapoi pe orbită. Și-a rămas acolo și ăia câștigă o groază de bani cu el, se duce lumea ca la urs să-l vadă, că e declarat monument al naturii. — Dar n-ați luat contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
S 23. — De ce nu? făcu Getta 2. Eu n-am văzut niciodată jaluzele. Lăsați-l să intre. Felix S 23 privi șovăitor spre ceilalți, apoi se îndreptă spre ușă, trase zăvorul, scoase lanțul și apăsă pe buton. Ușa nu se clinti. — Poftim, s-a blocat și asta! zise comandantul Felix S 23. Un moment, tataie, că ți-o deschide băiatu’, făcu vocea de dincolo, și-ndată se auzi un zgomot fin de scule răscolite, apoi ceva meșterind la broască și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
plângă lemnul ca la strung Când hohotit, când mai prelung Din bețe, doage și Nimica Ieși, cântec pentru Răsturnica. Vii lumânări, burați polen! E cimitirul un desen Cu linii supte, slăbănoage Frânturi de bețe și de doage... Oh, nu-mi clintiți Regina Mab Să nu se surpe trupu-i slab Și dați vin galben la miloage Nu din păhar, din scob de doage. Oh, pentru Ea găsiți un dric, Un dric mai mic ca un ibric Și potriviți două mârțoage Acum, la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Tu care nu-mi lăsai durerea să mi-o măsor. Am rămas cu viscolul hain ținându-i piept, Pentru a fi un om ce judecă curat și drept. Am rămas de dorul tău străin pribeag, Fie vreme bună sau rea, neclintit ca și un fag. Referință Bibliografică: Am rămas / Claudia Bota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2195, Anul VII, 03 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Claudia Bota : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
AM RĂMAS de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364304_a_365633]
-
Cetatăți de piatră, drumuri de piatră Neam antic, de piatră Tăria pietrei spre nemurire revărsată ... ADAMCLISI Din grădina memoriei timpului Coboară gândurile. Împietrite în coloane, mesaje milenare ne vorbesc despre bucuria unei victorii triumf vremelnic asupra unui neam puternic de neclintit, de aici de lângă Marea hiperboreenilor, Neagră alteori albastră ori verde smarald fin după starea zeului senin sau devastator, mânios care tulbură algele, peștii, jucăușul, afectuosul delfin în straturile de jos. Câte arome de plâns În jurul mesei de sacrificiu Ce umbre
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
LA NAȘTEREA LUI EMINESCU... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 379 din 14 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului 14 Ianuarie 2012, spre seară... Emine! Tu niciodată nu ai fost supărat Pe mine. Firea mea slabă Nu ți-a clintit de la locul ei Nicio silabă. Cu întreg numele tău, EMINESCU, Am crezut în tine. De epigonul ce sunt Nu mi-e rușine. Alții, spună ce vor- E treaba lor. Tu poți să te naști liniștit În pridvorul Aceluiași Dor, nemărginit
RUGĂ, LA NAŞTEREA LUI EMINESCU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361301_a_362630]
-
perdeaua de lumină, goală și strălucitoare, îmi face semn cu o mână, cu cealaltă își descoperă chipul, trecând prin păr degetele superb șlefuite, haide să mergem, este timpul... îmi șoptește surâzând. Cu suflarea tăiată mă ridic, îmi impun calm, mă clintesc, tremur din toate fibrele, pășesc sfios, mă apropii de ecranul de lumină, ființa se retrage, abia o întrezăresc, o urmez, trec prin lumina albastră, mă privesc o fracțiune de secundă, sunt gol, îmi e jenă, dincolo e beznă, văd trupul
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
și simple! Oare ? Stimabila (NENEA IANCU REDIVIVUS!) E.D PROBABIL CĂ NU A AUZIT ÎNCĂ DE DREPTUL LA OPINIE ȘI EXPRIMARE LIBERĂ ! Și că acest drept este garantat prin Constituție! Și că oricâți feciori o fi având, aceștia nu pot clinti adevărul nici măcar c-un milimetru! Cât despre Dio, acesta simțea, vorba poetului, cum i se zburlește câte-un fir de păr, pe ici, pe colo! Și-un ultim amănunt! E.D frecventează cultul penticostal. E treaba dumisale! Însă pentru o
O CREDINCIOASĂ CU ORA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363861_a_365190]
-
prealabil, răspunse Emanuela gânditoare, la început, apoi din ce în ce mai veselă. Sinceră să fiu, a fost un moment în care m-am speriat să nu o pierd, dacă stau pe gânduri prea mult... Apoi, cum să spun, nimic nu mi-ar fi clintit hotărârea de la început luată. Aș fi înfruntat orice obstacol. Este voința Domnului și Mâna Destinului. Asta este convingerea mea... Acestea fiind zise, Emanuela începu să povestească și nimeni nu ar fi putut să-i oprească cuvintele. Le-a vorbit despre
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
petale roșii, pe Calea sfântă a-nvierii să ne cheme, cum l-au chemat la rând pe el Strămoșii. Pe crucea împietririi a negrelor zăbrele cu sufletul său coase mii de constelații, ca un viers sublim cântat de rândunele, stau neclintiți în veșnicia lor Carpații. Din Aiudul crud și-al deselor prigoane, și-a răstignit din suflet, jertfă, sfânt-altar, în piroanele lui Iuda a sculptat Icoane, poleind cu sânge, sfinți în Calendar. Din trâmbițele ființei, șoapte ne-a vestit neprihănirea jertfei
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
bastonul măsurând anii și clipele. Un moment a rămas suspendat în gheața timpului. Priveam spre două păpădii, ce, printr-un miracol al uitării, rămăseseră cu umbreluțele încă deschise, privind una spre cealaltă mirate. Nici ploile, nici plapuma zăpezii nu le clintise podoabele, și tresăreau, din când în când, la auzul frunzelor desprinse târziu din creștetul copacilor zgribuliți. Purtau o conversație șoptită despre gâzele ce nu le mai dezmierdau tulpinile, despre soarele ce le mângâia acum pletele, despre muzica nopților prea lungi
DANS LA ASFINȚIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363419_a_364748]
-
în casă o mică percheziție. Pe Goga și nici alte cărți de suflet pe care mama le păstra în loc numai de ea știut, nu le-au găsit oamenii legii și am scăpat din nou basma curată. Copilul care a rămas neclintit în decizia lui de a povesti celorlalți despre Moș Crăciun, atunci când nimeni nu îndrăznea nici să-i pronunțe numele, a dat celor mari, fără să știe, o lecție de rezistență și demnitate. A arătat că bunul-simț și puritatea sunt arme
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363565_a_364894]
-
se desfășoară o priveliște încântătoare în mijlocul căreia se află un lac cu apa ca lacrima. Acesta este mărginit de o poieniță înverzită presărată cu flori multicolore de câmp, iar împrejur falnicii stejari se ridică spre bolta cerului ca niște străjeri neclintiți de la datoria lor, împreună creând o imagine de vis. În schimb nu se aude foșnetul frunzelor, dar nici melodiosul cânt de paseri. Această liniște mormântală pe care nici măcar adierea vântului n-o deranja, îi înfioră pe călăreți. - Nu vă lăsați
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
Ființa Divină a Credinței sale. Și nu pot spune nici că trăda, nici că depășea prin aceasta trăsăturile sale omenești. Pentru că încerca și știa să fie cât mai drept, cât mai sincer, cât mai înțelegător,cât mai onest, cât mai neclintit în convingeri, cât mai recunoscător față de bucuriile pe care i le dădea viața. Era și bun părinte duhovnicesc și mare patriot; și cetățean dăruit, știind ce-nseamnă afirmarea țării lui, și bun gospodar, știind și învățându-i pe ceilalți ce
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]