56,307 matches
-
-mi-am spus Apoi am strigat din răsputeri, dar ce folos Nu s-a-ntors nimeni, de parcă Ar fi străbătut drumul desculți, pe jos.... Din asfalt ieșeau aburi. Oamenii dormeau ca și cum Nimic nu s-a-ntâmplat, nici nu urma să fie În clipa asta n-a mai murit nimic-mi-am spus Aproape cu teamă, cu vinovăție... Nu s-a-ntors nimeni de departe-napoi Traversându-și vârsta-pentru a câta oară Cei mai mulți-singuri, puțini câte doi Împărțind astfel înșelătoarea povară. Azi-noapte am ieșit din
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
zăpadă sparge liniștea lunii Dând ora exactă-n cetatea de frig. Nu vreau s-o aud și de aceea nu te strig, Adorm precum caii-n picioare Altminteri, dacă te-aș privi, aerul ar sângera Și de-acolo-ar începe clipa încă nerepetată. Parcă n-a mai nins niciodată și zăpada Se face tot mai grea, tot mai grea Precum bolovanul rostogolit înapoi, mereu înapoi Oricât de sus l-aș urca. Sunt ochiul uriaș, neadormit, la pândă Și asta-mi ajunge
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
de îngeri în supa dorinței nimic nu e mai nobil decât să începi o poveste tristă și s-o termini ca pe o luptă plină de speranță (mi-a spus prințesa mea gabriela ) jucându-se cu gândul său din viitor clipele incluse pretutindeni (aripioare de îngeri în supa dorinței) ni se transmit și ne inspiră Sugestie cu liniștea morții într-o mână și cu neliniștea vieții în cealaltă echilibrez partea nesupravegheată de nimeni încerc să însăilez strigătul singurătății doza mea de
Versuri by Teodor Preda () [Corola-journal/Imaginative/3630_a_4955]
-
un poet al naturii repede amiaza se scurge spre noapte, e ora când așezi îngrijit genunchiul în scrum tot ce a fost urlet se-nmoaie în șoapte înjuri printre dinți, cobori tot mai rar privirea în praf sunt mereu acum clipele când vulpea dă rotocoale bucății de carne rezerva de iarnă pulsând tot ce-a fost joacă trece curat și schimbat în urale, în fapte înjuri printre dinți, printre flăcări ochești poetul naturii, sub riduri bătrâne (deși e tânăr, stăpână!) firav
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
în aer, inși anapoda care n-au niciun înțeles fără versuri, prin venele cărora nu curge sânge-sânge, ci eterul amețitor al cuvintelor. Mă întreb ce înseamnă să mai scrii poezie astăzi și-mi răspund. Este ca și cum aș trece eu în clipa asta prin peretele de sticlă al terasei și aș porni prin văzduh: merg prin văzduh, iată, ca pe un caldarâm adevărat, înaintez glorios, dar, în același timp, mă prăbușesc și mă fac zob de cimentul real din fața blocului, lumea se
Dumnezeul poeților (un poem epic și autobiografic) by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/3805_a_5130]
-
poți ieși din moarte fără pic de ură și veni la mine tiptil în odaie cu acel aer mândru cu care ai fi reușit să-i înfurii pe mulți regizori ai vieților noastre cât ai fost viu și-ai trăit clipa și reazemul ei în azur ți-a fost dat să prinzi o intensă durere tropicală cu frunze clipocind în vânt ca un palmier nărăvaș o insulă de ozon pe care murind ai scufundat-o lăsându-mi totuși forța să mi-
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
odăii mele? Materia îți mai spune ceva? Eterul dintre cuvinte și lumina ce dezleagă umbrele sunt azi singurele tale repere? Poate că ești lângă mine fără să-mi poți semnala aceasta. Neștiutor mărginesc chiar energia plutirii tale. Tu îmi dai clipele când sunt mai presus de mine cu nonșalanța geamgiului ce-a uitat că a pus geamul și din nebăgare de seamă îl sparge iar. Presupuneri ca soarele în deltă printre lotci care se leagănă în sus și-n jos și
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
regele lear scapătă grija frumoasă a tresăririi apa părăsită din ciuturi somnul vulnerabil al fecioarelor în așteptarea învingătorilor lasă răsplată învinșilor vicleșug moștenit după trădare bătaie clopotului în liniștea copilăriei mai tânăr cuibului de vulturi împletește-n gard de nuiele clipele zilei poartă stăpânii somnului frica învinșilor aprinde rug numele lor înșiră ecoul formă de pieptene ține în mâini sărutul ca pe-o-mpietrire-n zăbavă a crucii formă de inimă păsării phoenix tăcerea îi taie-n mii de felii zborul sângele ei cald
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
crucii formă de inimă păsării phoenix tăcerea îi taie-n mii de felii zborul sângele ei cald pătează albimea pădurii de mesteceni spirale de lumină îmbălsămează răbufnirile tale de lavă lacrima ta înger grijă a preapuținul suflet copt în iubire clipele zilei nuiele-mpletite în gard ochi deschiși de trădare aburește ochiul deschiderea involuntară a încifratelor tale bâjbâieli fals sângele morii de vânt poate salva zgomotul numărând printre dinți buzele tale arogante ca soarta atletică zbatere a ochiului stâng vestește venirea celor
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
vine lumina la crăciunul acesta întunericul pândește din copilăria mea cu păduri de brazi din rafturi cade făină de cărți brazi de fier sufocă ajunul și schimbă mersul istoriei așa cum pruncul născut din fecioară a scos de pe traiectorie pentru o clipă de două mii de ani gigantică steaua asta căreia i se sting pe rând luminile *** țara mea e plină de biserici lângă cele prea mici se sapă adânc temeliile celor mult mai mari balta are pește enoriașii dau pâinea lor cea
Poezii by Eliza Macadan () [Corola-journal/Imaginative/3916_a_5241]
-
Să se lungească alene în paturi, Momindu-ne dulce cu sfaturi Cum să le punem picioarele tandre pe umeri. Chiar nu te dumeri!? Mai bine scoate-ți aoreola, Desprinde-ți aripile, Și profită de milostenia ce ți-o fac, fragede, clipele, C-odată dă-n tine Ebola?! Mă simt curat ca un pahar... Mă simt curat ca un pahar Din care încă nimeni n-a băut. Soarbe-i tu roua fragă de-nceput De dragoste... Ridică-l, clar, Spre buzele strălucitoare
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
șolduri tandre ai ( Dacă te uiți la hergheliile de cai!) Și-ncerci cu mine să le-obișnuiești Să-și unduiască-n talia lor fină Fesele mari care de ea atîrnă Încît mai-mai să cazi pe spate, plină De năbădăi în clipa ce îți scurmă Sînii din față, și ei prea umflați De pofta îngerilor făr' de saț! Mînia lui Dumnezeu Îngerii de duminică Au cam băgat-o pe mînecă; Prea s-au uitat la femei Cu-aoreola și cu ochii lor grei
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
Împăratul Chien Lung în cele patru tezaure din care a ars arborele său genealogic în trei mii de manuscrise despre seminția lui manciuriană și Sfîntul Anton de Padova inspirînd pruncul de cinci luni să vorbească dintr-odată, forțînd cu o clipă mai repede ziua de sîmbătă căci azi este luni. Dumnezeu întoarce roata la punctul zero care e cel de start. Înainte de a-i vedea fața îi aud vocea pe Muntele Tabor de unde cobor singur cu zece porunci, doar atît cît
Săptămîna de lucru by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/4201_a_5526]
-
ascuns în floarea inimii, eternul îndemn la tăcere, MUNTE LUPTĂTOR Vrăbii ar vrea să-și sape cuib în stâncă, să-nhațe boabele gândului, pițigând insolent inimi de orgi. Dintotdeauna-ncearcă să facă grohotiș din culme, dar iarăși urcă, după o clipă de tristețe, vulturul și, iată, muntele-i mântuit! Ferice de cei ce nu-i ntrevăd prin mantia de brazi trupul în chin alchimic, nu știu cum se înfruntă culori sub fața neclintită. Ei deslușesc numai tăpșanul smălțuit de flori, pe care mulțimi
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
Gheorghe Grigurcu Interior Mîzgălituri de aer proaspăt pe oglinda asta stătută umbre de nori cirus tolănite-n așternut și munții au crescut în bucătărie s-au copt aidoma unor cozonaci nu te-nduri să-i mai alungi. Clipa poetului Dilată clipa suflînd într-însa ca și cum nu i-ar aparține apoi după ce se înalță-n tării aidoma unui balon colorat dă din mîini se-agită clamează că-i a lui. Fabulă O ciocănitoare bate cu ciocul în trunchiul copacului
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
Gheorghe Grigurcu Interior Mîzgălituri de aer proaspăt pe oglinda asta stătută umbre de nori cirus tolănite-n așternut și munții au crescut în bucătărie s-au copt aidoma unor cozonaci nu te-nduri să-i mai alungi. Clipa poetului Dilată clipa suflînd într-însa ca și cum nu i-ar aparține apoi după ce se înalță-n tării aidoma unui balon colorat dă din mîini se-agită clamează că-i a lui. Fabulă O ciocănitoare bate cu ciocul în trunchiul copacului dar nu i
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
oasele scot rîsete de copii. Scriptică Să scrii să cauți să plictisești să nu ierți pe urmă să-ți pară rău de tot cînd ieși în lume să porți o lacrimă cum un breloc. Una lîngă alta Una lîngă alta clipele strînse zgribulite spre-a traversa vremea cum o apă semnalmentele lor deja-n catastiful feribotului aerele lor fumurile lo r (fie și de țigară) dînd tîrcoale înțelesulu i apoi pe malul celălalt despărțindu-se mîngîindu-se clipele cu gesturi de rutină
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
alta Una lîngă alta clipele strînse zgribulite spre-a traversa vremea cum o apă semnalmentele lor deja-n catastiful feribotului aerele lor fumurile lo r (fie și de țigară) dînd tîrcoale înțelesulu i apoi pe malul celălalt despărțindu-se mîngîindu-se clipele cu gesturi de rutină ca și cum ar mai fi împreună. Semn de carte Cît de tare transpiră copacii Parcului ridicînd poveri care abia iau naștere din atletica lor încordare. Eva Te-ai pregătit/gătit să fii pur și simplu: să fii
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
și am râs tu ai înhățat un pachet de țigări uitat pe masa de lângă noi, apoi le-am fumat cu poftă și-am râs vorbind despre boală și despre ruinele unor sinucideri din care ieșeam cu capetele bandajate râzând și clipa de atunci atârnă lângă mine în aer pot să întind mâna și s-o ating cineva crăpase puțin o ușiță special pentru noi cât să intre lumina cu toți fluturii ei cu râsul nostru contagios care era viața și totul
O după-amiază în Karlsplatz by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/4540_a_5865]
-
cât de cât autentic realismul poetic al ultimei generații. DEOCAMDATĂ Nu m-am uitat de mult la pământ. Dau acolo și de o biată râmă - un poet profund și dedat cu gustul simbolurilor ar putea spune că ține pentru o clipă în palmă tainele Universului, Orbirea și Lumina, Târâtul și Mersul Drept, în picioare, Umilința, Delăsarea și totuși utila Perseverență de a te strădui să exiști, fie și în vecinătatea neagră a cârtițelor, a larvelor, a câtorva rădăcini. Într-o Mare
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
acelei Societăți cu, totuși, o răspundere limitată. CÂNTEC SIMPLU Mâna ta albă coborând spre umărul meu lasă o tandră umbră, - un mic nor oprit în dreptul soarelui ce-ți sclipește în ochi. Nu o mișca. Aș vrea să mai stau o clipă sub acel nor. Așa, nu prea sigur de mine, deși știindu-mă ocrotit, cuprins de o ciudată duioșie. Față de tine, față de mine. Cu gândul la cei dintotdeauna cu mâini întinse și cu ochi lăcrimând spre un Dumnezeu care, când există
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
frumoși, Nevoia ta de încredere Era atât de nemăsurată! Ce importanță mai avea adevărul? Fugind să se ascundă De ce îmi cauți gândul, sunt singur de-o vecie, Răsună înserarea în glasuri de departe, Tu nu mă știi de-ntregul, nici clipa nu mă știe; Doar întâmplarea oarbă împarte și desparte; M-aplec peste fântână, în tremurul subțire O stea se-mbracă toată în straie de mireasă, Visând să vadă semnul și-n ceasul de nuntire Din pulberea de stele să fie
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
un venin; Vă știu pe toți, oriunde v-ați fi dus, Pe-ntinsuri de lumini ori de noroi; Voi toți plecați cu mine spre apus, Iar eu răsar de-a pururea cu voi Doar lângă cer N-a fost să fie, clipa n-avea casă, Eu rătăceam pe dealuri, fără țel. Îndrăgostit de liniștea rămasă După plecarea toamnei de mătasă Spre naltu-nchipuirilor castel; Nici așteptarea nu știa să fie, Iarna părea doar un târziu de gând, O depărtare albă și pustie Cu
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
pămînt, unde războiul e veșnic, ascuns sau pe față, ci în corăbii ușoare pe cer, purtătoare de pace. Zece ani rătăcind după ea, deși Troia e toată o ruină, învinsă, trîntită în praf, tot de atît, de gîndu-mi de-o clipă viclean, ascuțit, mai tare oricum decît săgeata ta, agile Ahile. Insula nimfei Calypso e tot pe aici, în azurul celest și Scilla și Caribda și sacul în dar de la Eol cel burdușit cu vînturi în stare să mă împingă în
Corăbii pe cer by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/4910_a_6235]
-
Leo Butnaru Terra promissa până în ultima clipă a răstignirii în disperare sau a trecerii de pe ring - pe rug să nu renunți la zădărnicia iluziei or la ceva mai îmbărbătătoarea probabilitate a speranței - puțin dar totuși atât cât îl ai sub unghii - și acesta-ți mai e pământul
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]