3,254 matches
-
când ai chef, o să-mi răspunzi poate la Întrebare. Știu să aștept... Asta a fost tot. Când a primit de la Klaus Pavilionul canceroșilor și Opiumul a Întrebat mirată: De unde știi de chestiile astea? De la Flavius-Tiberius, a zis el fără să clipească. Bănuia că Regina se va bucura să aibă vești de la elevul acesta straniu care, o vreme, călcase pe urmele ei În liceul cu alură cazonă din centrul orașului. 31. Întâlnirile sale cu Violeta au redevenit brusc senine, pentru că, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-și vedea porcul. Ba l-am văzut, dacă asta vă liniștește, zise Flavius-Tiberius. Și? Întrebă omulețul, cu căciula căzută pe nas, gata să primească orice răspuns În Întunericimea caldă a blănii de iepure. Nu mai e! zise Flavius-Tiberius fără să clipească. Nu mai e! Nu mai e! strigă omulețul dând cu căciula de pământ. Veștile proaste sunt proaste orice ai face. Sunteți transpirat, domnule, o să răciți, Îl preveni grijuliu Flavius-Tiberius. Pot să și mor de acum, zise omulețul și se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
subțirel, cu un nas și o bărbie proeminente. Părul rar îi era pieptănat peste cap, adunând și conducând apa de ploaie spre urechile cu lobi mari, unde forma picături ca niște cercei de cristal. Își strânse impermeabilul în jurul trupului și clipi din cauza stropilor de ploaie. — Da? am zis. — Ar fi bine s-o bagi înăuntru. O să se facă praf. Dacă nu e distrusă deja. I-am urmărit privirea în jos, spre prag. La picioarele mele era o cutie udă leoarcă. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca focul, e un lucru oarecum hipnotic. Clio spuse ceva despre un colos de șapte metri și jumătate, cioplit pe jumătate, dintr-o veche carieră de piatră din cealaltă parte a insulei. Asta îmi ajunse ca să ridic ochii din pahar, clipind. — Ce? Ea puse ghidul turistic pe masă și-și trase ochelarii de soare pe vârful nasului. — Trezirea! — Știu, am zâmbit. Cred că-i din cauza căldurii. Își împinse ochelarii la loc și, preț de o secundă, se uită țintă la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ale băii. — Ești pregătit? Acum e-acum. Clio mă ținu de brațe și-mi oferi un zâmbet care se voia puternic și aproape că era. — Ce? Clee, ce se întâmplă? Bum. 6 Timpul și vânătorul Bum. M-am trezit brusc, clipind în lumina electrică. Nu știam dacă zgomotul făcea parte din visul pe care-l aveam sau dacă era un lucru real, exterior. Motanul stătea în picioare la capătul patului, alarmat, uitându-se cu ochi mari la perete. Am rămas cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
protectoare de corespondență și l-am depozitat separat, în buzunarul de sus al rucsacului meu. 10 Epave din larg și de pe uscat Ploaia căzu atât de tare că avu o greutate reală, lovindu-mă peste cap și umeri cât ai clipi, revărsându-se din abundență peste hainele mele ude leoarcă și scurgându-se în pârâiașe din gluga, de pe coatele și pulpanele pardesiului meu. Compactă, grea, zgomotoasă și furioasă. Era greu să vezi. Am dus o mână streașină la ochi, dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dus o mână streașină la ochi, dar asta institui un nou obstacol și mai multe pârâiașe abia formate începură curând să-mi șiroiască agitate de la capătul degetelor și să-mi șerpuiască sub glugă, scurgându-se apoi pe obraji și bărbie. Clipind, m-am străduit să îndepărtez cât mai multă apă posibil. Apoi am văzut ce era acolo și-am șovăit. Doamne, rostiră buzele mele. Cuvântul se născu mort și minuscul și fu măturat de-un val al furtunii. Sperasem ca poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
umflat, gigantic, deformat și nebunesc, maluri surpate și ape ieșite din matcă într-o rostogolire lacomă, maronie. Mărimea și forța lui mă copleșea, mă amețea și-mi dădea o senzație de greață. Era prea mult. Ochii mei care se luptau, clipind, cu ploaia se desprinseră de torent și coborâră spre picioare. Apa care-mi înconjura cizmele era și ea maro ca turba și însuflețită, am observat. Nici o graniță. Râul era aici, mă strângea, mă trăgea de picioare și de glezne cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
el ceva păsăresc, hotărâsem; Golașul Dean Rush, corbul de mlaștină. Scoase dintre rămășițele sendvișului său o fâșie subțire și albă de grăsime de la șuncă, se uită atent la ea cum se bălăngănește în aer, apoi o așeză pe marginea farfuriei. Clipi o dată, de două ori. La celălalt capăt al barului, Tușa Ruth mută toate sendvișurile rămase pe un singur platou, după care începu să le strângă pe cele goale. Rush o urmări cum își manevrează scaunul cu rotile ieșind de după bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Mi-am spus că n-o voi face și că nu pot s-o fac, spre binele meu la fel de mult ca și spre al lui. Golașul Dean Rush se ridică de la masă, își goli berea, înclină din cap spre mine, clipi și plecă. Am rămas singur acolo o vreme, învârtind sticla de bere și uitându-mă la farfuria cu V-urile cojilor de sendviș și fâșiile de grăsime abandonate. 11 Tot mai mica Antarctică a timpului — Tu și motanul țineți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zis. E cineva acolo? Cine e? Și, ascultând atent șuierăturile, un cuvânt îmi urcă din plămâni și mi se articulă singur, luându-mă complet prin surprindere. — Clio? am spus. Legătura se întrerupse definitiv. Pe scrinul lui, motanul ridică un ochi, clipi o dată și adormi la loc. Stând turcește pe patul din hotelul Willows, am scotocit în rucsac, am scos sticla de votcă la jumătate de litru, i-am desfăcut dopul și-am tras o dușcă. Pachetul încă nedesfăcut aștepta lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ridică din umeri. — Asta nu contează. Într-o clipă, asistentul meu aici de față va intra din nou în tine și-o să faci orice ți se va spune. — Nu... am început, dar peștele, luxofagul, prinse brusc viață, țâșnind cât ai clipi spre fața mea. M-am ferit am sărit m-am împleticit m-am împiedicat am căzut pe spate, aterizând pe cot, în care-mi explodă o durere crâncenă. Mica mreană trecu val-vârtej pe deasupra capului meu, lovindu-se de ceva, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
surprinzând pentru o fracțiune de secundă privirea lui Scout. Iat-o din nou, acea goliciune, acea plajă pustie. Și încă ceva; o altă emoție pe care n-o înțelegeam bine; ceva secret, ascuns în furia care-i încorda mușchii feței. Clipi și o reprimă, strângând încet mâna pe spatele pantalonilor mei și șoptind mai târziu, toate astea fără a-și abate atenția de la doctor. Bătrânul era pe cale să răbufnească la rândul lui, un baraj verbal schimonositor de sub masa aceea de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apoi vârî mâna în buzunarul meu și luă lanterna. — O fii în siguranță aici. Mă întorc cât pot de repede. Pe când se întorcea și o pornea printre hârtii cu pas grăbit, am reușit să îngaim un bine repezit. Cât ai clipi, Scout dispăru. Am simțit o smucitură înlăuntrul meu, ca atunci când un tren schimbă macazul la o intersecție. — Vino. Fidorous pornise deja spre scara în spirală. — Trebuie să ajungem la centrul de control. Apoi, întorcându-se și văzându-mă că ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se afla ceea ce părea a fi un teanc de lenjerie atent împăturită. Curiozitatea, ca un film rulat în sens invers, puse cap la cap mii de fărâme - încet, mai repede, tot mai repede, gata -, recompunându-le în persoana mea. Am clipit. M-am șters la ochi. Am întins mâna fără să-mi dau seama. Am luat cutia îndoită și, încet, distrat, am scos-o din punga distrusă. Cele trei obiecte dreptunghiulare dinăuntru fuseseră cu grijă, cu mare grijă, înfășurate într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
trebui să-i spun asta lui Fidorous. Cu aceste gânduri rostogolindu-mi-se prin minte, rupându-se, spărgându-se și schimonosindu-se în forme stranii, am început să mă scufund din starea de trezie în tăcerea adâncă a somnului. Am clipit și m-am ridicat în capul oaselor pe șezlongul de plastic sub umbrelă. Frecându-mi ochii somnoroși, mi-a plăcut felul în care aerul călduț și uscat îmi intră în gură și nas, evaporând umezeala. Am pus cartea jos, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ghemotoc păstos de fragmente care se rotesc, prinse și purtate în urma întunecatei, puternicei umbre, înainte să-și piardă avântul și să se destrame. În vreme ce apa se liniștește, rămășițele paginii își încep lenta și ultima coborâre spiralată spre adâncul întunecat. Am clipit, am mijit ochii la valuri, la dâra de hârtie albă dispărând în zare, la pescăruși, la oceanul pustiu. Adormisem? Nu-mi dădeam seama. La bordul lui Orpheus timpul trecea încet, minutele se rostogoleau și se transformau în ore în vreme ce soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mi-am îndreptat privirea din nou către terasă. În același moment s-a oprit și ninsoarea. Banca era goală. Tot atunci am știut că n-am să-i mai revăd niciodată... "Small Talk" cu îngerul meu Cu aripile desfăcute și clipind des, ca o pasăre, din ochii albaștri și inexpresivi, stă îngerul deasupra mea și "veghează". Respir aritmic. Peste mine cade o ploaie de aer cald și liniștitor. Toată copilăria am așteptat să mi se arate îngerul, până când am încetat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
grăiască. Trebuia să fie pe undeva prin oraș, drept pentru care, într-o zi, plecă hotărâtă la drum. Din ciorchinele de îngeri de pe umărul drept, unul îi căzu adormit în poală. Mașinile se fereau din calea ei cu spatele înainte, clipind din stopuri și semnalizându-și trecerea cu piuituri, se cățărau pe stâlpii de telegraf. Tramvaiele își modificau traseele, luând-o direct pe caldarâm, cu pantograful bălăngănind, trecătorii își schimbau brusc atitudinea. Din oameni pașnici pe care îi știa, se încăierau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
brăileni în sfânta gardă a prieteniei. Dar cum ajungem noi acasă? întrebă, sfârșit, băiatul lui nea Ion. Foarte simplu! spuse Gagu. Și agățându-se de roțile avioanelor ghiftuite, urmat de Tomaida, Mutu, Fați, Dădârlad, Niftode și Cuprian și, cât ai clipi, de picioarele lor, brăilenii, spre dimineață, după un zbor greoi ne-am dat drumul pe munții de grâu din partea de sud a orașului. Zeci de mii de oameni, excavatoare, buldozere, macarale, tancuri, veterani ai războaielor mondiale lopătau grâul în vagoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aveau puterea de a se scufunda în materie. Le-am surprins privindu-mă noaptea din tavan sau dintre cărți. Ochii s-au mutat în podele, în tronul toaletei, în oglinda de la baie. Când am întors pendula, în limba de bronz clipea un ochi. Nu apăreau când străbăteam străzile împreună cu Mama. Nici atunci când, ținută în lesă, culegeam coacăze. De fapt, căutam ochi să-i străpung cu acul de păr. De spaimă, am străpuns odată un tablou: erau ochii mei din tinerețe. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mioara căzu la pământ. Vuia viteza timpului prin urechi, vuia timpul în viteză luminoasă, lumina timpului însuși. Î ntâi văzu ușa. Bibelourile încă mai stăteau sub cerul liber, cărțile erau pe rafturi de aer. Pendula, asemenea, pironită pe cer, a clipit și văzu așternându-i-se încet la picioare podeaua. Un perete, încă unul. Dacă mai închide o dată ochii, întâi o aud, apoi o văd pe Mama. N-a fost așa. Mioara era singură în toată căsoaia de pe bulevardul Karl Marx
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de euro într-o valiză din piele de crocodil și m-am dus la sediul HSBC Suedia unde am cerut o întrevedere. Un bancher m-a primit cu ceremonie. -Vreau să deschid un cont, spusei arătând conținutul valizei. Bărbatul nu clipi, sună pe cineva la telefon apoi mă avertiză că un specialist avea să numere și să verifice banii. -E foarte normal, răspunsei acceptând trabucul pe care mi-l oferi. A venit un tip, a luat valiza și a ieșit. -Durează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de ce să nu trimitem? O solie n-are cu ce să dăuneze situației, poate fi cel mult ineficientă, și atît. Se vede că știați și voi niște chestii de artă militară, spune Roja scărpinîndu-și palma în colțul mesei. Cît ați clipi, s-au format două opinii. Noi, adică eu, Tîrnăcop și Gulie, le-am spus-o franc că ne este totuna, să vedem pe cine o să găsiți să vrea să-și riște pielea. Din nefericire s-au oferit cîțiva, care mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
el avea încredere, pe restul n-a dat niciodată nici doi bani, aici e cheia întregii povești. — îi veți băga la pîrnaie pe toți turnătorii ăștia imediat ce-o să puneți mîna pe putere, nu-i așa dom’ Președinte, întreabă Sena clipind des de parcă ar fi privit afară printr-un parbriz aburit. — încă nu m-am gîndit la toate detaliile, minte domnul Președinte, grupul numărul trei este format dintr-o singură persoană, dar nu vă speriați, că face cît zece, se hotărăște
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]