1,296 matches
-
Acasă > Poeme > Duioșie > FĂRĂ STEA ȘI FĂRĂ NUME Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2316 din 04 mai 2017 Toate Articolele Autorului Printre cioburi de furtună printre norii reci de umbra n-avem soare ,n-avem luna clocotește viața sumbră. Printre versuri și cuvinte care guverneaza în ceruri printre ierburi și morminte trepidam amiezi de geruri. Printre dragoste și ura nopți de tainica amintire tinerețea parcă fură sentimentul pur iubire. Printre taine ,fără taine trece lin și răul
FĂRĂ STEA ȘI FĂRĂ NUME de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378768_a_380097]
-
Și sărut și lacrima din mine, când iubirea s-a pierdut. NU TE MAI GĂSEAM Nu te mai găseam mamă, prin casa pustie Iubirea ta aici, o regăsesc azi doar prin mine, Deși ai plecat ,ai plecat... În venele mele clocotește un fluviu din tine, Izvorăște emanația luminii din sfere celeste. Când am sosit iar acasă, nu te mai găseam, Dar în noaptea de freamăt te văd iar la geam, O noapte mai deasă pierdută prin geamătul surd A copilului născut
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
îl poate învăța rugăciuni, iar dacă un śudra îl supără cu ceva, îl denunță autorității, care îl pedepsește cu moartea. Orice contact cu un śudra îl impurifică pe brahman. Dacă un śudra citește Vedele, trebuie să i se toarne ulei clocotit în gură; dacă le ascultă citindu-se i se toarnă uleiul în urechi, care trebuie apoi să fie astupate cu ceară. 5) Nici o castă nu-și poate depăși sarcina atribuită ei; pentru cele mai triviale aspecte ale vieții, fiecare își
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
că totuși Franța nu a avut la ora aceea un Brummell al ei. În schimb, l-a dat pe Napoléon Bonaparte. Despre ce a putut Însemna ascensiunea micului ofițer din Corsica pentru orice tânăr (francez sau nu) Însetat de putere, clocotind de energie, s-au scris biblioteci Întregi. Opus cu totul lui Brummell, nu-i mai puțin adevărat că el demonstrează lumii Întregi că e un cuceritor fabulos și, În plus, un unicat absolut. Proiect de care nici un dandy autentic nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pe toți. Deja aici avuseseră loc scandaluri Înfiorătoare. Îmbătați cu porto, acești blazați, devorați de spleen, veneau la club În fiecare noapte să-și Înece sila nesfârșită de viață și să-și ațâțe sângele de normanzi - acest sânge care nu clocotește decât dacă pradă sau câștigă ceva - lăsând În voia sorții, la cheremul zarului, magnificele lor averi. S-a văzut, Brummell era steaua acestui faimos club. N-ar fi fost poate niciodată dacă nu s-ar fi aruncat În mijlocul jocului și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ale pământului: deocamdată par două puțuri fără astâmpăr, bolborosind tumultuos, pe care doar arta omului ar putea să le acopere; dar observați-le cu atenție, diametrul lor se mărește pe zi ce trece: sunt ca niște Conuri scobite ce urcă clocotind din Adâncul nesfârșit, peste care solidul vostru pământ nu este decât o crustă sau o pojghiță subțire! Pământul intermediar se fărâmă În fiecare zi, se extinde imperiul celor două Buchan-Buller2; așa Încât acum nu le mai separă decât un picior, o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
îi vor îmbogăți lexicul cu sonorități insolite, dar și cu percepții noi, ce vor da substanță reflexivității sale. De aceea, nu de puține ori, descriptivul, în formă îndelung cizelată, parnasiană, se convertește în sugestie, simbolistă, a unui spațiu infinit, misterios, clocotind de energie în aparența lui inertă, precum în Mi Cephei, Orionul, Palidul Selene, Nebuloasa din Andromeda, ori a unui fascinant „Nord letargic”, iluminat de fastuoase aurore boreale. Ulterior, D. a încercat să-și diversifice inspirația, în câteva elegii erotice și
DONNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286830_a_288159]
-
asigurându-i o montare la Théâtre des Arts. Versiunea românească, Însetatul, deschide volumul Literare (1932), care mai include Ariadna fără fir, Vapoare în ceață, Satele lui Potemkin. Într-o țară nedefinită, un ins supradotat, Andrei, îmbătându-se de himere și clocotind de voința de a înfăptui, devine lider al unui partid dictatorial, după ce părăsise forțele de stânga. Stăpânit de beția de a se jertfi, pentru a dărui celorlalți bucurie, vizionarul nu izbutește să se facă înțeles în elanurile lui reformatoare. „Omul
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
sfârșit Noi. Noi am ținut treizeci de ani domnia. În treizeci de ani înaintea noastră au fost șapte domni în Moldova, umbre trecătoare, Jurgea, dar umbre sângeroase. Frate alunga pe frate, fiu pe tată și tată pe fiu, sângele mușatin clocotea de fărădelegi. De ce mă tem? Dac-aș avea un singur fiu și... unul am, căci numele celui de-al doilea nu-l rostesc nici- când // nu mi-ar fi teamă de nimic. Dar, cum voi închide ochii, teamă mi-e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de bucurie... oardele cele barbare Înadins făcură nunta lor păgână în altare; Urlete de biruință mestecate cu lung vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecau în aer. Numai turnurile nalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturele mute peste spaimele aceste; Clocotea întreg orașul prins de spasmele pierzării Și prin țipetul mulțimii urlau valurile mării... se băgau ca dracul! Cine li s-a pus în cale, Ștefan Vodă, el săracul! Dar aicea la Moldova dete turcul peste dracul... Cine i-a ieșit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
strigări de bucurie... Oardele cele barbare Înadins făcuse nunta lor păgână în altare; Urlete de biruințe mestecate cu lung vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecau prin aer Numai turnurile-nalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturele mute peste sîngiurile-aceste; Clocotea întreg orașul prins de ghearele pierzării Și prin țipetul mulțimii urlau valurile mării... Moarte, ce-n pustiul mării și-n deșerturi te arăți, Tu ce neagra vecinicie vrei a rumpe în bucăți, Tu ce ești măsura vremii, ce pe pași
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ostași legați cu clerici Țipetele de muiere crud răsună din biserici Cu strigări de bucurie... oardele cele barbare Înadins făcură nunta lor păgână în altare; Urlete de biruință, țipete, strigări și vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecă în aer; Clocotea întreg orașul prins de spaimele pierzării Și prin țipătul mulțimii urlau valurile mării, Numai bolțile înalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturile mute peste vaietele-aceste. Mohamed dormea, ci visuri negre sufletu-i frămînt', {EminescuOpVIII 207} El pe frate-său [î
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mândria lor națională, ci chiar desprețuiți cu fudulie. Deci începură a face imputări aprinse, ba chiar amenințări serioase că-ndată după întoarcerea lor ei înșii vor conlucra ca să ridice răscoală. Mai cu samă Asan, om din fire îndrăzneț și pornit, clocoti la Curte așa de tare și dete frâu așa de-n dragă voie mâniei sale, încît prințul Ioan porunci să-i deie o palmă pentru purtare necuviincioasă și obraznică. Reprezentanții poporului, cu cauza pierdută, se-ntoarseră într-adevăr cu râs
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la amețeala plăcută provocate de regulă de consumul de alcool sau de tutun/hașiș/ opium. Vezi la Ion Ghica : „își făcea cheful cu ciubuc și cu cafea, după obiceiul oriental”. Sau la Vasile Alecsandri : Acum Stambulul râde, și bea și clocotește De-un chef, ce până-n ziuă, crescând, se prelungește. Dar cheful cel mai mare îl gustă pe sofa Doi gemeni de beție : Murad și Mustafa. Câteva fragmente din notele de călătorie în Maroc, scrise în 1853 de Vasile Alecsandri, ne
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
șase ani de când era sfetnicul personal al Starețului nu se putea referi decât cu recunoștință. Aloim fusese un copil chinuit. Prima sa amintire era aceea a unui șef de clan barbar din Câmpie care îl ținea deasupra unui cazan care clocotea, în timp ce o femeie, probabil mama lui, răsufla din greu cu fața afundată în pantalonii lui de piele. Imaginea aceea îl urmărea mereu, tulburîndu-l profund pentru că, în ciuda amintirii clare, nu știa ce se întîmplase cu mama lui și cum ajunsese să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
astea se vor sfârși în cel mai minunat lucru pe care îl poate face o femeie. Ești însărcinată... Nu știu cum, nu știu dacă e doar un accident genetic, o minune dumnezeiască sau doar amenințarea sfârșitului, dar sunt sigură că întregul Univers clocotește la nașterea acestui copil. Maria o mai mângâie încă o dată pe fată și simți cum, sub palma ei, pielea catifelată se înfioară ușor. În noaptea trecută reușise să trimită la analize o mostră din urina Xentyei și călugării dăduseră verdictul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Va să zică asta e! exclamă deodată cu glas tare. Ce bucurie! Toate acestea se petrecură pentru el într-o clipă, și înțelesul clipei rămase același pînă la sfîrșit. Pentru cei din jurul lui însă, agonia mai dură două ore. În piept îi clocotea ceva: trupul slăbit tresărea. Pe urmă, clocotul și horcăitul deveniră tot mai rare. S-a sfîrșit, spuse cineva la căpătîiul lui. Auzi cuvintele și le repetă în gînd. "S-a sfîrșit cu moartea, își spuse. Nu mai există." Trase aer
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sfera divinului), așa cum susținem noi, este arătat și în textele hermeneutice precum Kore Kosmou: sub influența Divinității (sensul evoluției Universului, n.n.), din amestecul de ingrediente, materiale dar și spirituale (coexistența celor două segmente, material și spiritual, ale Universului) “începu să clocotească o materie mai subtilă (s.n.), mai pură și mai transparentă decât ingredientele din care fusese făcută (deci spiritualizată, n.n.): aceasta era translucidă și numai cel ce o făcea o vedea (fluid subtil, perceptibil doar de o entitate spirituală, n.n.) ”. Asclepios
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
furnizată de energia solară, nucleară, electrică); - prin evaporare instantanee; - prin congelare lentă. · Aristotel a anticipat cu 350 de ani î.e.n. obținerea apei dulci din ocean prin metoda distilării. Metoda lui constă în așezarea unui burete deasupra unui cazan în care clocotea apă de mare; · De la Pliniu cel Bătrân ne-a rămas descrierea unui tip primitiv de evaporator solar; · Obținerea apei dulci prin înghețarea apei de mare se bazează pe un vechi sistem de obținere a apei de băut, practicat de eschimoși
Apa, între miracol și științã. In: Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
axă a timpului veșnic. Ca în Mănăstirea din adânc, poem antologic, locurile sunt bântuite de duhuri diavolești și de puteri pângăritoare ale sacrului, iar fantezia liberă, tentată de bizantin, se nutrește din eresuri. Acolo unde altădată „clopote sunau, răsunau” de „clocotea și vuia cuprinsul”, acolo unde veneau „ologi în cârje, târgoveți în butci” - pretext de frescă feudală - „starețul roșu” bea vin din potirul făcător de miracole, sacrilegiu urmat de scufundarea mănăstirii în Ostrov. După o lungă etapă de contemplare în peisaj
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
de cuvinte și înșirări de vocabule fără sens, parodiind descântecul. Duritatea invectivelor este atenuată de impresia finală de gratuitate și joc, de farmecul, spontaneitatea și umorul dialogurilor. În alte satire (Ingratul, îndeosebi) înverșunarea polemică ia forma pamfletului și a blestemelor clocotind de ură. H.-R. a fost un prozator de mare talent, dar nici una din scrieri nu este pe măsura înzestrării sale. Fără să persevereze în vreo direcție anume, el s-a dovedit la fel de dăruit pentru proza poematică (Imn către holeră
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
tot așa și eu aveam tot ce-mi trebuia ca să mă bucur de plăcerile vieții. M-am jurat să mă omor, dacă cumva puterea omenească m-ar sili să trăiesc o altă viață decât aceea pe care eu o simt clocotind în sângele meu.” Voluptatea patimii o cuprinde și pe Chira Chiralina, care se dezlănțuie când urcă pe corabia lui Nazim-Efendi, un traficant de carne vie, furnizor al haremurilor. Acum începe drumul spre pierzanie al Chirei, care sfârșește închisă într-un
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
dintr-o aventură preconjugală cu o chelăreasă. Primul depozitează tarele unei eredități criminale. Infatuat, țâfnos, crud, el devine, după preluarea atribuțiilor de stăpân, un zbir. Se înfurie din nimic, bate slugile, ba chiar pe Mitruț, „îngrijitorul” moșiei. În vinele lui clocotește sângele otrăvit al înaintașilor pe linie maternă, Solovenii. Mitruț e din alt sânge, curat. Exemplar în toate privințele, s-ar putea spune că el este un Abel, dușmănit de fratele vitreg. Acesta din urmă nu îl ucide, dar îi provoacă
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
stea, soarele, luna, un nor, un porumbel, un miel, evocă amiaza, amurgul, dimineața, surprinse în diverse anotimpuri, cu sugestii adeseori erotice, în virtutea cărora alunecarea în parnasianism este evitată. În poemele mai ample atmosfera se schimbă. Erosul devine impetuos, viforos, sângele clocotește în trup asemenea sevelor în luturi, carnea se zvârcolește ca șerpii. Asimilată naturii, iubita e proaspătă ca ierburile, „sprintenă ca mânjii”, trupul îi este „păduri în veșnică frământare”. Persistă imagini din lumea câmpului, însă proiectate cu o sensibilitate și o
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
o civilizație unitară. Valuri de barbari au năvălit din toate cele patru zări, succesiv, spre noul centru al sintezei greco-creștine, cosmopolita Roma. S-au pomenit, toți, într-un ocean spiritual superior în care și-au stins repede sângele care le clocotea în venele sălbatice. Este procesul care s-a numit „creștinare”, dar care, în mod practic, s-a realizat prin educație. Convertirea la creștinism a fost, de fapt, un fabulos travaliu paideutic care a conferit tuturor barbarilor Europei virtutea aristocratică pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]