1,966 matches
-
copaci. Florile multe, dau locului un farmec deosebit . Ur căm culmile în strigătele sălbatice ale surugiilor care-și îndemnau astfel caii la drum. Urcăm o vale împădurită”. Apoi platoul accidentat al Iașilor „Din depărtare orașul părea foarte întins - case albe, clopotnițe strălucitoare, multă verdeață...” Intrară în Iași către apusul soarelui. Pe str ăzi lungi, pline de meseriași, cu case mai sărăcăcioase decât la B ucurești. Evreii tocmai se pregăteau să meargă la sinagogi. Mulți erau chiar în drum. Coborâră în grabă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
tendință de reînnoire a religiei și de criticare a Bisericii. Atacurile sale puteau fi foarte dure, ca de exemplu cel din 1902, în faimosul articol despre "Crollo di Venezia", în care îl compara pe fostul președinte al Acțiunilor, Paganuzzi, cu clopotnița bisericii Saint-Marc, care se dărîmase. Unitatea Acțiunilor Congreselor părea să fie greu de menținut, iar Breva pe care Leon al XIII-lea o adresase la Congresul de la Taranto din septembrie 1901, care arăta dorința sa de a-i vedea pe
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cealaltă jumătate pe spațiul noii biserici adăugite, pe latura de vest, cu zidărie din cărămidă. Masivitatea exagerată (ca lărgime-diametru, dar și ca grosime a zidurilor 90 cm) a turlei se justifică pentru timpul acela, astfel: a. era destinată a deveni clopotniță, cu 6 clopote, dintre care cel mai greu de aproximativ 4 tone; b. pentru a asigura prin echilibru structura de rezistență, precum și o estetică simetrică a corpului clădirii; c. prin graba mare și cheltuiala mică privind realizarea ei. Din cele
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
fapt, o găsim și la toate bisericile și mănăstirile din epoca mușatină (1371-1570) și chiar la ctitoria emblematică lăpușneană Mănăstirea Slatina, județul Suceava; astfel, turla de pe naos originar ștefaniană a fost demolată și reconstruită simetric cu turla nou construită ca clopotniță, pe pronaos. Aceasta s-a constatat cu certitudine în cadrul lucrărilor de restaurare și consolidare (1995-2008), când s-a găsit aceeași cărămidă imprimată pe mijloc cu semnul sfintei cruci, în zidurile bisericii și în amândouă turlele menționate mai sus; urgența executării
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
semnul sfintei cruci, în zidurile bisericii și în amândouă turlele menționate mai sus; urgența executării lucrărilor, cerută de seminarul nou înființat, confirmă și justifică simplitatea și masivitatea construcției celor două turle; construirea unei turle masive și încăpătoare, cu funcționalitatea de clopotniță, evita și o cheltuială foarte mare față de o construcție nouă și independentă ca turn clopotniță; demolarea primei turle de pe naos și înlocuirea ei cu o turlă simetric egală și mult mai simplu de executat confirmă și valabilitatea proverbialei dificultăți în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
lucrărilor, cerută de seminarul nou înființat, confirmă și justifică simplitatea și masivitatea construcției celor două turle; construirea unei turle masive și încăpătoare, cu funcționalitatea de clopotniță, evita și o cheltuială foarte mare față de o construcție nouă și independentă ca turn clopotniță; demolarea primei turle de pe naos și înlocuirea ei cu o turlă simetric egală și mult mai simplu de executat confirmă și valabilitatea proverbialei dificultăți în construcția turlelor de biserică "de a găsi cheia de boltă". Prin acestea, de fapt, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
sânt se-mpacă între ele / Și se străvăd și ocrotesc mereu / Și este loc în iarbă printre stele / Și pentru tine suflete al meu". Ideea Imnelor Putnei (1985) se ivise cu două decenii înainte, când pelerinul-student veghease acolo "pe fânul clopotniței în care a dormit tânărul Eminescu". Într-un concis prolog, Prinos la Putna, se schițează sensul noii panorame: "Ea (Putna) este modelul pentru întreaga Moldovă, tiparul, înainte de a fi fost Mănăstirea Neamțu, Voronețul, Humorul, Sucevița, Moldovița, Dobrovățul, Stănileștii, Arbore, Căpriana
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
inclusiv într-un prezent diafanizat, aliaj de extatism și trezie calmă. Sacrul fuzionează cu erosul, luminându-l. Haidem, iubito, iar la Căpriana acum când salcâmii înfloresc, iar cerurile par și mai albastre și-acolo să-ți spun cât te iubesc. Clopotnița pe deal miroase-a fulger; puieții cresc, în mai, cu disperare, iar ciocârlia, cu un fir de cântec, tăriile le leagă de ogoare... Peste tot, aceeași puritate a liniei, o neîntreruptă nevoie de idealitate, iubirea fiind un ocean ale cărui
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
grija lui Teodor Goilav, fiul lui Grigore Goilav. Acesta l-a luat, cu trăsura, pe fotograful Jean Bielig din Botoșani, l-a dus la Ipotești și a fotografiat casa părintească, apoi biserica cea veche, cu mormintele Eminovicilor și, în sfîrșit, clopotnița, cu doi tei de lîngă gard prea tineri teii, ca să-i putem admite din vremea copilăriei lui Eminescu. În fiecare din aceste fotografii, Teodor Goilav apare mai în față, cu pălăria pe cap și cu mîinile pe șolduri. Numai lîngă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
despre ea: "Cu multele-i icoane stă lumea risipită Ninsoarea viorie acopere-amorțită Întinsele ei plaiuri... și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine, pe cîmpul solitar. Și țintirimul doarme și crucile stau strîmbe O cucuvaie sură sună-n streine limbe .................................................................... Clopotnița plesnește, în stîlpi izbește toaca, Aripa unui demon sfîșie promoroaca ........................................................................ Și în convoi de iluzii ce luminau ca stele, A fost la groapă dusă speranța vieții mele "64 (s. n.) Avem aici prima dovadă de la înmormîn tarea Casandrei. Pusă în ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
duzinii de nave ancorate pe chei, sub zidul din secolul XVI și sub micul fort care pe vremuri ocrotea golfulețul și populația originară din Puerto Umbría: vreo douăzeci de case date cu var, care se cățărau pe o colină, În jurul clopotniței de culoarea ocrului de la o biserică Îngustă și Întunecată - gotic de tip fortăreață, ferestruici Între creneluri, ambrazurate - ce servise drept refugiu pentru populație când debarcau renegații și pirații. Orografia aburptă a locului Îl apăra de dezvoltarea urbanistică din jur: Înghesuit
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ai șoselei șerpuite dintre Rijeka și Dubrovnik, litoralul cu golfulețe povârnite și nenumărate insule, verzi de chiparoși și albe de piatră dalmată, care Împestrițau o Adriatică cu ape Închise, liniștite și albastre, fiecare cu cătunul, zidul venețian ori turc și clopotnița ascuțită la vârf a vreunei biserici. Văzuse și cum părți din acest peisaj fuseseră demolate cu tunul În săptămâna pe care Olvido Ferrara și el o petrecuseră Într-un hotel din Cavtat, asistând la spectacolul dat de Dubrovnik sub bombele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
căpătat prudențe” (Călinescu, 1941/1982, p. 975). Prudențele au dus, printre altele, la forme de expresie materială discrete, sărăcăcioase, la lipsă de combativitate, la mefiență. Românul construiește minuscul, solid și pitit la munte. [...] Îi e frică să atragă atenția aruncând clopotnițe spre cer” (Ibidem, p. 975). Ne-am redus individualitatea și combativitatea la minimum ca să nu irităm inamici prea puternici, ne-am reținut de la orice afirmare de sine ca să ne putem salva viața. De aceea progresul a întârziat atât. [...] În general
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
săptămâna premergătoare nunții, oaspeții se adunau la casa mirelui pentru a petrece steagul la casa miresei 341. c. Înmormântarea Expresia "a-nchinat steagul" își are obârșia în obiceiul de a ridica un steag pe casă (Moldova), în turnul bisericii sau în clopotniță (Transilvania), atunci când moare un om. 342 La huțulii din Bucovina, "ca semn al morții" pentru comunitate, se punea la geam un steag alb și se făcea foc lângă zăvoare. Potrivit credințelor străvechi ale huțulilor, tragerea clopotelor la mort semnifică readucerea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și ei imediat se împrăștie care încotro. Cînele care urlă și se duce nemaiîntorcîndu-se la stăpînul său voiește binele casei. Cînepă La Lăsatul de brînză trebuie mult jucat pentru ca cînepa să crească înaltă. în Vinerea Paștilor se suie fetele în clopotnița bisericii și sună clo potul ca să crească cînepa. Poporul crede că dacă va da preotului, la ocazia cînd umblă el la Bobotează cu crucea pe la casele creștinilor, un fuior, apoi se va face în vara viitoare cînepa. Se crede că
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
la 24 aprilie 1968. De la 5 iulie 1959 pînă la 1 ianuarie 1963, parohia Lupoaia a fost suplinită de preotul Aristide Muja, de la parohia Zegujani, după ce a fost numit titular preotul Gheorghe Buciu. Din cauza cutremurului din 1941 s-a avariat clopotnița. Aceasta a fost demolată, cu cărămizile de aici reparîndu-se biserica din Valea MÎnăstirii. S-a vopsit tabla de pe acoperișul bisericii Lupoaia, s-a văruit biserica. Din tezaurul bisericii, sînt unele cărți de ritual, valoroase prin vechimea lor. Între cărțile de
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
colectivizare. Școala a fost aproape neglijată pînă În preajma anului 1860. Înaintea acestei date, Învățătura de carte se făcea pe lîngă biserică și de către personalul ei. Primul dascăl-Învățător a fost Vasile Împreună cu preotul Zmeu. Acest Vasile locuia cu mama sa, În clopotnița bisericii, care avea o cameră mare la etajul I. Această clopotniță a fost demolată Înainte de 1970. În această cameră, dascălul Vasile, ajutat de İon Ereu, zis Zmeu, organizează prima școală. Îi Învățau pe copii pe cărțile bisericești. De altfel dascălul
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
acestei date, Învățătura de carte se făcea pe lîngă biserică și de către personalul ei. Primul dascăl-Învățător a fost Vasile Împreună cu preotul Zmeu. Acest Vasile locuia cu mama sa, În clopotnița bisericii, care avea o cameră mare la etajul I. Această clopotniță a fost demolată Înainte de 1970. În această cameră, dascălul Vasile, ajutat de İon Ereu, zis Zmeu, organizează prima școală. Îi Învățau pe copii pe cărțile bisericești. De altfel dascălul Vasile a fost pictat În pronaos. Lucrul Început de ei este
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Acțiunea se desfășoară pe Argeș în jos, în timp mitic românesc. În acest cadru, se ivește Bogumil, apariție demonică, între Dumnezeu și Stanail: "numai jertfa cea mare poate să ajute". Manole devine extatic, vizionar până în momentul când se prăbușește din clopotniță, își "teatralizează" propria sfâșiere lăuntrică. Din acest scenariu expresionist se rețin semnele rău-prevestitoare: zidirea bisericii durează șapte ani, dragostea lui Manole cu Mira a durat șapte ani; se rețin viziunile stihiale ale lui Găman, revolta meșterilor zidari, jurământul, zidirea Mirei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
scenariu expresionist se rețin semnele rău-prevestitoare: zidirea bisericii durează șapte ani, dragostea lui Manole cu Mira a durat șapte ani; se rețin viziunile stihiale ale lui Găman, revolta meșterilor zidari, jurământul, zidirea Mirei, Manole care înainte de a se prăbuși din clopotniță trage clopotele de "parcă s-ar certa cu cerul". Năzuința lui Manole "de a zămisli noi frumuseți" va fi dusă mai departe de alți meșteri. BIBLIOGRAFIE: Balotă, N, Euphorion, EPL, București, 1969; Braga, Corin, Lucian Blaga, Geneza lumilor interioare, Institutul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lume care își conservă halucinant și își re-substanțializează mereu propriii demoni, ascetul nu poate evada decât într-un sine de esență dostoievskiană. Desfășoară, prin urmare, confesiuni cu un evident subtext metafizic, ca în Feofan. Mulțimea vidă, Feofan. Înălțare sau Feofan. Clopotnița. Sunt, acestea, mici tratate despre esență și iluminare, despre iluzoriu și plăcere, despre a fi și a poseda, în care demonia cărnii este raportată direct la multiplicitate, solitudinea și asceza la setea de nemurire, iar identitatea individuală la Marea Conștiință
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la multiplicitate, solitudinea și asceza la setea de nemurire, iar identitatea individuală la Marea Conștiință universală, într-un discurs saturat de notații succinte și austere, cu pregnantă notă aforistică ("Aparatul genital, privit ca un mic teatru al ororii, ca o clopotniță a deșertăciunii, pe orologiul căreia se învârt figurine aflate în extaz... La fiecare interval de-o oră, figurinele parcurg un întreg zodiac carnal. A fi și a avea. A poseda. Iată suprema artă a deșertăciunii"). Subsecventă acestei purificări prin subtilul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
incunabulele poetului se întunecă din ce în ce mai tare. În versuri de o aspră limpiditate, el alege finalmente să își întoarcă spovedania într-o rostire a morții epurată de lestul speranței: " Pleci și mă lași/ cu heruvii în Iași / sat tulburat de spahii,/ clopotniță/ în care doar morții sunt vii". Încă dintr-o veche Monă-Monadă (V), se amintea de altfel, sub pretextul fantazării pe un motiv biblic, cel al dansului eretic cu o ciudată, voluptuoasă Salomee postmodernă, regimul orbecăirii subiectului liric "între eroare și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Fiul lui Eros și alte poezii dezvăluie același sens de profunzime al texturii erotice marca Horia Zilieru: "Un mare amant un fluture boem/ eu l-am adus la dreaptă judecată/ să-l răstignești și smirna lui curată/ din craniul cât clopotnița s-o bem.// Nu râde nu de zdrențele de foc./ Prin sângele de aur mai scânteie/ în oboseală sânii de femeie/ și venele albastre nenoroc.// În el m-am ospătat și am dormit/ pe forma unei inimi: pat și masă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spațiul rezonator începe să vibreze. În poezia leopardiană, dar și în cea quasimodiană, imaginile auditive însoțesc rememorarea trecutului uneori chiar o declanșează: vântul ce foșnește printre plante din Infinitul, cântecul meșterului din Seara zilei de sărbătoare, sunetul ceasului din turnul clopotnița în Amintirile, acel cântec neîntrerupt din Silviei, ș.a. Leopardi asculta curgerea timpului: Și vine vântul aducându-mi glasul / orei din turn. Mi-era spre mângâiere / nopților mele, mi-amintesc, bătaia, / când prunc în odăița-ntunecoasă / vegheam de spaime ros și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]