680 matches
-
o vizitase niciodată, dar care, formal, Însemna „acasă“. Totuși, doar o parte a minții lui părăsea Shanghai-ul. Restul va rămîne acolo pentru totdeauna, Întorcîndu-se odată cu fluxul, precum coșciugele lansate de pe debarcaderele funerare de la Nantao. Pe sub pupa vasului Arrawa, un coșciug de copil se mișca În curentul nopții. Flori de hîrtie se scuturau În curentul iscat de un avion care ateriza, transportînd marinari de pe crucișătorul american. Florile formau o ghirlandă plutitoare În jurul coșciugului, care Își Începea lungul drum spre estuarul rîului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
funerare de la Nantao. Pe sub pupa vasului Arrawa, un coșciug de copil se mișca În curentul nopții. Flori de hîrtie se scuturau În curentul iscat de un avion care ateriza, transportînd marinari de pe crucișătorul american. Florile formau o ghirlandă plutitoare În jurul coșciugului, care Își Începea lungul drum spre estuarul rîului Yangtze, pentru ca apoi să fie readus de flux printre cheiuri și bancuri de nisip și Împins din nou spre malurile orașului Îngrozitor. PAGE FILENAME \p D:\Attachement\vasi\Imperiul Soarelui.doc PAGE 26
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu ochi holbați și ziceau: „E tralala!” Pe la treisprezece ani s-a Închis În șifonier ca să nu facă gălăgie și să nu-l audă ai casei. Locuiau tot la comun undeva pe lângă Morgă, jos la parter era un atelier de coșciuge și cruci, și acolo În șifonier a Încercat să cânte cu vocea lui de pițigoi o arie dintr-un film muzical despre viața lui Caruso. Mergea la un cerc de muzică la Palatul Pionierilor, unde, după ce a reușit să cânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
poartă pe brațe spre mașină și-l duc În nesimțire la un om În casă și-l bagă În cada plină cu apă rece ca gheața... Era vară, era căldură mare, pădurea de oțetari se usca Însetată lângă atelierul de coșciuge, era fabrica de perii și bidinele la care lucrau numai orbi. Singurii care vedeau erau directorul, contabilul șef, redactorul revistei tipărite În caractere braille Munca Orbilor și nea Vulpe șoferul, care toată ziua cât era de lungă tot căra perii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de Operetă și abia către seară ai intrat În Palatul Republicii, unde erau catafalcul și sicriul. Totul a durat câteva secunde, nu ai văzut nimic, decât coroane și pe tovarășii care stăteau drepți de o parte și de alta a coșciugului. Poate să fi văzut un pic din fruntea lui Dej, și nasul. Din cei care stăteau drepți cu brasarde roșu cu negru pe braț nu ai recunoscut pe nici unul de deasupra tablei de la școală. Pe tablă stă scris cu cretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și trei zile și trei nopți s-a auzit de acolo cum cântau cu cetera, cum se veseleau și chiote și țipături, poate să fi fost vreun zmeu, că ea l-a văzut odată. O femeie și-a cumpărat un coșciug Înainte de moarte, ca să-l aibă, și l-a umplut cu cucuruz și l-a suit În pod să stea acolo și au venit ungurii, oamenii ascundeau de ei peste tot bucatele, și În gunoiul de la vaci și oriunde și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
suit În pod să stea acolo și au venit ungurii, oamenii ascundeau de ei peste tot bucatele, și În gunoiul de la vaci și oriunde și s-au suit honvezii În pod la femeia aia și i-au luat cucuruzul din coșciug și ea s-a spânzurat de ciudă. Și venea un zmeu mare pe un val de foc și se trântea de mormântul ei și bunica se uita cu spaimă la zmeul ăsta și așa l-a văzut ea pe zmeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mâncare; Îngrijeam de fetița aia, mă sculam de dimineață și o legănam și era blondă cu ochi albaștri și primăvara a murit de tuse convulsivă și Ghircu plângea și plângeam și eu și-i lustruiam ghetuțele ca să o puie În coșciug și mi-a părut rău după ea și m-a dus Lixandru acasă cu căruța sasului și așa a Început vara. Și eu, neam de popă, a trebuit să mă bag slugă la popa. În sat n-am avut socoteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu fusese mașina mea și am încetat să mă mai duc acolo, dar nu am încetat să citesc jurnalul. Nu puteam. Eram ca un băiețel cu un viciu secret, cum fusesem pe atunci, când stăteam în patul îngust ca un coșciug, ghemuit, nepăsându-mi dacă părinții mei mă auzeau dincolo de peretele umed, dacă aveam să orbesc sau să înnebunesc sau o să îmi crească păr în palmă, pentru că oricum aveam să fiu mort înainte să se întâmple toate astea. Chiar și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Poliția Verde conducea evrei spre moarte pe străzile de sub ferestre. O idee ingenioasă. Se strecura pe trepte, sus, unde dansasem cu mama pe un cântec de dragoste și furie, care ne făcuse pe amândoi să ne pierdem echilibrul. Clocotea în coșciugul sufocant al dormitorului unde zăcusem eu, cu stomacul chiorăindu-mi de foame, cu mintea plină cu planuri de răzbunare împotriva omului care mă trimisese la culcare fără cină, care ne lăsase să sfârșim așa. Totul era acolo, dar mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
prelungi prin văile dimprejur. Păstrez și azi un simțământ de compătimire pentru omul care nu a crezut în copilărie că trenul e o ființă ca toate celelalte. Într-o zi doi țărani au coborât dintr-un vagon de marfă un coșciug croit din lemn de brad, cu blănile nevopsite și nici măcar date la rindea, din care răzbea un miros pătrunzător de carne friptă. Aplecat să privească prin mica ferestruică a capacului țintuit, am zărit un craniu cenușiu, cu fața pământie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
acela care zicea că ne supraviețuiește, rânjind intendentul, privindu-mă de sus. Pătura nu-mi mai acoperă trupul. Când unul din ei râde, încerc în van să mișc o mână de plumb, ca să mă acopăr. Mi-e rușine. - E scurt coșciugul, spune altul, după ce cioclii se străduiesc să mă întindă în ladă, în timp ce intendentul mă ține suspendat de șale. Cioclii mă îndeasă, împingându-mă de tălpi,dar țeasta mea, proptită de capul raclei, face opintirea lor zadarnică. - Se desprinde cleiul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a spus Ianca într-o noapte, „Nu mai trebuie să te ostenești, de mâine încolo, fiindcă am surzit și n-am de ce să mă mai duc la operă”. „Ianca”, i-am răspuns fără șovăire, „crezi oare că ți-am cărat coșciugul ăsta numai de dragul hamalâcului?” „Dar de ce l-ai cărat zece ani de-a rândul, de două ori pe zi?” - mai ținea să știe Ianca, fiindcă, zicea, că în pat cu dânsa nu m-am culcat niciodată, și că bani nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
jarul din sobă, când cineva cu pasul greu își scutură bocancii și căciula. „Cine-i”?, întreb neclintit, așezat pe scaunul dinaintea focului. „Om bun” răspunde musafirul. „Viu sau mort?” întreb insistent. Chiar atunci, ușa fu împinsă și Zaharia, fabricantul de coșciuge intră cu căciula ninsă în mână, fluturând un zâmbet bleg. - Sunt supărat pentru că vorbești despre morți și despre moarte, mă apostrofă vechiul meu prieten, și așezându-se pe colțul divanului, vorbi domol și curgător: Eu care îi măsor zilnic, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
completează fizicul amicului meu. Zaharia nu e prost. Amarnic poate să se mai înșele cineva care judecă omul după înfățișare. El rumegă cuvântul îndelung și-l rostește rar și greu, de neclintit. Îl întreb: „Câți morți ai măsurat și câte coșciuge ai împlinit, ca să-ți ridici casele tale?” Zaharia își dezlipește buzele de carne crudă, rupe ața de scuipat și râde bleg. Tace mereu și rumegă răspunsul. - Dacă s-ar putea să le transporți „dincolo”, zic eu. - „La viață mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
murit, nu mori, de trăit, nu trăiești. Dormi! Asta faci! Lovite-ar somnul fără deșteptare!” ... Că zic, de unde și până unde să semene cu tine. Alt tată avuseși tu, Dumnezeu să-l ierte, și altă stofă are un croitor de coșciuge. Dar să fi semănat cu mine, arză-l-ar focul, că la douăzeci de ani eram caporal. Duminica o porneam înspre maidanul bâlciului. Acolo crăpam între dinți semințe de dovleac până se făcea alb pământul. Trăgeam la semn cu pușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de cumplită amărăciune. „Nu fii supărat”, mă liniști dricarul, cu vorba lui de om așezat. „Știi doar că nu prea moare lumea în luna asta. Mai sunt cinci săptămâni până la Paște, și dacă începe sezonul ofticoșilor, îți achit nota pentru coșciugele mari, și se prea poate să-ți plătesc o bună parte din cele de damă”. „Nu pentru asta sunt aici, vecine”, zisei cercetându-mi chipul deformat în oglinda unei racle de nichel. Dricarul începu să pară că pricepe rostul vizitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a murit și mă gândesc că dacă mai trăiește, să fac o danie azilului, ca să avem, baba și cu mine, un adăpost pentru bătrânețe”. „Fiindcă, să vezi - mai grăi Zaharia - mâna îmi tremură pe rândeaua care merge pișălău și blana coșciugului a început să iasă șuie...” Ferdinand Sinidis se ridică încovoiat din fotoliu, ca să prepare al doilea rând de cafele. Se plimbă agitat prin cameră, ignorându-mi prezența, cu gândul dus departe. Botișorul său de știucă tremura ca târtița și brazdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
îmi vine să cred că cioclii se prefac că se opintesc din greu la coborârea sicriului, ca și cum ar fi înhămați la un pian ce nu trebuie să fie zgâriat de zidul sau de balustrada scării. Prudența lor îmi pare neverosimilă. Coșciugul cuprinde numai piele și ciolan, și nu carne grea și multă, după cum s-ar putea greșit înțelege, privind mutra îngrijorată a domnului director de la pompele funebre. „Nu se poate împlini o carte despre carne, susținu cu vehemență Ferdinand Sinidis, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
larg deschisă. Un spectacol de neuitat se desfășura înaintea ochilor mei căscați de groază: niște femei despletite și halucinate, înnebunite de durere, se luptau cu un cioclu pe o raclă de copil. Cu mâinile înfipte în șipci, trăgeau cu toții micul coșciug, care se legăna încolo și încoace, până ce, deodată, fundul se desprinse și un cadavru de copil înfășurat în pânză albă, ca un pachet lunguieț, căzu pe dușumea cu zgomot. Întâmplarea aceasta, uitată de mult, îmi veni fulgerător în minte în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la piept. Un posibil V., mă văd ieșind din spital. Obosit, mă întorc acasă, închid ochii și tac. Căci privirile mele și vorbele ar arde totul în jur. Cei dragi. Primițimă! Iubiți-mă așa cum voi fi, orb, inert. Primiți-mi coșciugul între voi și nu mă treziți, căci dragostea mea pîrjolește! Și eul meu subtil, atotstăpînitor, cuvîntează: „-Ei, bine, azi e ultima zi și știi, mîine vine întotdeauna prea repede. Și la urma urmei, nici ea, moartea, nu-i matură. E
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și e curat În cuget, ca un porumbel. „Mi se spunea că se vrea numai adevărul faptic și mi s-a precizat mereu că măsuri Împotriva celor cu opinii neortodoxe nu se vor lua.” S-au luat numai măsuri pentru coșciuge. Ortodoxe. Sau nu s-au luat nici ele, În definitiv existau creștineștile gropi comune. Unde se depozita adevărul faptic. Pe timpul iernii. Cum ne informează o revistă de specialitate: „Primul tratat de medicină tradițională ne sfătuiește ca sperma să fie păstrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
greu: „Sugerăm să se cerceteze datele statistice În legătură cu morbiditatea și mortalitatea În rîndul cadrelor de securitate”. Deveneau morbizi, făceau otite, săracii, de la căști, bășici În palmă. De unde și mortalitatea. Mai aveau doar un pas și puneau microfoane pînă și-n coșciuge. În 14 ianuarie, Dana Popescu și-a surprins invitații din „Studioul economic TV” cu deliranta Întrebare: „În costurile de producție intră și costul cărnii?” S-a auzit atunci un nu timid, de specialist. Ar fi fost bine ca unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dar În memoria mea s-a păstrat că izbutește, deoarece finalul te pune pe gînduri, Donald se trezește În sicriu, e Întuneric, e cuprins de groază și aprinde bricheta, rîcÎie pereții de lemn, se zbate, scena pare filmată chiar În coșciug, simți teroarea din acel loc sinistru și strîmt pentru totdeauna, mai vezi flacăra brichetei, o dată, de două ori, apoi nimic, beznă completă, nu se mai aude decît zgomotul inutil al pietrei de brichetă, și gata, s-a terminat gazul, ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se cără de acolo. Fulgere, ploaie tot mai puternică. Bud se strecură În capelă. Serata lui Parker era pregătită: un pupitru, scaune, o masă plină ochi cu sandvișuri. Tot mai multe fulgere. Bud se uită pe fereastră și văzu cum coșciugul este lăsat În pămînt. Viii cu viii, morții cu morții. Stens a Încasat șase luni. Umbla vorba că Exley e În amor cu Inez: cine mătrășește patru ciori, rămîne cu fata. Îndurerata adunare se apropia de capelă. Ellis Loew alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]