9,031 matches
-
urgia războaielor, iar femeile sterpe erau Îndemnate să spună rugăciuni, de trei ori pe zi, pe inima goală, ca astfel Suntul Duh să le rodească pântecele. Și toate astea le săvârșeau fără de răsplată, dacă prin răsplată nu se Înțelegea o coajă de pâine pe care o primeau cu smerenie sau un urcior cu apă rece din care sorbeau cu Înghițituri mici, printre șopoteli. Așa se Înnădeau, unul după altul, propovăduitorii, de toate semințiile și graiurile, bărboși sau nu, rostind aceleași predici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
reușea să pătrundă până în fundul râpei și nici cel mai slab geamăt nu-i dădea de înțeles că agresorul ar mai fi în viață. Cand se liniști de tot, băiatul caută o mică ramură uscată, o curată cu dinții de coaja, o rupse în două și începu să frece energic cele două bucăți, suflând până când o flacăra șovăielnica se născu din întuneric, ca un miracol surprinzător și inexplicabil. Apropie flacăra de niște ierburi uscate, iar această crescu, luminând un spațiu larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în lungile lui călătorii și nu era de mirare că, având în vene mai multă apă sărată decât sânge, era omul care era și pășea pe punte în felul în care o făcea. Cu el alături, simțeai că acea fragilă coaja de nucă devenea locul cel mai sigur din lume și că cel mai mare și mai temut ocean alplanetei îl iubește că pe propriul său fiu. „Cine se naște într-o piroga, într-o piroga va muri“, spunea tradiția, si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rapid, dar în nici un caz nu ar putea rezista ciocnirii cu o navă de război“. În timpul schimbului de prizonieri, băiatul avusese ocazia să analizeze vasul inamic, și trebuia să admită că, într-adevăr, carenele Mararei s-ar sfărâmă că o coaja de ou în fața provelor înalte, ascuțite și puternice, care păreau anume concepute pentru a provoca daune cât mai mari. Ce șanse mai aveau să supraviețuiască în mijlocul oceanului, câtă vreme se aflau la milă unor asemenea asasini? Se întoarse către prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
jachetă neagră. E o uniformă militară sau un costum de patinaj artistic, din stofă de lână neagră, cu două rânduri de nasturi de alamă în față. Parcă-i o majoretă neagră de catifea, cu nasul ei despicat, ținut laolaltă de cojile de un roșu închis. Își vâră mâinile prin mânecile lungi, apoi îi spune Sfântului Fără-Mațe — Mă închei? Flutură ce-a mai rămas din mâinile ei și zice: N-am degetele de care-aș avea nevoie. Degetele ei sunt doar cioturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o puzderie de stele electrice. Carul Mare. Orion. Constelațiile, doar niște povești născocite de oameni ca să înțeleagă cerul nopții. Stelele astea, încețoșate de nori din pânze de păianjeni. Scaunele sunt acoperite cu mohair negru, care zgârie ca mușchiul uscat de pe coaja copacilor. Toate lucrurile negre din amfiteatru, fiecare spătar de scaun și margine de covor, sunt accentuate de același chenar auriu intens. Dacă vreți cu tot dinadinsul, firetul e din aur adevărat. Fiecare încăpere depinde de ce credeți. Înveștmântați în mătăsurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a fâsâit, am încercat „Cincizeci de dolari să-i dai un pumn unei tipe”. Flint știa o fată care ar fi fost de acord. Dar după ce-a luat una în figură, fata a zis „Pas...”. Așezată pe podea, printre cojile de alune, ținându-se de nas, fata zice: — Dați-mi mie voie să fac școala de pilotaj. Să fiu eu pilotul. Vreau să v-ajut. Cam jumătate de bar încă mai așteaptă cu banii în mână. Tați divorțați, băieți părăsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Pe insula asta din canapele construiești o „scară” așezând una peste alta măsuțe de lemn sculptat și suflat în aur. Fiecare masă cu tăblia ei grea de marmură cenușie, cu vinișoare roz. Deasupra măsuțelor așezi scaune picioare subțiri, fragile precum coaja de ou, ca să poți urca tot mai sus. Până ajungi să te uiți în jos la cuiburile gri ale perucilor prăfuite ale fiecăruia. Stau toți cu capetele date pe spate atât de mult încât le atârnă fălcile. Atât de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o revistă porno invers ca să i se pară nouă și excitantă pentru încă puțin. În felul ăsta, fiecare copac cu frunzele și piersicile lui de sticlă e înrădăcinat în pământ prin trunchiul împletit al unui lanț gros, acoperit cu o coajă de catifea roșie, prăfuită. Când copacul e întunecat aproape în întregime, ne mutăm scara, scaun cu scaun, canapea cu canapea, la următorul. Când „livada” e culeasă, trecem în încăperea următoare. Piersicile culese le ambalăm într-o cutie de pălării. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
croncănită. și ce-oi fi având tu de gând să faci? Să-l ajuți pe mototolul ăsta? Ia uită te la el cât e de mic! Uită-te la piciorușele alea dolofane! Chiar că nu face s-o iei pe coajă pentru el! Așa-i, băieți? Vocea era mai sigură, amenințătoare. — El cel puțin știe să scrie și să citească. La vârsta ta, habar n-ai să citești! Neng Încercă să-l ridice pe Adam, dar acesta nu se putea ține
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din Jakarta. Îl găsise Într-un azil de la periferia orașului Ithaca, Într-o cameră care puțea a dezinfectant. Era palid ca moartea și plin de pete. Cele câteva șuvițe de păr pe care le mai avea crescuseră și cădeau peste cojile de pe cap ca niște fire de mătase albă. Arăta ca orice alt bătrân, de pildă ca aceia care jucau cărți În hol. Abia avea șaizeci de ani, dar Îl Încolțise cancerul. El schițase un zâmbet, iar ea a simțit o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Vasul 85 ancorat lângă ponton i s-a părut prea mic și prea șubred ca să reziste la traversarea spre Java. Cândva fusese poate vopsit vesel În verde și galben, dar pe lemnul negru și năclăit al carenei nu rămăseseră decât coji scorojite de lac. Puntea se și umpluse, Însă mulțimea continua să se Înghesuie și blocase pasarela. Nu erau țipete, nici forfotă, doar o rumoare ciudată a celor care forțau trecerea. Adam nu pricepea nimic. Bărbați se aplecau peste bord și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
plătim! Vă rog, domnișoară Farah, nu mai vorbiți de asta! Orbecăind prin Întunericul sălii, Johan se instală Într-un fotoliu. Muzica exotică nu izbutea să acopere crănțănitul făcut de cei care spărgeau fără Întrerupere semințe de dovleac și le scuipau cojile pe podea. Lui i se păru că aude picăturile de ploaie pe nisipul țărmului la Începutul furtunii. Asta Îi aduse aminte de prima vacanță petrecută cu noua lui familie la Port Dickson. El Își dorise să vadă marea, să și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a făcut decât să-l bată pe umăr. În sufragerie, Adam Își făcea alene de treabă cu deșteptătorul roșu emailat așezat de obicei pe un raft la jumătatea bibliotecii. Margaret nici nu știa dacă mai funcționează. Pe masă erau niște coji fleșcăite de banană dintre care s-au Înălțat În spirală câteva musculițe când s-a așezat În fața lui Adam. — Mă scuzați, am luat niște banane, a zis el. — Te simți bine acum? l-a Întrebat privind Îngrijorată spre bucătărie, În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cândva aparte, diferit de ceilalți, nu demult, undeva pe malul mării. Dar acel loc era departe, iar acum era și el aidoma tuturor celorlalți. — Ține, mai ia una, a zis Din și i-a Întins o chiflă chinezească dulce, cu coaja sfărâmicioasă presărată cu susan. Adam a luat-o și a băgat-o În gură, ținând palma sub bărbie să nu-i scape firimituri pe jos. Dacă durerea din piept i se mai potolise, altceva Începea să-l chinuie, foamea. Nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acasă. Nu te-ai întâlnit cu nimeni? Nu, am urcat sus și nu am mai coborât până a doua zi dimineață. Nu ți-ai cumpărat pâine? Nu, am uitat să-mi cumpăr. Seara mi-am făcut niște cartofi copți în coajă. Mi-a amintit de copilărie. I-am mâncat cu sare și roșii. Te-a vizitat cineva? Nu, nimeni, cine să mă viziteze? Nici măcar nu a sunat telefonul. Am stat puțin întinsă după aia am citit din Kafka, voiam să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lipită într-un colț atunci când se răsturnase tava și coptura aromitoare, fierbinte fusese așezată pe fundul de lemn, uitaseră că fierseseră pe ascuns câte un ou și-l mâncaseră cu multă pâine, pitite într-un ungher de cameră, apoi aruncaseră cojile, înfășurate într-o bucată de ziar la WC? Poate uitaseră, poate credeau că fuseseră iertate, poate credeau că și credința este la fel ca un obicei cum era culesul viei sau scopitul porcului? Discutase atât de multe cu Elena, zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și posomorâtă, acum pădurea este luminoasă și împodobită. Poienele pădurii s-au acoperit cu o mantie groasă de zăpadă albă și pufoasă. Într-un stejar am văzut un stol de pițigoi gălăgioși. Ei ciuguleau mugurii mici. Gândacii stăteau ascunși sub coaja arborilor bătrâni și găunoși. O ghionoaie cenușie ciocănea în coaja unui fag cu ciocul ei lung și puternic. Plopul mlădios își tremura frunzele foșnitoare. Stejarul vânjos își întinse ramurile groase împodobite cu nea imaculată. Pârtia se întindea netedă până în depărtări
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
s-au acoperit cu o mantie groasă de zăpadă albă și pufoasă. Într-un stejar am văzut un stol de pițigoi gălăgioși. Ei ciuguleau mugurii mici. Gândacii stăteau ascunși sub coaja arborilor bătrâni și găunoși. O ghionoaie cenușie ciocănea în coaja unui fag cu ciocul ei lung și puternic. Plopul mlădios își tremura frunzele foșnitoare. Stejarul vânjos își întinse ramurile groase împodobite cu nea imaculată. Pârtia se întindea netedă până în depărtări, scârțâind din greu sub tălpicii nărăvași care prinseră a zbura
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Grecia par atât de normale, nu-i așa? Abia dacă mă recunosc. Nici nu cred că aș mai putea scrie așa. Am ajuns un ou de colecție, conținutul și esența mi-au fost aspirate în întregime, a rămas doar o coajă intactă și sfărâmicioasă, ce arată exact ca înainte, perfect la fel, numai că nu mai e deloc un ou. Nu știu dacă ceva din ceea ce spun are sens. Când ajung în miezul unui lucru, îmi dau seama că am scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și spre al lui. Golașul Dean Rush se ridică de la masă, își goli berea, înclină din cap spre mine, clipi și plecă. Am rămas singur acolo o vreme, învârtind sticla de bere și uitându-mă la farfuria cu V-urile cojilor de sendviș și fâșiile de grăsime abandonate. 11 Tot mai mica Antarctică a timpului — Tu și motanul țineți o bibliotecă ambulantă, dragule? Tușa Ruth zâmbi, cu capul pe trei sferturi deasupra biroului de recepție. M-am oprit la baza scărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nici n-ar bănui. Dar există, e acolo, puternică, directă și evidentă, dacă știi unde să te uiți. Un fel de secret aflat în văzul tuturor. — Cred că m-ar ajuta, am zis. Peștii de la apus sunt mișto. Păstrăm uneori cojile de pizza de la cină pentru a hrăni peștișorii care se adună seara la malul mării. — O să te ajute, scumpule, zise Clio. Am întotdeauna dreptate, ți-amintești? Da, mi-amintesc. — Bine, zise ea. Ei, uite un punct de început. Și, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu pîine și lésa la urmé furculița și o bucaté de pîine neterminaté cu mușcétura galbené În uleiul plin de firimituri. Lué céldarea cu resturi de lîngé ușé și se duse sé dea mîncare la scroafé. Bucéțile de pîine și cojile de cartofi muiate cu apé și cu féiné i le turné pe urechi și pe boț și se uită cum cleféie grohéind de plécere și scuturîndu-și urechile de féina udé și lipicioasé care-i stropea pantalonii. Lué un béț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
sale. Cea mai bogaté și cea mai frumoasé. Cea mai dreapté și cea mai Întinsé. Patria să, Uniunea Sovieticé. Patrie liberé. Patrie mamé. Scroafa mînca din treucé tot ce i se turnă și Șasa Îi aducea mere stricate din beci, coji de cartofi și resturile de pîine murdare de gélbenuș, care Îi rémîneau de la mîncare. Primévara ieșea iarbă verde și tata Îl trimetea cu sacul dupé buruian și Șasa pleca de dimineațé În zilele de duminicé, iar În celelalte dupé ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
gust bun. Prea miroseau bine și erau frumoase. Șasa le-ar fi mîncat cu zahér, dar erau prea acre. Mai bine mînca niște mere bune și nu-i trebuia nici zahér. Dar scroafa mînca și coajé de cartof, desi nici coaja de cartof nu era buné. Și nici féina de pépușoi nu era buné. Nu era bun nimic. Numai pîinea era buné și merele cele bune. 15 „Toaté lumea la careu! Toaté lumea la careu!” O faté cu funde mari trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]