KorAP: Find »[drukola/base=coapsă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...218 >

5,430 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

câteva magazine alimentare numite după model unguresc ABC-uri. Între Crăciun și Sfântul Vasile, cinematograful și braseria Phoenix se puteau Închide din lipsă de clienți; un interval pe care Petru Îl numea Chenzina mahmură și pe care Îl petrecea Între coapsele Iolandei, sau răsfoind colecția de ziare și reviste În biblioteca Universității. Surplusul de energie era cheltuit cu inventarierea puținelor articole publicate În reviste de largă recunoaștere locală. Visul său era să ajungă lector pe viață, dar se temea de Împlinirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
acest lucru și se ruga lui Dumnezeu să-i lase Încă lumina ochilor În care Iolanda intra ca Într-un râu. Timidă la Început, Încercând apa cu vârful piciorului, fremătând, ducându-și mâinile la sâni pentru ca apoi să-și mângâie coapsele, liniștindu-le parcă În fața unei false amenințări, Înaintând puțin câte puțin, pentru ca, În cele din urmă, să se scufunde În apa rece, verde, limpede, binefăcătoare. Și râul lua atunci forma trupului ei, și camera se umplea de zeci de desene

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
se prăbuși peste Macavei, mai caldă decât o amiază de vară dintre cele două războaie mondiale, cea mai bună perioadă a României moderne. Macavei intra tot mai adânc În istoria națională retrasă prudent sub poalele Eleonorei. Iată-l În 1877. Coapsele Eleonorei erau semețe precum zidurile Plevnei. Acum ori niciodată, vorba imnului nostru, ce imn bun și frumos avem, zise Macavei. Steagul, fă ceva cu steagul, Îi șoptea Eleonora, gata să-și dea parcă sufletul, lasă imnul, l-om cânta mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
asta Însă se simțea ca un câine de apartament scos afară la ore fixe ca să urineze, ținut strâns de zgardă ca să nu-și dea drumul pe scări, cum s-ar fi putut Întâmpla dacă n-ar fi văzut și simțit coapsele calde ale Eleonorei eliberate brusc din chingile Mustangului ei de velur negru, pâlpâind În Întuneric ca o amforă de fildeș. Se mai auzi șuieratul stins al unui fermoar, un țipăt scurt apoi, urmat de un balans insesizabil al mansardei. Ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
atâția ani În care ai stat ghemuită În tine ca Într-o scoică... Urmează doar să mă declari perlă naturală, zise Iolanda zâmbind. Am Îmbătrânit până și În desen. Dacă te uiți bine, vezi vergeturi discrete, insulițe minuscule de celulită, coapsele și gambele nu mai au aceeași fermitate discretă a musculaturii... Mă opresc aici. Simple efecte optice sau aceeași bine știută manevră de autopersiflare... Știu bine ce e În spate... Realitatea, dragul meu, zise Iolanda cu un tremur În glas pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
trebuia să se lupte ca să Își apere propria sa goliciune, forma ei fără cusur. Se Întinse pe relaxa așa cum Petru o vedea În desen fără să-și mai acopere Însă de această dată ochii. Își ținea brațele de-a lungul coapselor și privea calmă În jur, Încercând parcă să-și amintească cum arătase cândva locul acela În care ea pășea pentru prima oară. Nu s-a schimbat nimic, Își zise ea. Doar ea, poate. Petru era sub afiș, rezemat de perete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

uitându-ne amândoi la mare. Golful animalelor nu era romantic în felul descris de ghidul turistic, dar era frumos și izolat. Clio contempla orizontul, cu mâinile împreunate sub genunchi astfel că tivul rochiei albastre, de vară îi stătea întins pe coapse. Lovea ușor aerul cu picioarele. Am încercat să țin ritmul cu ea, legănându-mi picioarele odată cu ale ei, dar eu am picioare mai lungi, așa că, după câteva mișcări, s-au desincronizat - trebuia să mă opresc tot timpul și s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
zise el. Apel în conferință. De la birou. Apelurile în conferință. Blestemul secolului XXI. Lichidul șiroia de pe el în bălți mici, maronii, în jurul picioarelor scaunului. Pleacă. Pleacă. Pleacă. Mi-am mutat greutatea pe vârfurile degetelor de la picioare, încet-încet, preluând tensiunea în coapse și gambe, pregătit să-mi avânt corpul bolnav într-o tentativă de alergare. Nimeni mă privea fix din spatele ochelarilor. Nu. Nu mă privea fix. Îmi trebuiră câteva secunde ca să-mi dau seama că nu se mișca deloc. În afară de apa care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Lucrurile pe care le-am. Lucrurile pe care le-am... Scoase un strigăt ascuțit și înspăimântător. Am crezut că a căzut în genunchi, dar nu era așa - piciorul lui stâng fusese tras prin podeaua din dale albe și negre până la coapsă. Pardoseala rămăsese solidă și reală sub restul corpului său - mâinile și coatele împingându-se în ea și alunecând și laba piciorului drept întins lovind și scârțâind pe email - dar piciorul stâng intrase în gresie și-n ciment, ca și când pardoseala ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
până la doi și las-o să cadă. Mi-am scos brațul drept de după mijlocul ei și m-am aplecat în față, spre ea, pentru a-mi menține echilibrul înainte să scot țigara din gură. Ținându-mă bine de motocicletă cu coapsele, am adus vârful portocaliu în contact cu fitilul undeva deasupra ochiului meu stâng. Fitilul se transformă într-o scânteie roșie, fumegândă, iar eu am mijit ochii, ținând tubul la distanță în spatele meu, departe de corp. — Unu, doi. I-am dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ieșind puțin cam mult din cupele roase ale sutienului funcțional -, coastele prea pronunțate, mușchii mici, dar solizi încordându-se pe sub pielea albă-albă, mișcându-i pulpele, brațele, răsucindu-i mijlocul, boxerii mari întinzându-se pe rotunjimea șoldurilor și-n jos, între coapsele ei, elasticul din talie strângându-i stomacul, și sub partea umflată, goală, a boxerilor cu nasturi - da, m-am uitat, repede, vinovat, o dată, de două ori - materialul întinzându-se într-un V bombat și dispărând între picioare. M-am întors

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Fac parte dintr-o echipă, dintr-o unitate. Pentru a mia oară în acea zi, m-am gândit la pantalonii mei, alunecând în jos pe picioarele ei albe și la ea dezbrăcându-i, la boxerii mei întinși pe șoldurile și coapsele ei. Fac parte dintr-o echipă, mi-am zis, mda, sigur, Eric, asta-i tot. M-am dus după lemne. Am ațâțat un foc mic și, în scurt timp, amândoi eram scăldați într-un portocaliu incandescent, un roșu profund și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ochelarii la loc. — Ei bine, spuse el încet. Da, încuviință Scout. Mi s-a părut că era mai bine să tac. — Ei bine, repetă Fidorous, uitându-se în jur și părând să observe pentru prima dată că era îngropat până la coapse în hârtii. Presupun că toate astea te cam șochează. Duritatea îi dispăruse din voce, fiind înlocuită de-un ton mai calculat, de politețe-față-de-străini. — Doar puțin, am spus. Am dus mâna la spate și mi-am împletit degetele cu ale lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
încropit și rămase în picioare, goală, pe punte. Picioarele ei, pântecele, brațele și fața i se înroșiseră toate din cauza soarelui de ieri, însă umbrele fantomatice ale vestei și pantalonilor scurți făceau ca sânii și coastele, șoldurile și partea superioară a coapselor să aibă în continuare aceeași albeață marmoreană. Coborî o mână pentru a acoperi dunga de păr negru dintre picioare și ridică dintr-o sprânceană spre mine. — Ce e? am spus. — Te holbezi. Când o fată se fâțâie goală în fața unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
metri în fiecare direcție și nu era nimic altceva în bucățica mea de ocean. Eram singur singurel în toată albeața aia. M-am lăsat din nou pe scânduri. Am simțit ceva, o vagă vibrație ca o firavă zvâcnire musculară în spatele coapsei. Sunt rănit, mi-am spus, sunt spintecat și răceala amorțește durerea. Am dus o mână jos și-n spate ca să pipăi și-am găsit vederea în buzunarul din spate al pantalonilor scurți. Am atins-o din nou și, da, părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

într-o "rugăciune profană". Se distinge și un fragment de sîn, cu sfîrcul vînăt, înghețat. Am revenit la începutul albumului, să mă asigur că nu halucinez. Femeia ridicată pe jumătate din iarbă sînt tot eu. Firele de mohor, lipite de coapse, mă sug ca lipitorile. Recunosc: e un deliciu pervers în a mă privi așa. E pervers pentru vîrsta mea să mă văd femeie tînără erotopată‡‡‡‡‡, așteptîndu-mi rîndul la patimă, la vară. Nu ca în ultimele imagini, cînd stau întinsă sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
ca în ultimele imagini, cînd stau întinsă sub un reflector dur și se vede cum timpul îmi mușcă din obraz. Liniile lui Rusalin sînt veninoase. Întîi fine, apoi dublate, îngroșate. Cu breteaua sutienului intrată în carne și cu vînătăi pe coapsele grele. Vînătăile arată ca niște dîre de la un prea lung șir de ani. Imprimate pe piele de-o viață prea lungă. Cîinele meu a răgușit. Scuză-mă, Iordanco, mi-s cam răcit. Da' aibi nădejde-n mine. Te apăr io

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Trupul îmi apare în părțile-i constituente. Se învîrtește ca pe-o rôtissoire, metamorfozat, cu unghia degetului mare de la picior cît capul, cu capul cît unghia; umerii sînt înguști și tălpile enorme, conform perspectivei lui Mategna. Ici, linia precisă a coapsei de adolescentă (dorința de rapt e confirmată prin Vintilă Ivănceanu: "Iubito, mă gîndesc la tine/ Ca un borfaș la ceasul unui lord"); dincolo, pachetul de carne congelată (eu, s-a înțeles), e adnotat cu alt vers din Nichita Stănescu, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
ar fi uitat după alta, altele. Intrase în cadru și Ilinca Tomoroveanu, c-un șnur legat cochet în jurul frunții. Sau o confund cu Ioana Bulcă? Reproșurile curgeau. "Nemernică și prăpăstioasă ce ești!" Marea sfîrîia ca șampania Zarea, se urca pe coapsele mele. Purtam fusta ei cu volane gofrate, lîna ei de mohair, mărgelele ei, panglicile ei de alge. În micul restaurant cîntau Brasseur și Joan Baez. Iordan mînca așa cum mînca el, cu poftă, rapane și raci; eu mă mulțumeam cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
act de curaj nebun din partea ei și din partea mea. În parcul Copou, în chioșc, pe lună plină. Avea o fustă lungă, cu entre-deux-uri de dantelă. Trei volane. L-am rupt pe primul, de la tiv în sus. Pe-al doilea. Ce coapse fixe! Pe-al treilea, din talie. Ce buric de iad! Cînd și-a scos sutienul și mi l-a înfășurat de gît, lavalieră, am avut o erecție cît China. Haideți la un vin în trei, că mi s-a uscat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Te gîndești că o iubire tîrzie mi-ar schimba centrul de greutate. Centrul de greutate ține de văzul pe care-l pierd. Dar cu tine n-am nevoie de văz. N-am nevoie să te văd. Te știu. Îți știu coapsa, cotul, palma, călcîiul. Pielea ți-o știu centimetru cu centimetru. Zbîrcitură cu zbîrcitură, încheietură dureroasă cu încheietură dureroasă... Asta era? Nu-i o rușine să îmbătrînești, cum li se pare scriitorilor tineri. Habar n-au ce înseamnă dulcea mîhnire a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

de atunci, doar că acum vin singur. Ghețarul și-a schimbat între timp înfățișarea, nu mai este la fel de înfricoșător și straniu cum mi s-a părut atunci, în ziua accidentului, și multă vreme după aceea. Cu vârsta, și-a lărgit coapsele de la baza vârfului, iar umerii ascuțiți de ghețar tânăr din trecătoarea stâncilor abisale nu mi se mai păreau atât de amenințători, zăpada și-a pierdut acea consistență rugoasă și cristalină făcând schiurile să geamă la fiecare cotitură. Continui să vin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
l-ar fi supt cu toată abstracțiunea și ferocitatea lui imaginară, la fel cum Hades a răpit-o pe Persephone din tărâmul celor vii. Tot de-atunci, am început să mă gândesc la ghețar ca la o prezență feminină, la coapsele largi cu formele sale moi și ondulate, la fascinația sa translucidă, rece și devoratoare. Testamentul ghețarului. Fotografia Totuși, o urmă a prietenului meu s-a găsit... Portmoneul său bine închis în buzunarul cu fermoar al pantalonilor a fost găsit în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
o valorizeze, s-o supună îndoielii, să-i dispute certitudinea. Iar eu, angrenat la rându-mi în conversația mea, încercam totuși să mă abandonez deliciilor firii și mâna mea alerga mecanic peste sânii de sub corsetul rugos al uniformei, apoi pe coapse, apoi pe genunchii proeminenți, pe gleznele ce zvâcneau anemic printre cutele ciorapilor groși și lăbărțați. Diferența dintre noi era că ea era perfect împăcată sau neîngrijorată de acea excrescență, dublură a eului ei, fără s-o intereseze cum era la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
se întinde pe patul din dormitorul sumbru, fără umbrelă, trage perdelele și închide ochii. O liniște adâncă și o presiune de abis se lasă în urechile ei, o stare plăcută de lâncezeală se ridică din tălpi, îi cuprinde gleznele, genunchii, coapsele, ca o mângâiere. Din toate colțurile camerei se ridică lent umbrele colorate, ca meduzele la suprafață mării, precum în povestea multiplicării celor o mie de Buddha, ce coboară din cer fiecare sub clopotul unei umbrele. Starea ei anterioară de perpetuă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]