3,215 matches
-
izolat. Te ascunzi în gaură de șarpe de rușine. Iertarea păcatelor nu se cumpără cu bani murdari. Se ispășesc. BOR va da cinstea pe rușine? Va băga capul în nisip! Sau va opera cangrena ce cuprinde România luând taurul de coarne? Toate acestea se întâmplau de Cincizecime Pogoară, Doamne, Sf. Duh asupra capetelor noastre, ale tuturor românilor ! Ultima oră! BOR nu se dezice de Jiji. În fapt, BOR a decorat-o pe mama lui Becali, donatoarea reală. O adevărată creștină, care
TABLETA DE WEEKEND (38): APOCALIPTICII DE SERVICIU de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363916_a_365245]
-
De ce atâtea bărbi, amice, / Ne tragi mereu, o știm prea bine: Că nimeni să nu poată zice / Că doar mustățile-s de tine»; Florina Dinescu - Concurență: «Cine crede că Fortuna / Cu-al ei corn e numai una, / Să verifice ce coarne / Mai pot soațele să toarne...»; Elis Râpeanu - Oul lui Columb: «De Columb, un zvon mai nou / Circulă mai fără rost: / Cică-avut-a doar un ou ! / Da, dar ce bărbat a fost !»; Dan Norea - Senryu: «La birou țin post - / ce să fac
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
intri subtil în straturile străvechi ale ființei tale, poate că descoperirile ar uimi soarele, luna și toate astrele uriașe prin care ai trecut odată demult prea curat să fi ars, prea iubitor să îngheți, prea sfânt să fii prins în coarnele nescinstitului. *** Să renunți într-un anumit moment la iluziile iubirii pământene, pentru că totul este iluzie în această iubire, și asta mi-o explică foarte clar o viziune veche bine determinată de care sunt convinsă că știu mulți, nu este ușor
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
băut băi! Poetul: - Nu mi-am dat seama de asta! Vocea: - Oricum tot nu scapi! Ziaristul: - Ia o pastilă de cap Vocea: - Dar îți stă bine, bă cu rubașca. Ziaristul: - Hai? Mi se umflă tâmplele. Directorul: - Poate că-ți cresc coarne. (se deschide una). Vocea: - Vine Gheorghiță. Directorul: - Ce-ai adus acolo? Cisnădie? Horia: - Pentru mine să mănânc o bucată de pâine. Reporterul: - Pâine, ăăă, ăăă, ficat! Prozatorul: - Dă bă încoace, hai și tu, nu vezi că-s înfometat? ( Reporterul pune
PARTIDA DE POKER (PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362832_a_364161]
-
se întăresc De scoate trufandale din pământ. Îl însoțea-n efortul său, firesc, Consoarta ce-o avea cu jurământ Și la urechi îi susura un cânt, Șoptindu-i cu tandrețe: „Te iubesc!” Deci, la desert, i-a oferit dulceață De ... coarne (!), preparată ca la carte, Cu competență de distinsa-i soață; Iar pentru tot meniul ipotetic, De care-avea, de multă vreme, parte A dat un singur pol: cel nord magnetic! ------------------------------------ Eugen DEUTSCH Iași, 10 august 2013 Referință Bibliografică: Eugen DEUTSCH - ARCA
SONETE (1) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362842_a_364171]
-
ale oamenilor. În poezia Primele iubiri, de exemplu, lirismul confesiv te subjugă: „Azi sunt îndrăgostit. E un curcubeu/ Deasupra lumii sufletului meu / Vin cerbii mei în goană să se-adune / Și către el privirile-și țintesc - / Un codru nesfârșit de coarne brune / În care mii de stele strălucesc ... ” sau în poezia Biografie : „Știu eu, mama și-a zis ca mă nasc într-o zodie bună; Plinului pântec așa îi cânta într-o noapte cu lună. Trăsnete reci de furtună vedea cum
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
de mărgele. / O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri, / Și viața căprioarei spre zările târzii / Zburase lin, cu țipăt, ca păsările toamna / Când lasă cuiburi sure și pustii. Împleticit m-am dus și i-am închis / Ochii umbroși, trist străjuiți de coarne, / Și-am tresărit tăcut și alb când tata / Mi-a șuierat cu bucurie: - Avem carne! / Spun tatii că mi-i sete și-mi face semn să beau. Amețitoare apă, ce-ntunecat te clatini! / Mă simt legat prin sete de vietatea
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
1088 din 23 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului dacă nici el nu-i în stare, dumnezeu cât e de mare, să ne-aducă o schimbare într-o zi de sărbătoare, eu mă-ntreb, ce se întâmplă? dacă nici acel cu coarne nu-i în stare să răstoarne niște hoți făcuți din carne, iar mă-ntreb, ce se întâmplă? și-mi duc degetul la tâmplă: dacă toți porcii din țară, spun așa, doar ca exemplu, în masă, ar fugi afară, undeva pe la
EU MĂ-NTREB, CE SE ÎNTÂMPLĂ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363557_a_364886]
-
cum se spune mai curând. Avea acum acareturile sale, o gospodărie înfloritoare în mijlocul comunei și cinci copii, patru băieți și o fată: Păun, Dragu, Dumitru, Stoica și Neaga. Palmele bătrânului erau bătătorite ca pământul din fața casei, de cât a strâns coarnele plugului, sau coada sapei, la arat sau la prășitul culturilor agricole. Când a hotărât să rămână definitiv pe pământ dobrogean, a înțeles că trebuie să-și schimbe preocupările. Nu mai hălăduia cu turma printre dealurile și văile din Dobrogea sau
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
mocan, om al muntelui, rătăcit de nevoie în câmpia dobrogeană. Se vedea hărnicia țuțuianului prin casa ridicată cu mâinile sale, învățate mai mult să strângă între degetele sale osoase ugerul oii, să-l facă să țâșnească laptele în spumă, decât coarnele plugului, dar ce nu face omul pentru familie în viața lui? Le învață pe toate de nevoie. Ajuns lângă strana sa, se alătură corului bărbătesc al bisericii. Avea o voce frumoasă moșul, de aceea nu-i plăcea bătrânului preot ca
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
avea putere să-și facă de cap cum îi plăcea lui iarna, în primele zile ale lunii decembrie, Moș Crăciun era Trimis de către Fiul Domnului. El venea în fiecare an, într-o caleașcă de aur, trasă de niște reni cu coarnele ramificate. Curierii și lăutarii urmau caleașca, pe sănii mari, trase de câini husky. Cum ajungeau, în grabă își așezau corturile, sacii mari și bine burdușiți de cadouri, scuturau crengile copacilor de zăpadă și îi împodobeau cu globuri și beteală, cu
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
păreau că zâmbesc. Undeva, la câțiva pași de Moșul, era și faimoasa caleașcă. Cei șase reni, care fuseseră eliberați, se plimbau mândri, de colo-colo. În mijloc stătea Moș Crăciun, înconjurat de frumoasele căprioare, de mândrii cerbi încoronați cu minunatele lor coarne ramificate și de alte animale mai mici sau mai mari. Totul era sărbătoare și strălucea în jur. O mulțime de curieri, care semănau cu cel care îl luase pe Mitru de pe drum, se învârteau de colo-colo, treceau prin fața Moșului, vorbeau
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN Printre ramuri se strecoară Fulgii cu miros de ger, Pe zăpadă-o sănioară Lunecă pe șini de fier. Patru reni cu coarne late O trag iute prin nămeți, Moș Crăciun pe-o bancă șade Și-i îndeamnă: „Hai, băieți!” Se întind renii în hamuri, Clopoței de aur sun’, Se văd căpușoare-n geamuri: - Vine, vine Moș Crăciun! Ies copiii-n grabă-afară Și se-
LACRIMILE LUI MOŞ CRĂCIUN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362503_a_363832]
-
cum se spune mai curând. Avea acum acareturile sale, o gospodărie înfloritoare în mijlocul comunei și cinci copii, patru băieți și o fată: Păun, Dragu, Dumitru, Stoica și Neaga. Palmele bătrânului erau bătătorite ca pământul din fața casei, de cât a strâns coarnele plugului, sau coada sapei, la arat sau la prășitul culturilor agricole. Când a hotărât să rămână definitiv pe pământ dobrogean, a înțeles că trebuie să-și schimbe preocupările. Nu mai hălăduia cu turma printre dealurile și văile din Dobrogea sau
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
mocan, om al muntelui, rătăcit de nevoie în câmpia dobrogeană. Se vedea hărnicia țuțuianului prin casa ridicată cu mâinile sale, învățate mai mult să strângă între degetele sale osoase ugerul oii, să-l facă să țâșnească laptele în spumă, decât coarnele plugului, dar ce nu face omul pentru familie în viața lui? Le învață pe toate de nevoie. Ajuns lângă strana sa, se alătură corului bărbătesc al bisericii. Avea o voce frumoasă moșul, de aceea nu-i plăcea bătrânului preot ca
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > STARE DE SPIRIT Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZIE DE Al.FLORIN ȚENE Stare de spirit Cosește luna iarba după ploi înțepenită noaptea în coarnele de boi. Rostogolește apa pietrele de moară Clopotul așteaptă cineva să moară. Își tocește timpul coatele pe noi Dintr-un gest aiurea devenim eroi. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Stare de spirit / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
STARE DE SPIRIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361103_a_362432]
-
că doamna învăța cu sârg nu numai muzică, ci și din cele lumești. În urma unei scrisori anonime, vestea a ajuns și la urechile soțului care a început să simtă că-i cresc niște extremități, întâlnite în popor sub denumirea de „coarne". Abia atunci a sărit ca ars. Cum? Este posibil? Soția lui pe care o iubea mai mult decât orice pe lume, cea pentru care făcea tot efortul ca să nu-i lipsească tot ce și-a visat? Nu poate fi decât
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
aratul Țarinei și Muscelului. Vântul ușor le mângâie obrazul, pe când cântecul ciocârliei răsună în aer. Brăzdarele plugurilor se înșiră pe pământul reavăn, îngrășat de cu toamna. „Boi plăvani, în câte șase, trag, se opintesc în juguri, brațul gol apasă-n coarne, fierul trage brazde lungi (...) Semănătorii harnici, cu sacul subsuoară, pe culme, pe vâlcele se suie și se coboară, zvârlind în a lor cale sămânța după vânt”. În pacea amurgului, soarele scapătă-n asfințit, înghițit de pădurea cu stejărei a lui
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
de la o înălțime amețitoare peste o grămadă de stânci dărâmate. În luminișuri, fiare nevăzute stau tolănite fără frică, ascultând murmurul apei din Valea Rea, din care sar zglobii mulți păstrăvi și lipani. La un moment dat, un cerb speriat, cu coarnele lăsate pe spate, spintecă ca o săgeată desișul. Pe drumul stâncos, turme nenumărate de oi urcă la munte conduse de măgarii încărcați cu greutatea desagilor, turme încercuite de câini ciobănești mioritici, lățoși, cu zgardă de tablă în jurul gâtului, țintuită cu
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Alexandria, în plină câmpie, unde iarna urlă viscolul adunând nămeții uriași de zăpadă, iar vara te coci de căldura soarelui vlăscean, singura umbră a țăranului istovit fiind căruța sub care așternea o velință pentru a-și odihni oasele rupte de coarnele plugului sau de legarea snopilor, aici într-o zonă moromețiană cu țărani încovoiați de muncă, oameni ai pământului care se întâlneau sărbătoarea în centrul satului ca în Poiana lui Iocan, discutând ridicarea sau scăderea prețului la cereale, comentând presa comunistă
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
poeta poartă pe drumul sensibilității o mască ritualică. Revelația teritoriului nopții și invocarea astrală deschid comorile fondului etnolingvistic: „Ies în prag / să iscodesc noaptea, / în fața mersului zăbavnic al astrelor / Ies în noapte / să visez împreună cu Luna / și înfig diamante în coarne de fier”. Superdimensionat de aceste combinații de valori arhaice, centrul poemului se ramifică înspre haloul zorilor, cu evidența unei izbucniri profetice: „Dar ziua... / Ziua are puterea de a dărâma, / de a zgudui/ visul / și speranța / pe care le înalț / din
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
și se aștepta la o veste bună. Bănuia ce o să-i spună. În urmă cu vreo săptămână îl rugase să-i cumpere lui Ionuț de ziua lui o bicicletă. El refuzase atunci, îi zisese că prea îi caută copilului în coarne, că au mai mulți nepoți și de-o parte și de altași nu au dreptul să-i nedreptățească în favoarea unuia. Dar, sigur mai judecase nițel, că așa era el, mai întâi se opunea, dar apoi îi făcea voile. Acum aștepta
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
mai, pomii în floare și mult prea cald pentru această perioadă din an. Stația era plină de lume. În orașul ce se afla doar la patru kilometri, apăruseră fabrici una după alta, ca ciupercile după ploaie, așa că mulți bărbați lăsaseră coarnele plugurilor și merseseră să muncească acolo. De fapt, în CAP-ul înființat în sat în urmă cu patru ani se aduseseră tractoare și semănători, nu mai trebuiau atât de multe brațe de muncă, iar la grajdurile de vaci, că erau
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
patru Cum s-a crăpat piatra-n patru! Capra neagră calcă-n clinci, Crape capu' capri-n cinci Cum a călcat capra-n clinci. Capra paște lângă casă Capu' caprei crape-n șase! Capra noastră n-are lapte Crăpa-i-ar coarnele-n șapte! Când în piatră a călcăt Capul caprei a crăpat, Povestea s-a terminat! ȘASE SAȘI ÎN ȘASE SACI (Recitați poezia pe ritm de jucat șotron) Șase sași în șase saci, Au strigat lozinci Unul a spus „Jos Guvernul
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
Totul trebuie parcurs din nou, pas cu pas, lacrima cu lacrima. Nu există pentru scriitor, pentru artist în general, nimic care să-i ușureze povară atunci când o pornește din nou la drum, atunci când se hotărăște să re-ia taurul creației de coarne. Nu există nicio scurtătură, niciun ajutor exterior. „Everestul a doua oară”, intitulează Ioan Chirilă ultimul capitol din "Nadia". Și exact acesta este simțământul meu de acum... Daniel IONIȚĂ 21 iulie 2013 Sydney, Australia Referință Bibliografica: Daniel IONIȚĂ - TAINĂ SCRISULUI (49
TAINA SCRISULUI (49) – UN TESTAMENT LITERAR de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364228_a_365557]