567 matches
-
cale, Chiar și la cer de te-ai trufi Cu mari istericale. 12 iunie 2004 CA-NTR-UN OCEAN FĂRĂ LIMAN Oricât am sta de-a curmezișul, Totul trece, chiar și moartea; Oricât de lesne-ar fi suișul, Ori chiar coborâșul, partea. La rând și amintirea piere În hăuri care sunt la rând, De-ar fi ideea, fapta - miere, Ori viclenie-n fapt și gând. Și curge totul în neștire Ca-ntr-un ocean fără liman, Cum trec meteoriți - oștire, După
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
luptau pe mai multe fronturi erau atenuate de o bucurie ca o binecuvântare, semn că acolo sus se scria ceva despre drumul pe care porniseră, fără ca măcar unul din ei să știe cât va dura acesta și câte urcușuri și coborâșuri va mai avea. Din somnul cel greu și agitat i-a trezit câinele lor, Vizanti, care urla prelung și dureros, apoi scheuna a chemare, lătra de două-trei ori pentru ca apoi iar să tulbure noaptea cu urletul lui care În urechile
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
speriat când dorm. Imi pun rucsacul în ordine și în câteva minute sunt în stradă, cu destinația Lodève. Sâmbătă, 11 august: Saint Jean de la Blaquière- Lunas: 32 km Până la Lodève, drumul de aprox. 15 km este un continuu urcuș și coborâș pe potecă de munte, cu peisaje foarte frumoase. Imi priește foarte mult aerul proaspăt al dimineții. In drum se poate vizita mănăstirea Grandmont, la 3 km sud de Lodève. In departamentul Hérault din provincia Provence, acest priorat este cel mai
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
acestui drum pe care foarte ușor poți să te rătăcești. Am mai pățit-o, așa că sunt cu ochii în patru. Intâlnesc apoi câțiva tineri pe bicicletă și un grup de vreo 10 tineri care stau tolăniți în iarbă și vorbesc. Coborâșul spre Saint Gervais este lung și la vreo 5 km înainte de destinație întâlnesc prima localitate, sătucul Mecle. Intru în bisericuța satului, dar aceasta este plină de scaune, cutii cu sucuri și alte lucruri. Apreciez însă faptul că este deschisă, așa cum
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
-s locul meu. ba da, căci ele te-au botezat de mult în legea lor, îmi răspunde trombonul. florile de peste zi înțărcată de așteptări, îmi doresc ca lumina să-mi dăruiască vise iar întunericul drumuri drepte. lacrima să-mi fie coborâș lin și drept spre zâmbetul ce mă-mparte clar în noapte și zi, dimineața să-mi spăl toate țărânile nopții, să intru în zi ca într-o orgă, să sun acolo neașteptat, atingând tot ce se poate atinge, pentru ca rătăcirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
depărtă în zbor. Drumul coborî din nou, ceața îi închise între ziduri imateriale, iar pașii lui continuau pledoaria constantă, fără răspuns. —Ai obosit? întrebă el. — Nu. — Mi se pare tare curios să merg întruna pe drum drept, fără urcușuri și coborâșuri. Ea nu răspunse și lui îi plăcu tăcerea ei, nimic nu este mai intim decât tăcerea, și-și spuse că, dacă ar petrece destul timp fără să-și spună nimic, toate lucrurile s-ar rezolva între ei. Nu-și vorbiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Nu știu, ridică inspectorul din umeri, ăsta-i și motivul pentru care vreau să cercetăm mai îndeaproape. Dacă-i un cadavru? Nu se poate, dacă era un trup l-am fi văzut de aici! îi răspunse Cristi care deja începuse coborâșul. Hai, ce faci? Ai de gând să mai stai mult acolo? Dacă-i un cap? spuse Pohoață tot fără să se miște de pe loc. Șapca se poartă pe cap, nu-i așa? De cele mai multe ori, măi Vasilică. De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ale lui Ioas și tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 20. Slujitorii lui s-au răsculat, au făcut o uneltire și au lovit pe Ioas în casa Milo, care este la coborîșul de la Sila. 21. Iozacar, fiul lui Șimeat, și Iozabad, fiul lui Șomer, slujitorii lui, l-au lovit și a murit. Apoi l-au îngropat cu părinții săi, în cetatea lui David. Și, în locul lui, a domnit fiul său Amația. $13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
ce va fi ― mîine? Se vor ridica alții, mă veți uita și voi rămâne să mor singur, neștiut de nimeni. Câți oameni se pricep să dispară când trebuie? Adică atunci când sânt iubiți, stimați, în plin apogeu, între suișul luminos și coborâșul sumbru? Asta e marea artă, să știi să mori frumos! Și scoțând un revolver își trase un glonț în inimă. Oare marea artă în iubire nu e să rupi când ești pe culme? De ce să aștepți descompunerea simțămintelor, inevitabilele certuri
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dragostei ei. nouă în al treilea loc: urci un deal cu iarbă galbenă, apoi cobori o vale cu iarbă verde. tu ține drumul tău drept, nu poți să cobori o treaptă fără să urci o treaptă, e mai plăcut la coborâș, e mai bine la vale. nu ești trist, nu plângi cu lacrimile urșilor clanului abenaki, care se cristalizează în chihlimbar, scoți din desaga-fără-fund o optime de măr sălbatic uscat și înfuleci pe cinste, astfel prinzi puțină vlagă pentru dru mulețul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
desfăcură proviziile și începură să mănânce, în tăcere. În timp ce-și mestecau merindele, se auzeau multe șușoteli. Un număr de oameni se întrebau de ce-și refăceau puterile cu o masă într-un moment atât de nepotrivit, la jumătatea coborâșului. Mâncaseră deja o rație înainte de a fi plecat de la Capela Hachiman, în aceeași noapte. De ce nu urmau să mănânce la răsăritul soarelui, în Yamazaki sau Hashimoto, unde-și puteau priponi și caii? Deși erau nedumeriți, încă mai presupuneau că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Dacă vă gândiți la dezastrul de azi în comparație cu destinul omenesc, știți că a fi mândru de victorie e primul pas pe calea distrugerii, iar a fi complet învins e primul pas spre ziua victoriei. Ciclul etern al suișurilor și al coborâșurilor din viața unui om nu ține doar de bucuriile și de tristețile temporare. — Așadar, ceea ce regret nu e nici propria mea distrugere personală, nici necontenitul ciclu al schimbărilor, replică Shibata Katsuie. Nu regret decât că mi-am pierdut reputația. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tâlhar o înșfăcase și dispăruse cu ea în bezna peșterii. Bradabanta, suflet nobil și curajos, a crezut numaidecât această minciună a trădătorului. Dornică să vină în ajutorul victimei, ea a privit în juru-i căutând un mijloc care să-i ușureze coborâșul și văzând un ulm cu coroană largă a tăiat dintr-o lovitură de spadă una dintre cele mai lungi crăci ale copacului, aruncând-o peste adâncitură, i-a spus lui Pinabel să apuce capătul cel mai gros, în vreme ce ea prinzându
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mea, trece timpul, viața! Ce mai aștepți? Nu îl poți învia pe George! Trebuie să îți refaci viața. Ești o fată frumoasă, isteață, harnică, meriți o viață bună! Nu lăsa bucuriile vieții să treacă pe lângă tine! Viața are urcușuri și coborâșuri, depinde numai de noi cum le întâmpinăm și cum putem să le depășim! - Știu, toată lumea îmi spune același lucru dar încă nu sunt pregătită. Mă voi mai gândi la ce mi-ați spus, vă mulțumesc! Acasă, seara, stătea de vorbă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
o seară în Poiana la mine acasă, și a doua zi plecăm mai departe în munți. Laur nu cunoștea muntele și a fost tentat de noutatea care se ivea. A prins drag de mersul și mai ales urcările pe munți, coborâșul fiind mai dificil și pândindu-i multe alunecări însă trebuia făcut, fiindcă de obicei< te duci undeva dar și te întorci! De fapt toți au pățit la fel. Plecau vinerea sau sâmbăta, benchetuiau o noapte la Poiana și după aceea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
unde nu-i pată! Dar ochii-mi fug, Pereche-tăvălug, În stânga, sus, magnet... S-o folosesc antet? M-apuc iarăși de scris, Să-mi ostoiesc amarul... O, Doamne, roșu paraclis Pe foaia-mi de abis! Povestea-mi curge-ușor în timp, Suișuri, coborâșuri, Nu mai zăresc al petei chip Și nu-mi mai fac reproșuri... E foaia plină-aproape, E ora patru-n noapte, Străluce pata-ntre hârtoape Și-mi tot trimite șoapte... De la lingură Am început iubirea noastră de la lingură. Nimic n-aveam
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
noi este sinceritatea, și aș vrea să mă bucur de privilegiul ei în continuare. Au rămas multe lucruri bune între noi, pe care nu ni le poate lua nimeni, și de care și eu mă mir adeseori. Dincolo de suișuri și coborâșuri, gelozii sau pase erotice, relația noastră era în bună măsură esența prieteniei, așa cum poate exista ea între un bărbat și o femeie. În parte, tot ce a spus prietena mea era pe deplin adevărat. Aș fi putut discuta cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dorit să meargă mai departe. Atunci, am hotărât să-l iau cu mine. Împărătița Furnică a făcut o pauză, apoi și-a dres vocea și a început să vorbească într-un ritm apăsat și tărăgănat, aproape silabisit, cu suișuri și coborâșuri, alternând tonuri foarte înalte și stridente cu tonuri răgușite și groase, ca în opera chinezească. Noi nu încurajăm pe cei nedeciși care-și trăiesc viața fără nicio noimă. Noi n-am fi avut niciodată ce vedeți aici... Și face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Între timp, după ce părăsiră povârnișul fortificației, cei doi bărbați se scufundaseră În labirintul de străduțe care diviza centrul așezării. Înaintau cu repeziciune, căutând să-și deschidă calea prin mulțimea Îngrozită care se Îndrepta spre locul de debarcare. La capătul unui coborâș, zăriră portul interior, ocrotit de un zid aflat Încă În picioare. Era acolo o corabie, așa cum nădăjduiseră. O galeră neagră, Înclinată spre tribord, cu chila atingând fundul, din pricina mareei scăzute Încă. Pe vela strânsă pe lângă catarg se deslușea roșul crucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se Încordează mușchii maxilarului. Iarăși infamul acela de Manetto, cu pretențiile lui. Privi În jur nervos, căutând o cale de ieșire. — Nu acum. Cere-i să revină după ședința Consiliului. — Mereu În grabă, messer Durante, eh? La fel ca În coborâșul de la Campaldino! strigă o voce zeflemitoare. Dante se Întoarse ca un câine călcat pe coadă, gata să Își Înfigă colții. Se pomeni dinaintea unui bărbat cu un chip larg și surâzător, care Îl fixa cu pumnii pe șolduri. Era Înveșmântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
această parte a Moor-ului. Coborâm panta convexă din față, spre valea mohorâtă, iar eu Încep să cred că trebuie Într-adevăr să fi greșit locul. Însă deodată, ca o linie de infanterie ascunsă până acum, Îngrămădită sub cel mai abrupt coborâș al pantei, aproape de baza costișei, din ierburile joase și bălării se Înalță ceea ce căutăm: o brazdă Îngustă, neregulată, de vârfuri de copaci, un val arboreal gălbui. Pentru mine, această pădure tainică, poate cea mai stranie din Întregul regat, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Era tipic pentru Du Maurier faptul că putea accepta cu mai mare ușurință o cheltuială mare decât una mică. — Știu și eu, Kiki, murmură Emma. O să-ți lipsească mult câmpia. — În oraș sunt parcuri pentru plimbare. Parcuri fără suișuri și coborâșuri. Dealurile din Hampstead Încep să mă obosească. Mereu mă Întorc acasă gâfâind. Da, știu, dar... — Acum, că lui Gerald Îi merge atât de bine, o să vrem să mergem mai des la teatru. Și drumul Înapoi până În Hampstead, după aia, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe care căruțele Îl ocoleau cu grijă sporită. Au trecut apoi printr-un sat răsfirat la poalele unor dealuri Înalte, cu case modeste din care doar patrucinci erau acoperite cu tablă, restul cu țiglă veche și paie. Cum urcușurile și coborâșurile dese obosiseră caii și cum Victor Olaru simțea o nevoie organică de a bea În cinstea scumpei sale duble soacre, a căruțașului și a tuturor celor care nu aveau asemenea necazuri ca ale sale, În dreptul unui magazin - singurul din localitate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
îmi iese pasiența, hotelul Existența va deveni realitate. Dacă nu... măcar se va chema că am murit cu arma-n mână. Nici unui bărbat nu i se poate cere mai mult, nu? Am șaizeci de ani și, după toate suișurile și coborâșurile carierei mele... oarecum îndoielnice, asta e probabil ultima șansă să dau cu adevărat lovitura. Și când spun lovitură, mă gândesc la o lovitură adevărată. Mai adevărată decât vă puteți imagina oricare dintre voi. Pauză de-o țigară La vremea respectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu se mai purtase așa frumos cu mine și trăiam cu sentimentul incredibil că sunt apărată, că omul ăsta inteligent și cumsecade știe cu adevărat cine sunt. Eram amândoi niște supraviețuitori. Trecuserăm amândoi prin atâtea și, după atâtea suișuri și coborâșuri, stăteam amândoi pe picioarele noastre, pregătindu-ne să ne căsătorim... Într-o zi, m-am dus la New York, să-l văd pe Tom, și trebuie să recunosc că mi s-a părut puțin deprimant. Se îngrășase tare, se lăsase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]