636 matches
-
un neașteptat dar categoric "etc." este "sucit gâtul" unei ample descrieri a cadrului natural, într-un stil ce pastișează o manieră detestabilă de a scrie: Mizilul!... Așezată la poalele Tohanilor, celebre podgorii, această urbe o grădină se răsfață cu multă cochetărie pe o pajiște plană, asupra căreia bate soarele în plin de cum răsare și până apune, iarna și vara. Rar se găsește o panoramă așa de plăcută și de luminată: la miazănoapte, trâmba podgoriilor aci aproape, și mai sus, în depărtare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un semn că mă Înșală; simt că vreau să mă Înșele și să-mi confirme astfel postulatul prim de la care am pornit această aventură: nici o femeie nu este credincioasă, căci toate, mai devreme sau mai târziu, cad pradă instinctului sau cochetăriei; de aceea, nu merită să consumi prea multă energie pentru acest sentiment. Nu există decât o soluție radicală: cinismul. Numai astfel te vor iubi toate, se vor da În vânt după tine cu limba scoasă, vor vrea să te atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vreme, interesul meu vizual a părăsit-o pe Candida. Capricioasa Victoria se comporta cu mine ca o adevărată femeie; știa să se arate geloasă și rea, să mă chinuiască Îngrozitor, dacă nu corespundeam Întocmai micilor ei toane de răsfăț și cochetărie. La ora de atelier, venea la mine să-i fac piesa la strung și, pe motiv că obosește stând În picioare (lucram la două menghine vecine), se rezema cu spatele de corpul meu. Acest gest provocator mă tulbura teribil, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fetișcane alergând prin ninsoare; am reținut acea conștientizare lucidă a ei, exprimată prin toate gesturile, că ea știe că există și că e frumoasă chiar atunci, sub acei fulgi albi ce se topesc moale pe genele ei; scoate limba cu cochetărie și gustă din albul zăpezii. O simțeam Întreagă În acel sentiment de plenitudine și trăiam și eu parcă mai intens, măsurând adică propria-mi trăire printr-o imagine Împrumutată din ficțiune. De aceea, iarna, când priveam prin geam cum Leul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ne trag În prăpastie. Annette răspunse: —Eu mă aflu deja În prăpastie. Iar Fima: —Continuă. Vorbeai despre femeile fatale. Annette goli cel de-al doilea păhărel, ochii Începură să-i strălucească, iar În cuvintele ei se strecură un strop de cochetărie: — Ce e grozav la tine, Efraim, e că nu-mi pasă deloc ce impresie Îți fac. Nu sunt obișnuită cu asta. De obicei, când vorbesc cu un bărbat, cel mai important lucru este ce părere Își face despre mine. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
spre ușă și spre perdeaua ce despărțea sala de mese de bucătărie. Coborî vocea și șopti: Ar trebui să avem puțină milă. Asta e tot. Fima insistă: —Milă față de arabi sau milă de noi Înșine? Îi zâmbi din nou cu cochetărie temătoare, ca o adolescentă de la țară derutată de o Întrebare neașteptată despre culoarea lenjeriei sale sau despre distanța de aici până la Lună. Răspunse cu grație și viclenie: —Mila e milă. Bărbatul de la masa vecină, care părea stafidit și chinuit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Adam. Avea ceva atât de sănătos. Avea un apetit enorm și aprecia mâncarea cu așa de mult entuziasm. —E absolut delicios, mi-a spus zâmbindu-mi. Am vreo șansă să mai primesc un supliment? — Sigur, i-a răspuns mama cu cochetărie, aproape dărâmându-și scaunul în graba de a-l servi. Îți aduc eu. Mai vrei și un pahar de lapte? Vă mulțumesc foarte mult, doamnă Walsh, a răspuns el politicos. Era așa de drăguț. Și nu spun asta fiindcă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să facă asta o singură dată, când a plecat din casa cu scară interioară: a lăsat totul acolo, n-a luat decât strictul necesar, câteva mobile și hainele, nici măcar toate. De ce și-o fi adus și pălăriile? O urmă de cochetărie? De douăzeci de ani nu le-a purtat și încă și înainte tot în cutii le ținuse. Cum o mai fi arătând casa? S-a ridicat și a ieșit pe balcolnul-terasă. Sub cerul presărat cu stele sclipeau dezordonat luminile orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că stăteam la distanță de imaginea reflectată mă făcea să nu le văd) și parcă îmi tremurau mai puțin mâinile Își asta nu pentru că îmi lepădasem toate brățările care zăngăneau înfiorător, eu le lepădasem pentru că mi se părea cam exagerată cochetăria mea bătrânească). „Draga mea fiică, mă simt excelent, nu trebuie să-ți faci griji, dacă ești aici, bucură-te de toți prietenii și colegii pe care nu i-ai mai văzut de atâta vreme...“ Bineînțeles că nu-mi fac griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a doamnei Marga Pop și la puțină vreme au răsunat de acolo sunetele alambicate ale unui clavecin. „Mi-a fost dor de tine. Abia te așteptam“, a spus bătrâna doamnă, uitându-se drept în față, aranjându-și cu o urmă de cochetărie gulerul capotului în jurul claviculelor firave și a umerilor subțiri și osoși, lovindu-se cu un bețișor lung, cu cealaltă mână, la intervale neregulate, peste genunchii întinși, acoperiți cu un pled. „Și mie.“ „M-am gândit la o mulțime de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mi-am prins părul la școală și mi-l ascund în buzunarul de la uniformă. îmi trag uniforma puțin în sus pe pulpe, prefăcându-mă că o aranjez, pentru a-mi dezveli genunchii (groaznic de rotunzi!), într un gest prostesc de cochetărie pe care nu mi-l pot înfrâna. Apoi îmi scutur părul nără vaș, să mi se așeze într-o formă oarecare pe umeri. — Ei, în realitate..., bodogăn eu, îmblânzită. în realitate nu ai să găsești niciodată răspunsuri la toate întrebările
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
talmeș-balmeș și de colb cârmâziu, din care ieșise, inutil, după atâtea irepetabile peripeții. O revăzu, cum era, diafană și fragilă, cu ferme contururi albastre de pupilă sub o blondă coafură nordică, printr-o aură de praf cenușiu, punându-și cu cochetărie o bentiță viorie, la coafura ei bălaie, imună la coroziunea exercitată de către spațiul acela, ticsit de prezumții iluzorii și impregnat de spaime reale. În fulgurante și caste retrospective, revăzu esențialul: Cristina îl lua de mână, ducându-l printr-o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
claie peste grămadă și învăluiți în scăpărările vânturilor letale de consumatori de mititei făcuți din carne de porc, tocată în vrac. Femeile, încolăcite alături, în poziție specific fetală, dormeau adânc, acoperindu-și prin somn goliciunea și afișând, în mod reflex, cochetării de muribunde. Dintr-o ochire de evaluator exersat, Vladimir constată suma aceluiași efectiv al tovărășiei de pahar, fără să sesizeze că ar fi vreunul sau vreuna în plus sau în minus. Bibi Bleotu, ce părea că șede pururi de veghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la poale, purtat descheiat, se vede o modestă rochie de stambă înflorată, mulată pe talie. Fardul țipător încearcă fără prea mare succes să ascundă paloarea unui obraz de ftizică. Pe fruntea teșită, se rotunjesc câțiva cârlionți anemici, firav gest de cochetărie al unei femei ce se dorește frumoasă chiar și în decăderea ei. Frumușelule, nu vrei să te relaxezi? Clipește lung, cu subînțeles. Pentru tine o fac gratis, ca datorie patriotică. Trece pe lângă ea grăbit, spunându-i cu nu este interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
își beau sudoarea în fața sacilor de antrenament, decât să simtă gustul propriului sânge în gură. Este o zi superbă, cu soare bogat și varul alb, îngrijit, al zidurilor amplifică lumina. Se oprește o clipă în fața unei vitrine, doar așa, din cochetărie, pentru a-și verifica uniforma, impecabilă de altfel. Trece pe lângă un cinematograf. Afișele puternic colorate anunță un film gen western, preferatele lui, dar ezită să intre. Preferă plăcerea unei plimbări pe sub copacii proaspăt înmuguriți care inundă aerul cu mireasma lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tăcere. Cât lipsise ea putuse și Clara să spună câteva fraze. Era o fată odihnitoare, care știa să asculte și era plină de farmec când te gândeai că, deși frumoasă (o frumusețe îndelung șlefuită și conștientă că între oameni superiori cochetăria și credința femeii frumoase că ar fi irezistibilă nu țineau), nici un gest, nici un cuvânt nu trădau că trebuia crezută pe cuvânt sau pe temperament. Asculta, dar gândea. Și când vorbea, era, în mod nesilit, foarte prudentă. Nu puteam să-mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e, zise foarte liniștită, nu corespund visului tău de fericire. Ce să fac? Să mă prefac că n-am cinci ani mai mult decât tine? Ași fi ridicolă! Sânt bătrână, dragă, am trecut de treizeci de ani, și adio, Matilda, cochetăria cu un bărbat mai tânăr... încă puțin și mi-ai fi spus-o în față: sângele meu bate altfel decât al tău, ce te miri că m-am îndrăgostit de alta? Ce-ași fi putut face auzind asta? Ași fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
partea celorlalți, ca și când ai vrea să dovedești, fără să ți se poată reproșa ceva, că nu-l iubești cine știe ce pe cel cu care ești, și, la rigoare... Această disponibilitate reală, adică inconștientă sau intenționată, a căpătat denumirea aproape scuzabilă de cochetărie... (la bărbați n-are un singur nume). Ce drăguță era Suzy! Când spunea câte ceva avea aerul că o spune împreună cu mine și de aceea când se întîmpla ca unul dintre ei să i se adreseze, parcă ni se adresa la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se pregătea să plece la piață ca să-și cumpere provizii, dar brusc s-a simțit rău, s-a întins pe canapea, a slobozit aerul din piept și a murit. Toate acestea Kislorodov mi le-a relatat chiar cu o oarecare cochetărie a nesimțirii și imprudenței și parcă onorându-mă cu asta, adică arătându-mi că mă ia drept o ființă superioară, care neagă totul, ca și el însuși, pentru care, desigur, a muri e un fleac. În ultimă instanță, situația e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
terenul recunoscut și mlăștinos al promisiunilor Boerescu, l-a curățit atât de deplin în fața Austro-Ungariei încît d-nii de la Viena, deși fac oarecari greutăți în privirea satisfacțiunii ce va fi silit [a] da, totuși dau acestor greutăți mai mult aerul unor cochetării din esces de virtute decât al unor îngrădiri serioase. Daca poate fi cineva supărat e numai d. Boerescu. Arareori s-a văzut o atât de completă lipsă de idei în materie internațională ca în depeșa prin care marele om de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ruinele partidelor din trecut ar răsări formațiuni nouă mai compatibile cu spiritul de progres al Regatului? Daca l-ar aproba partidul conservator tânărul cu stofă n-ar fi indispus a primi un portofoliu. Stadiul al patrulea începe prin scene de cochetărie între tânărul om cu stofă și iluminatul partidului, d. Sihleanu. Stranele ocupate de sfinții Serurie, Carada și Fundescu zâmbesc cu satisfacțiune la această reprezentație. Daca l-ar aproba, nu partidul conservator, dar amicii săi ar fi mai mai gata să
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
multe din obiectele de mobilier și decor au fost luate fără a li se mai ști soarta. La 16 octombrie, ziarul Ecoul Moldovei anunța că pregătirea camerelor suveranilor era gata, notând că apartamentele dinspre nord, ale reginei, erau „de o cochetărie nespusă, fără a fi prea Încărcate”, În timp ce apartamentele regelui „predomină printr-o severitate de stil și culoare În mobilier și stofe” . Tot la Comandament au fost ridicate special pentru eveniment o bucătărie provizorie , utilată cu o „mașină de bucate”, pusă
CAROL I ŞI INAUGURAREA PALATULUI UNIVERSITAR DIN IAŞI (1897). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by I. NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1283]
-
cu o finețe apropiată de cea a peliculei sau a reportajului modern) emoția pe care Întâlnirea cu Împăratul o provoacă În sufletele celor prezenți la un asemenea eveniment. Peste tot, femeile sunt În primele rânduri, pline de Încântare și de cochetărie, Îmbrăcate cu tot ce au ele mai frumos, Înfățișându-și copiii și așteptând binecuvântarea monarhului. În timpul vizitei sale prin Banat, din anul 1768, luând prânzul la Timișoara, Înaltul oaspete acordă permisiunea de a i se Înfățișa la masă toți cei
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Statistica Ardealului, el menționează faptul că „femeile românilor sunt În unele locuri foarte frumoase, iar În jurul Covasnei de-a dreptul admirabile”. Acest lucru, adaugă el imediat, „se poate datora Însă și vopsirii lor”. Istoricul ardelean critică aici predispoziția excesivă spre cochetărie, tendința de a purta prea multe podoabe, obiceiul fardării obrajilor, păcate atribuite româncelor și de alți autori, fie ei maghiari, români sau germani. Această trăsătură era blamată atât de iluminiști, cât și de romantici, deoarece ea anula tocmai ceea ce acești
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
exemplu despre comportamentul insolit al Cristinei „ Nu a durat mult până când Papa Alexandru al XVII-a a înțeles că cea mai specială dintre persoanele convertite de el nu intenționează să fie o fiică docilă a Bisericii[...] Regina cea lipsită de cochetărie a început brusc să poarte rochii foarte decoltate[...]și, astfel îmbrăcată, participa la întrevederile cu cardinalii[...] Reacția Cristinei la criticile care au urmat a fost una caracteristică: pur și simplu și-a acoperit sânii cu perle.“ (trad. n.) Ultima descriere
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]