640 matches
-
ca o scuză față de conștiința dojenitoare. Dar își curmă gândul, alungîndu-și din suflet lașitatea: "Marta nu m-a îndemnat niciodată să fiu erou, cu nici o vorbă... Numai gelozia mea neroadă a socotit că, prin uniformă și vitejie, are să-i potolească cochetăria. Vasăzică numai eu sunt vinovat și trebuie să îndur remușcările..." De altminteri, trecutul i se părea mort și se ferea să-l dezgroape. Mai mult îl preocupa viitorul care-i mijea ca o auroră strălucitoare după o noapte vijelioasă. Nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
după ea, ca o umbră credincioasă. În stradă o bunii curiozitatea și întoarse capul, să vază ce face Apostol. Îl văzu rezemat de stâlpul cerdacului, cu fața cumplit de schimbată. Ea totuși zâmbi și-i trimise o sărutare, cu o cochetărie inconștientă. Apostol Bologa cuprinse stâlpul cu amândouă brațele, ca și cum ar fi primit un junghi în inimă. Dar îi urmări din ochi, îi văzu râzând și mai ales pe ea legănîndu-se din șolduri în cadența pașilor. Apoi, când îi pierdu din
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
femeie înțeleaptă și ai văzut multe în lume, spune: se poate? Întrebarea găsi pe doamna Bologa nepregătită. În adâncul sufletului era mulțumită că Apostol a ajuns la vorbele ei. Purtările Martei o indignaseră pe ea, care niciodată n-a cunoscut cochetăria. Nu că ar fi bănuit-o de lucruri prea grele, dar pe nevasta feciorului ei n-o putea vedea decât ca o ființă de jertfă, cum a fost și dânsa. Să-i mai ardă de petreceri și de nebunii, când
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
distincție, cât și sex-appeal, un soi de elegantă în mânuirea unditei, de care era perfect conștientă. Sora ei mai mare se îmbracă mult mai elegant; nici moartă n-ar ieși în pantaloni sau fără tocuri. Dar față de sub salcii detesta cochetăria. Asumându-și riscurile banalității, consideră că poziția, reputația ei înlăturau orice pericol de a fi considerată comună, banală, lipsită de gust estetic. Succesul ei se datora în primul rând poantelor inteligente pe care știa să le facă pe seama băieților, la
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
întorsese în marea ei nevoie de iubire și tandrețe către Domnul Dumnezeu. Acesta însă, persoană fină și cu mult mai abstractă, nu se arăta, în refuzul său de a potoli gânguritul suspinător al doamnei existând și o bună doză de cochetărie. In fiecare noapte doamna, într-o cămeșuță subțire de bumbac pe al cărei guler erau brodate cu fir de aur cuvintele: AMOR OMNIA VINCIT înălța rugi fierbinți cerului înstelat, foșnitor. Zorile o prindeau încercănată în fața ferestrei, repetând mecanic rugăciuni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acesta, palma ei. Se machiase strident și În grabă, dar pielea ei catifelată și chiar și pistruii Îi dădeau prospețimea obișnuită. Își periase și părul pe apucate. Poate nu voia să lase să i se vadă chipul așa cum era din cochetărie sau poate din vigilență. Impresia pe care o lăsa ridica oricum destule semne de Întrebare. Femeia aceasta devenea tot mai transparentă datorită fardurilor pe care le folosea și puteai să vezi prin ea mult mai ușor. Un sat-himeră Îndepărtat, Învăluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
doar soțul stăpînei, așa că nu avea de ce să fie atît de provocatoare... Chiar dacă nu eram, ce-i drept, decît „fostul” ei soț. I-am stîrnit curiozitatea și ea considera că nu trebuie să fie foarte oficială În prezența șefei... Însă cochetăria ei nu ținea În ceea ce mă privește. Într-adevăr, prima dată cînd a venit cu ea acasă m-am Întrebat dacă soția mea nu are cumva apucături de lesbiană... Numai că fata arunca priviri la fel de aprinse și mesei, și peretelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
doar În capot, prin care se distingeau clar conturile. (Oare cum de Își permisese să se lase expusă privirilor mele: din dezinteres, sau fusese distrată? Oare Își dăduse seama de ceea ce făcea sau o făcuse pur și simplu dintr-o cochetărie firească?...) Da, era posibil... Modelul din fotografie era soția LUI, clienta mea. Înlemnisem. Lăsînd doar fotografia femeii, am pus-o pe a LUI la o parte. Deși trebuia să mă scol devreme a doua zi dimineața, am și terminat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tulburase. Dintr-odată își dădu seama că fusese privită ca o femeie, ori ea aproape că se sălbăticise, uitase cu desăvârșire de sine, se abandonase pe plan erotic aproape că nu mai avea fantezii. Simțise că în casa familiei Alexe cochetăria și feminitatea nu-și au rostul, decât în fraze, înșiruiri amabile, ei nu prețuiau decât bogăția circumvoluțiilor din creier, vestimentația sau rujul de buze îi lăsau cu totul nepăsători, dacă aveau ei chef să facă complimente unei persoane puteau ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care să țină. Crede-mă: știu totul despre păcat și ec-, ec-... — Ecumenism? — La naiba, știi ce vreau să spun. Economi păcatului! Păi dacă ai plătit-o deja, ți-a Încuiat ușa și poți să-ți iei la revedere de la cochetăriile tale. Iar dacă n-ai făcut-o, n-o să te lase nici măcar să-i calci pragul. M-am uitat la prietenul meu, pe punctul de a se Îmbăta. Se mișca deja imprevizibil, era grandilocvent, vorbea din ce În ce mai exaltat. — Pentru Dumnezeu, Sascha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
în vârstă, repere morale, fără îndoială, dar care s-au dovedit repede depășiți de problemele economice, Stolojan și Băsescu au experiență exact în aceste domenii. Și în general o experiență relativ comună de viață. Ei au reprimat cu duritate orice cochetărie cu inamicul politic și încearcă să-și apropie potențialii aliați, PUR și UDMR. Dacă la toamnă vor ieși înaintea PSD-ului, probabil că vor și reuși. PUR are tot interesul revenirii la putere pentru a și continua politica privind IMM
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
ce e?" am deslușit în glasul ei o emoție reținută. Părea ușor intimidată de nenumăratele imagini răsfrânte în oglinzi și se mișca de colo colo pentru a verifica parcă dacă imaginile se țineau după ea. În cele din urmă însă cochetăria feminină a triumfat. S-a apropiat de unul din pereții căptușiți cu oglinzi, studiindu-se încîntată, înclinîndu-se, învîrtindu-se și zâmbind. Îmi place aici", mărturisi ea pe neașteptate și începu să sară într-un picior, după care se opri, își ridică
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să facă asta o singură dată, când a plecat din casa cu scară interioară: a lăsat totul acolo, n-a luat decât strictul necesar, câteva mobile și hainele, nici măcar toate. De ce și-o fi adus și pălăriile? O urmă de cochetărie? De douăzeci de ani nu le-a purtat și încă și înainte tot în cutii le ținuse. Cum o mai fi arătând casa? S-a ridicat și a ieșit pe balcolnul-terasă. Sub cerul presărat cu stele sclipeau dezordonat luminile orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că stăteam la distanță de imaginea reflectată mă făcea să nu le văd) și parcă îmi tremurau mai puțin mâinile Își asta nu pentru că îmi lepădasem toate brățările care zăngăneau înfiorător, eu le lepădasem pentru că mi se părea cam exagerată cochetăria mea bătrânească). „Draga mea fiică, mă simt excelent, nu trebuie să-ți faci griji, dacă ești aici, bucură-te de toți prietenii și colegii pe care nu i-ai mai văzut de atâta vreme...“ Bineînțeles că nu-mi fac griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a doamnei Marga Pop și la puțină vreme au răsunat de acolo sunetele alambicate ale unui clavecin. „Mi-a fost dor de tine. Abia te așteptam“, a spus bătrâna doamnă, uitându-se drept în față, aranjându-și cu o urmă de cochetărie gulerul capotului în jurul claviculelor firave și a umerilor subțiri și osoși, lovindu-se cu un bețișor lung, cu cealaltă mână, la intervale neregulate, peste genunchii întinși, acoperiți cu un pled. „Și mie.“ „M-am gândit la o mulțime de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Cu alte cuvinte, să nu existe decât ca apariție”, își dorește dramaturgul. Singurătatea Echilibristului în lumina reflectoarelor trimite, pentru Genet, la singurătatea lui Narcis fascinat de propria-i imagine, dar un Narcis în a cărui ființă s-ar ascunde nu cochetăria sau nemăsurata iubire de sine, ci „altceva”, un „altceva” despre care Genet se întreabă „dacă nu cumva este însăși Moartea”. Echilibristul, acest Narcis dansator pe sârmă, se privește poate în oglinda lui Gorgo... Cel ce va dansa va fi mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de la băieții care se Întrecuseră să-i intre În grații. Tactul ei era instinctiv și capacitatea de a se angaja În diverse iubiri era limitată numai de numărul băieților susceptibili de a-i fi pe plac și abordabili prin telefon. Cochetăria zâmbea În ochii ei mari, bruni-cafenii, și strălucea prin intensul ei magnetism personal. Așadar, În seara aceea aștepta În capul scărilor să i se aducă pantofiorii. Tocmai când Începea să devină nervoasă, Sally a apărut din camera de toaletă iradiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
murit. Cu Smaranda Brăescu așa știu că s-a întâmplat. Ea venea foarte des pe la mine și ședeam de vorbă (...). Smaranda vorbea cu un accent moldovenesc pronunțat. Nu știu ce viață o fi avut și ea! Era o femeie... total lipsită de cochetărie! Mereu cu cozile acelea împletite... Suferea de niște dureri de cap îngrozitoare, întotdeauna purta, chiar și vara, un fel de căciuliță din piele, căptușită. Pentru că avusese niște accidente, când s-a antrenat cu parașuta. A fost trântită de multe ori
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
bagă în seamă demagogia, spre a nu mai vorbi de izbitorul său semidoctism, formând în juru-i o stânjenitoare gardă. Frunți socotite a ilustra noblețea intelighenției s-au plecat în fața unei supreme autorități improvizate ca vai de ea. Să fie o cochetărie a unei "aristocrații" cu plebea, o aventură pe care aceasta și-o dorește cu mediul "de jos"? Ar fi o explicație, dar nu ne dăm seama cât de plauzibilă când se aude de niscaiva interese pecuniare și de distribuția unor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ne trag În prăpastie. Annette răspunse: —Eu mă aflu deja În prăpastie. Iar Fima: —Continuă. Vorbeai despre femeile fatale. Annette goli cel de-al doilea păhărel, ochii Începură să-i strălucească, iar În cuvintele ei se strecură un strop de cochetărie: — Ce e grozav la tine, Efraim, e că nu-mi pasă deloc ce impresie Îți fac. Nu sunt obișnuită cu asta. De obicei, când vorbesc cu un bărbat, cel mai important lucru este ce părere Își face despre mine. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
spre ușă și spre perdeaua ce despărțea sala de mese de bucătărie. Coborî vocea și șopti: Ar trebui să avem puțină milă. Asta e tot. Fima insistă: —Milă față de arabi sau milă de noi Înșine? Îi zâmbi din nou cu cochetărie temătoare, ca o adolescentă de la țară derutată de o Întrebare neașteptată despre culoarea lenjeriei sale sau despre distanța de aici până la Lună. Răspunse cu grație și viclenie: —Mila e milă. Bărbatul de la masa vecină, care părea stafidit și chinuit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cap. Apoi mai exista un amănunt fizic ce o individualiza în mod aparte: mustața ei niciodată rasă ori epilată, mustață de femeie care nu își reneagă masculinitatea, ci se mândrește cu ea și face din respectiva mustață un accesoriu de cochetărie ori chiar un element afrodisiac (căci nu era vorba despre o mustață aspră și soldățească, ci despre una mângâietoare și provocatoare, în același timpă. Era ciudat. Nu fac altceva decât să pictez ceea ce sunt eu și ceea ce este în capul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
surise măgulit, cu un mic gol în coaste, neprevăzut de anatomie. Se gândi la ziua întîi, când el decretase ca noua-venită să zică Linei în loc ele doamnă "tanti", după cum erau legăturile de rudenie. El însă evitase să fie ,,unghiu" clin cochetărie. în surdină Sia îl chema "neamțu" și "moșu". La ușă Rim, amintindu-si că e încă bolnav și pentru a doza progresele, se rezemă de brațul infirmierei. Liiaa dase fuga să completeze tacâmurile. Nu se așteptase la acel succes imediat
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
căpitanului Oană. Era privirea lui, și mult mai mult decât atât. Cosmin Oană simțea, Însă, că aceasta nu era o schimbare, ci o renunțare. Erina devenise luptătoare fiindcă renunțase să mai fie femeie. Nu mai avea capricii, nu mai avea cochetării, nu se mai Îmbrăca altfel decât ostașii, dar nu mai avea nici zâmbetul acela șăgalnic din colțul ochilor, zâmbetul abia schițat care părea când ironic, când drăgăstos, când pur și simplu copilăresc. Ceea ce, gândi căpitanul, era o imensă pierdere pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de biscuiți și sandwich-uri, pe care le voi suprima, voi adăuga o tartină de morală, pe lângă cele ce i-am mai servit adineaori! - și, luând tava din mâinile Linei buimăcite, intră lovind ușa cu piciorul elegant. Nory avea o singură cochetărie: a încălțămintei. - Dumneata! Domnișoară Nory! seinei de dincolo bolnavul. - Gata și pentru voi acum! zise Lina încîntată de rezultat și dispăru iar în sofragerie. Nory se și întorsese. - Dacă pot ușura puțin pe Lina de ocări, tot e ceva! ... îi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]