1,286 matches
-
mulțimi nerăbdătoare, muzica tunătoare amestecată cu miros de grăsime încinsă navălea în stradă și, la ora unsprezece, aceeași mulțime, moleșită și mahmură, se revărsa pe trepte, lângă care un girofar al miliției aducea o notă de fantezie ritmului aceluia neschimbat... Cochiliile de argint din La Ratafia din Neuilly, repetam noi încet. Charlotte ne-a explicat compoziția acelei băuturi neobișnuite. Discuția a abordat foarte firesc universul vinurilor. Și atunci, subjugați de un val colorat de denumiri, de savori, de buchete, am făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
admirație: „Femeia aceea care aștepta luni și luni de zile faimoasele bătăi ale ceasului de la trei dimineața, în fața ferestrei acoperite cu flori de gheață, femeia aceea era totuna cu ființa misterioasă și atât de apropiată care văzuse într-o zi cochilii de argint într-o cafenea din Neuilly!” Niciodată, când vorbeau despre Charlotte, nu scăpau prilejul de a povesti despre dimineața aceea... Fiul ei a fost cel care s-a trezit brusc în toiul nopții. A sărit din patul lui pliant
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de căldură într-o colecție de amintiri încremenite, ca fluturii prinși în ace, sub o sticlă prăfuită? Și atunci, de ce simt că aș da fără să șovăi toată colecția asta pentru senzația unică, acidulată, lăsată pe buzele mele de o cochilie imaginară de argint din cafeneaua iluzorie de la Neuilly? Pentru o singură gură de aer sărat din Cherbourg? Pentru un singur strigăt al Cucușkăi venit din copilăria mea? Totuși, continuam să umplem tăcerea, ca pe un butoi al Danaidelor, cu vorbe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Dedal în Sicilia și, pentru a-l găsi, imaginează un tertip ingenios. Știind că numai Dedal cunoaște taina Labirintului, regele cretan merge din cetate în cetate, promițând o avere celui care va reuși să treacă un fir prin labirintul unei cochilii. Dedal este singurul care reușește să treacă proba, găurind cochilia și introducând o furnică de care legase un fir subțire. I-a prezentat apoi obiectul regelui Cocalos, iar acesta lui Minos, care a știut astfel că l-a găsit pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tertip ingenios. Știind că numai Dedal cunoaște taina Labirintului, regele cretan merge din cetate în cetate, promițând o avere celui care va reuși să treacă un fir prin labirintul unei cochilii. Dedal este singurul care reușește să treacă proba, găurind cochilia și introducând o furnică de care legase un fir subțire. I-a prezentat apoi obiectul regelui Cocalos, iar acesta lui Minos, care a știut astfel că l-a găsit pe cel pe care îl căuta. în această legendă totul este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
subțire. I-a prezentat apoi obiectul regelui Cocalos, iar acesta lui Minos, care a știut astfel că l-a găsit pe cel pe care îl căuta. în această legendă totul este, fizic, redus la scară și, simbolic, reprodus la scară. Cochilia melcului și, respectiv, Labirintul cretan sunt două „semne” care se definesc reciproc. Pentru poetul Theodorides, cochilia este „labirintul mării”, iar pentru filologul Hesychios, labirintul este „un loc în formă de scoică”. Nu numai cochilia este un microlabirint, dar și ființa
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
că l-a găsit pe cel pe care îl căuta. în această legendă totul este, fizic, redus la scară și, simbolic, reprodus la scară. Cochilia melcului și, respectiv, Labirintul cretan sunt două „semne” care se definesc reciproc. Pentru poetul Theodorides, cochilia este „labirintul mării”, iar pentru filologul Hesychios, labirintul este „un loc în formă de scoică”. Nu numai cochilia este un microlabirint, dar și ființa care o locuiește (luându-i forma) pare a fi un „monstru” în miniatură, un mic balaur
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
scară și, simbolic, reprodus la scară. Cochilia melcului și, respectiv, Labirintul cretan sunt două „semne” care se definesc reciproc. Pentru poetul Theodorides, cochilia este „labirintul mării”, iar pentru filologul Hesychios, labirintul este „un loc în formă de scoică”. Nu numai cochilia este un microlabirint, dar și ființa care o locuiește (luându-i forma) pare a fi un „monstru” în miniatură, un mic balaur taurocefal, un melc cu „coarne bourești” (74). Este posibil ca motivul „trecerea unui fir printr-un microlabirint” să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dar un șoc destul de puternic ar fi putut-o răsturna. Tocmai când credeau că vor reuși să ajungă la psiac, fără a face altceva în afară de a rezista loviturilor de berbece ale meduzelor, văzură în fața lor o scenă incredibilă. Sprijinită pe cochiliile cornoase ale câtorva semene, o meduză gigantică ieșise aproape cu totul din apă și arăta precum o plasă imensă, rotundă, având în centru gura cu clești înfricoșători. Oksana coti brusc, dezechilibrîndu-l pe Durdrin, dar grupul de meduze reacționă prompt, apropiindu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
reticulate, meduza sări cu o sprinteneală incredibilă. Realizară că scopul animalului era să-i prindă ca într-o plasă și apoi să-i scufunde. Oksana strigă scurt, încercă să cârmească, dar creatura era prea mare pentru a putea fi ocolită. Cochilia ei cornoasă căzu chiar în barcă, peste Durdrin, care se prăbuși sub greutatea ei, amețit din cauza impactului. Corpul ca o plasă se revărsa peste marginile bărcii și ultimul lucru pe care îl auzi bărbatul înainte de a leșina fu un plescăit
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
acoperită cu o peliculă foarte subțire alcătuită din molecule. Pentru a o rupe este necesară aplicarea de forță și încă una destul de mare. Pe această peliculă aleargă insectele de apă, se agață larvele de țânțari și se târăsc melcii cu cochiliile lor masive. Fizicienii au calculat ce halteră ar trebui atârnată de o coloană de apa de 3cm pentru a o rupe. Ar trebui o halteră uriașa de peste o sută de tone! Aceasta numai în cazul când apa ar fi perfect
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
mai mare din cele aproape 100 de specii de balene care trăiesc în apa mărilor și a oceanelor de pe Terra. Bentosul este totalitatea organismelor care trăiesc pe fundul apelor. E format din oligochete (aparținând grupului viermilor inelați); moluște (organisme cu cochilie) cuprinzând melci (gastropode) și scoici (bivalve); larve de insecte (plecoptere, efemeroptere, tricoptere, diptere, larve de libelule...) și altele. Planctonul este format din organismele ce trăiesc în masa apei și nu se deplasează activ sau se deplasează nesemnifitiv față de antrenarea lor
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
deplin. Se apreciază totuși, că desfășurarea acestui proces este influențată în primul rând de dimensiunile ionilor hidratați. Funcție de sarcina electrică și de dimensiunile lor, ionii se înconjură cu un număr variabil de molecule de apă, căpătând aspectul unor melci cu cochilii voluminoase. Sub această formă, ionii se deplasează în soluție. Membranele celulelor vii se comportă ca și cum ar avea pori cu un diametru mediu de 0,7 nm. Se observă din tabelul următor că unii ioni penetrează mai ușor membrana celulară și
Apa, între miracol și științã. In: Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
Timișoara, 1972; Ucenicul vrăjitor, București, 1976; Pietrele, București, 1978; A treia zi, București, 1980; Spitalul, București, 1981; Efectul P., București, 1983; Maximele, minimele, Cluj-Napoca, 1984; Castelul albastru, Cluj-Napoca, 1986; Om și lege, București, 1987; Cei o sută (Anabasis), Timișoara, 1988; Cochilia, București, 1992; Cei o sută (Ecce homo), București, 1993; Procesul, Timișoara, 1996; Cei o sută (Oul de aur), prefață Dan Silviu Boerescu, București, 1998; Paranoia Schwartz, Cluj-Napoca, 1999; Cei o sută (Mâna albă), prefață Dan Grădinaru, București, 2000; Politica și
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
formă spirală, și anume spiralei logaritmice. Aceasta are o proprietate fundamentală unică: nu-și schimbă forma pe măsură ce dimensiunile ei cresc. Această trăsătură numită autosimilaritate este exact proprietatea cerută pentru multe fenomene naturale de creștere. Natura iubește spiralele logaritmice. De la floarea-soarelui, cochilii marine și vârtejuri, până la uragane și galaxii spirale gigantice, s-ar părea că ea și-a ales această formă miraculoasă drept „ornament” favorit. Forma constantă a spiralei logaritmice la orice scară de dimensiuni își dezvăluie frumusețea în natură prin formele
FASCINAŢIA „NUMĂRULUI DE AUR”. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Daniela - Mariana Tasie () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_922]
-
fi, încă de la Călătorie spre transparență (1977), creatorul unui lirism în care cerebralitatea discursului și livrescul inspirației, împletite cu savoarea delicată a expresiei, conturează o viziune elegiacă, traversată de melancolii fără ieșire: „În lăuntrice chilii, / goale de iubire, / adun zile - cochilii / la un țărm subțire. // Unghii unor foste mâni, / țărmul plâng s-apuce, / însă unda-n săptămâni / și în ani le duce... // Marea vremii, val de val / prin rumegătură, / sus, le trage către mal, / jos, spre-adânc le fură. // Nestatornicul ei cort
ZELETIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290732_a_292061]
-
țărmul plâng s-apuce, / însă unda-n săptămâni / și în ani le duce... // Marea vremii, val de val / prin rumegătură, / sus, le trage către mal, / jos, spre-adânc le fură. // Nestatornicul ei cort, / repezindu-și harul, / în strălucitor efort / macină zadarul” (Cochilii). Volumul de eseuri Respiro în amonte (1995) cuprinde contribuțiile cele mai semnificative ale lui Z. în domeniul istoriografiei și al criticii literare: Poezia lui Michelangelo îi prilejuiește poetului-traducător o incursiune pe cât de atentă la detaliul biobibliografic, pe atât de pătrunzătoare
ZELETIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290732_a_292061]
-
de unii specialiști, chiar la primate (G. Ch. Westergaard, J. Suomi, 1997). Problema esențială este în ce punct acest comportament simbolic devine „artă”. În urmă cu milioane de ani, hominidele au manifestat un interes deosebit pentru recoltarea pietrelor, fosilelor și cochiliilor, care nu aveau altă utilitate decât aceea de a fi frumoase. Chiar dacă nu echivalează cu o veritabilă „creație artistică”, ele demonstrează prezența unui simț estetic la acești pre oameni și, poate, anumite credințe. Cel mai vechi „interes” de acest gen
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
antropomorfe, realizate din lignit. Unul dintre ele prezintă o perforație biconică și striuri orizontale pe spate, pe genunchi și pe trunchi (I. M. Braun, 2005). Contextul descoperirii sale merită o atenție particulară. El se afla în apropierea a 21 de cochilii terțiare perforate, ori un astfel de ansamblu nu poate fi rezultatul hazardului (să fi fost un colier?). Un al patrulea pandantiv de la Neuchatel prezintă unghiuri alungite, fese plate și aproape paralele, dar nu este exclus ca acesta să fie ultimul
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
m-am născut dintr-un spin/ care n-a luminat în nici o rană”, „mă simt bine în colțuri/ acolo unde uiți mereu să ștergi praful”, „înlăuntru pândea cineva/ speriat de întâlnirea cu mine”, „melcul memoriei/ se gudură și scheaună în cochilie” sau „într-o brazdă aștept/ ghemuit într-un sîmbure”. Singurul martor exterior lucrurilor este Dumnezeu, un Dumnezeu tentat uneori să nu mai ia parte la joc: „S-au terminat vorbele./ S-a umplut ograda cu lucruri/ cerșitoare de sunet./ toate
TALPALARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290042_a_291371]
-
Dar n-a apucat să „rumege” în sinea sa aceste acumulări empirice. Până la akmé, Ulise s-a aflat „în-afara-sa” (ausser-sich, cum ar zice Heidegger); ajuns la vârsta maturității virile, Ulise se retrage în sine, așa cum se retrage un melc în cochilia sa; însă această „intrare în sine” (an-sich-sein) nu înseamnă izolare de lume - el rămâne în continuare „în lume” (innerweltlich, in-der-Welt-sein), la adăpostul casei sale. Această întoarcere acasă este o „venire-către-sine” (auf-sich-zukommen) cu lume cu tot - adică aducând în minte și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
devine epură confină cu figura (opusă polemic) a spiritului. Ambii poli ai operațiunii de transgresie sunt reprezentați fără nici o urmă de retorică a exhibării eului, ci - cu toată personalizarea gramaticală - în registrul moral și estetic al impersonalității suverane. Retras în cochilia sinelui, sondat cu tranșanța și transparența autospecției blecheriene, solitarul se contemplă de la distanță, cu o totală răceală: „...pot să mă uit la mine de departe. /așa cum aș privi un mort”; „și tu departe de toate acestea. / dincolo de propriile gesturi. îndeplinite
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
registrul absurdului, fie îmbină fabula cu straniul (Casa). Prozatorul depășește faza minimalistă în textele din Păsări subterane (1972), unde, silit să evolueze pe spații mai ample sau să articuleze un discurs epic, se retrage în cele din urmă în aceeași cochilie a bizareriei ca formulă de construcție. În nuvela Frații Euscorpius este conturat parabolic și poematic un univers carceral, unde defilează umbre umane care gândesc sau vorbesc sincopat în metafore. Nu există granițe bine delimitate între monologul interior al personajelor și
PORUMBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
acum versul liber. În realitate, îndatorată formulei lirice baconskiene, își caută un „teritoriu liric” prin interiorizare. Pentru prima oară tatonează înțelepciunea tăcerii, temă care va da unor poeme din lirica ei târzie substanță și dramatism: „Toate cuvintele, toate,/ retrase-n cochilii,/ Și înseși coarnele n-ar/ Mai ieși cercetătoare-n văzduh./ Toate privirile, toate,/ Sub pleoape retrase. Și palid,/ Strâns între buze, de mult,/ Zâmbetul mult așteptat.” Cartea marchează „un alt anotimp al ființei”, cu amintirile - „mătănii lunecând între degete” și
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
atmosferă de vrajă, de magică iubire: „Eu le-am menit cu-atâta dor/ Spre mine toate-ncet le-am tors”. Mai târziu, Drumuri (1977) și Nesfârșitele vămi (1979) jalonează și descriu itinerarul parcurs în căutarea unui ton mai convingător. În Cochilii cântătoare (1982), nod liric ce definește o ținută artistică acum bine structurată, versurile configurează mai degrabă un univers închis în sine, cu ușoare reverberații spre lumea din afară („Poemul cochilie cântătoare,/ Când taina-și dorește auzul aproape/ Păstrând răsucite-n
OLARU-NENATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288520_a_289849]