1,269 matches
-
Miros de gaze de eșapament și cauciuc ars, zgomot lătrat de tobe de eșapament modificate, strada este blocată, iar pe un fel de miniarc de triumf fabricat artizanal pentru ocazie stă scris mare Iași, Campionatul Național de Raliu. Construcția improvizată, cocoțată deasupra unei artere intens utilizate, îmi amintește de arcurile de triumf sub formă de săbii arcuite ale lui Saddam Hussein, care se puteau zări deasupra străzilor din Bagdad, în timpul invaziei americane din 2003-2004. Zeci de mașini de competiție, în culorii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vizibil sub bluza subțire și înflorată, un coleg ține într-o mână o torță aprinsă, iar cu cealaltă vrea să mențină în echilibru o căciulă de blană prea largă și prea înaltă pentru capul său bălai. Steagurile și un megafon, cocoțat în vârful unei prăjini de lemn, din care se revarsă de-a valma muzică religioasă, vor constitui mai târziu obiectele cele mai vânate și exploatate vizual de către televiziunile prezente acolo. Cordonul jandarmilor, întregul „dispozitiv” este din ce în ce mai strâns, tensiune maximă, militarizarea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Astfel, după caruselul în doi Burtică Dumitru Popescu, care s-au succedat în fruntea ideologiei și culturii, el s-a oprit asupra unui outsider, Petru Enache, fost prim secretar la tineret, fost prim-secretar la județele Neamț și Iași și cocoțat acum pe postul celor doi înainte numiți. Cu o biografie cam dubioasă, Petru Enache și-a luat rolul în serios, în sensul că a plusat pe cartea cultului personalității lui Ceaușescu sprijinit de Eugen Florescu, evident , dar nu a uitat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu speranță și apoi pentru a arăta tuturor celor care vă ascultă, și dumneavoastră simultan, că nu chiar toți compatrioții noștri suferă de lașitate sau indiferență. Anul trecut, pe strada Lipscani, trecătorii au putut vedea un cetățean (un adevărat cetățean) cocoțat pe o schelă de unde împrăștia fluturași pe care erau scrise câteva adevăruri la adresa regimului și în special asupra lui Ceaușescu . Organele așa-zis de ordine, de fapt de represiune, au sosit foarte repede (nici nu era greu, deoarece Securitatea se
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cineva ar avea răbdarea și documentarea necesară de a pune pe două coloane planificările partidului, ale conducătorului său necontestat și realizările de fapt (poate o veți face dvs. cândva!), ar vedea, cu o surpriză imensă, lipsa de acoperire a celor cocoțați în funcții de mare răspundere, mai ales morală, față de destinele unui neam mințit sistematic și fără corectivul răspunderii politice. Cel puțin până acum Mă întreb: al cui congres este acesta notat cu fatidica cifră 13? Știm, dintr-o istorie încă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
al partidului, departe de euforia care-l caracterizează, și-a denunțat înaintașii ca incapabili, dușmani chiar, pricini ale tuturor nereușitelor: congresul al IX-lea, la care se tot fac referințe spre a se impune ideea lui Ceaușescu că el, odată cocoțat la putere, a eradicat marile erori ale celor dinaintea sa și că, de la acea memorabilă dată, a început o viață nouă în partid și în țară; cei condamnați cândva au fost reabilitați post-mortem, iar cei rămași aruncați peste bordul corăbiei
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nici din afară. El este cu atât mai primejdios și odios, cu cât trăiește pe același pământ cu noi, se hrănește din suferința noastră, disprețuindu-ne pe toți cei care îngenunchem sub greutatea mizeriei, sub rușinea de a-l fi cocoțat pe cel mai nesăbuit dintre noi la cârma unei corăbii amețite de furtunile unei minți palide, uscate, asemenea unei crengi lipsite de rod. Același securist dezamăgit, [toamna] 1984, difuzată la 21 și 22 ianuarie 1985 Stimate domnule director Vlad Georgescu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de sănătate și de chef de viață, pe cînd Dorel obosea văzînd cu ochii. Treabă multă la avere multă. Zorii te prindeau la o mulțime de îndatoriri și cînd răsărea Soarele erai deja sleit de puteri. Cînd Soarele era sus, cocoțat pe dealul dinspre Răsărit, atunci se trezea Natașa. Se freca la ochi alene și striga alintată: Băietu', ce-i dai fetei să pape? Surpriză, spunea vesel Dorel. Dar mai întîi băița. Nu, băița după masă, gîngurea gingaș Natașa. Abia după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de-ale tale. Oamenii politici sînt ouați de partide și cînd ies din găoace, ce văd întîia oară le este mamă și tată. Ai văzut tu pe unul ajuns sus care să nu fie devorat de cei care l-au cocoțat acolo? Vezi pe Năstase, Constantinescu, Roman și acuși pe Tăriceanu. Păi, asta este. Un Rege este un Rege și are o aură pe cap care nu cade nici măcar cînd este ghilotinat. Cam în acest moment sosesc și eu la masa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Un elicopter mi-ar fi părut ceva firesc, dar o mașină? ...se încălzește berea... Da, sigur că da, răspund mecanic. Printre frați (II) Muntele Soratte rămîne semeț de oriunde te-ai uita spre el. Chiar și din comuna Sant'Oreste, cocoțată pe vîrful unui munte ce-și trăiește orgoliul său. Din nord, ca și din sud, din est sau dinspre vest, acest colos de șase sute de metri înălțime domină Tibrul ca un tiran gelos pe supușii săi. Localnicii nu ezită să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Creche. Italienii n-au putut trece de năprasnica apărare care făcea valea rîului Guil inutilizabilă pe timp de război. În zare, acoperit de nămeți se arată La Gardiole des Alpes, într-un dialog mut cu Le Pas de la Cula. Păduri cocoțate în locuri inaccesibile ocrotesc valea de avalanșe. Frumuseți bănuite în amurg de noapte așteptau ziua ca să-și copleșească privitorul prin splendori ascunse. Splendori care își iau tributul lor în fiecare an. Oameni parcă paralizați de atîta frumusețe își ard aripile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Se creează o muzică perpetuă, monotonă, liniștitoare. Simt cum ideile se sedimentează, cum inima capătă un ritm de ceasornic și cum mă împac cu toată lumea. Și cu cea bună și cu cea rea. O fi un miracol al sătucului Meyries, cocoțat ca un vîsc în înaltul copacului? Sau poate vanitatea inutilă cu care castelul Queyras își sfidează vecinii și îi aduce cu picioarele pe pămînt. Am nevoie de spațiu și ies în ușa bătrînei case. Pe perete e o placă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sînt în față ori îndărăt, neapărat e murmur, conspirație, invidie" (Rabelais). De cînd toți și fiecare au în fiecare seară ochi și urechi ocupate cu același telejurnal în trei sau patru exemplare, aceste milioane de mici demoni ai lui Maxwell, cocoțați pe pereții astăzi străpunși ai clubului sau cenaclului, ai celulei, ai secției, ai sectei, se evaporă în pasivitate, măturați de undele centrale. Ei reușiseră pînă atunci, de bine, de rău, să mențină o diferență de temperatură, și deci o productivitate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în film fără noi, fără ,,conducerea înțeleaptă” , fără să se pună în evidență ,,politica înțeleaptă a partidului” fără de care nimic n-ar fi posibil în patria noastră socialistă condusă cu înțelepciune de partidul comunist?! Era atitudinea ,,standard” a neisprăvitului ajuns cocoțat în posturi de conducere și care nu suportă ca alții să realizeze ceea ce el nu este în stare. Cu totul altfel ar fi stat lucrurile dacă ,,tovarășii” ar fi fost în prim plan, dacă s-ar fi evidențiat ,,sacrificiul” lor
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
gândi la consecințe. Ba mai mult, privind prin prisma lor de indivizi incompetenți, obișnuiți să trăiască pe spinarea altora și să nu facă nimic util, aceștia sunt capabili de orice ticăloșie pentru a-și conserva privilegiile nemeritate. Mulți s-au cocoțat pe scara socială prin impostură, prin fraudă, călcând peste alții. Singura lor preocupare în viață a fost să fenteze justiția omenească. Cu superficialitatea caracteristică, Biserica Ortodoxă spune astăzi că Buna Vestire reprezintă apariția unui personaj, a unui mântuitor care ,,ia
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
nimeni. Obrazul, gâtul, pieptul, palmele, totul era acoperit de funingine, iar din masa aceasta de negru-catran doar albul ochilor se mai mișca timid și sperios de la stânga la dreapta și invers ca doi năsturași albi rătăciți într-un câmp negru. Cocoțat acolo sus, la cucurigu, mai aproape de cer, tata se gândea la cele auzite, la informațiile care se propagau din om în om și erau valorificate aleatoriu, în mod independent de voința lor. Ceea ce știm cu siguranță e că această migrație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
l 1 Necazul cu ghetele „încununează“ o serie de ghinioane care a început în primele zile de toamnă: atunci m-am suit în mărul din curtea casei (care nu e casa noastră, locuim cu chirie) și tocmai când eram eu cocoțat în vârf a apărut proprietăreasa, doamna Duțulescu. E o femeie în vârstă (o babă, cum se exprimă prietenii mei care sunt mult mai slobozi la gură decât mine și nu se fandosesc cu calificative din astea alese, bune pentru compunerile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe el nu l-a călcat deloc trenul. Peisajul a devenit sumbru, am simțit curgându-mi pe obraz lacrimi, m-am prăbușit într-o durere grea, rușinat, încă nici bacalaureatul nu-l aveam și mi-am luat lumea în cap, cocoțându-mă pe niște prundiș, într-un vagon de metal. Am ajuns unde nu aveam ce să caut, la Caransebeș, acolo am aflat de "sfârșitul războiului". Cred că am fost primul român care a plâns în avans destinul care ne aștepta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de la Anna la Caiafa, Mama n-a mai avut acces la mine. Norocul meu a fost că patul care mi s-a atribuit era așezat chiar la marginea salonului, iar deasupra lui se deschidea o ferestruică prin care se puteau cocoța, pesemne destul de anevoie, cei care ar fi vrut să mă vadă. Accesul la această ferestruică era permis numai de două ori pe săptămână, dar Vally, care de câtva timp ieșise de la pușcărie și nu avea încă nici o ocupație fermă, își
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
două ori pe săptămână, dar Vally, care de câtva timp ieșise de la pușcărie și nu avea încă nici o ocupație fermă, își făcuse relații pe la poarta spitalului și, venind aproape în fiecare zi, devenise îngerul meu păzitor. Odată l-am văzut cocoțat la ferestruică deasupra capului meu și pe Mircea Săucan - și m-am cutremurat de oroare. A venit să mă vadă și Ticki Rădulescu, dar, îmbrăcat în halat alb, în calitatea lui de medic, a putut pătrunde chiar în salon și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu se oprise nici măcar pentru o clipă, dictatorul refuza să abdice...” Aceasta ar fi trebuit să fie fraza de debut. Eroul, un profesor de țară, să zicem, un scriitor sau un savant anonim, locuind sigur într-o căsuță de bârne, cocoțată pe vârful unui deal, așteaptă, cu urechea lipită de un vechi aparat de radio, vestea cea mare. Care însă nu vine... Nivelul apelor crește și într-o noapte eroul se trezește din somn simțind cum întreaga casă, smulsă de puhoaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
soților Ceaușescu. În ce mă privește, așa am înțeles că e logic să fie. Știu că după ora 12, după ce eli‑ copterul s-a înălțat de pe Comitetul Central, am plecat din Televiziune, intersectându-mă pe Calea Dorobanți cu un alai cocoțat pe un TAB ce venea spre Televiziune. După ce m-am bucurat cu soția - fiul era plecat în vacanță - că șandramaua s-a prăbușit, am anunțat-o că am terminat cu televiziunea ; era firesc, făcusem parte din sistemul comunist de propagandă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
lângă mine și abia reuși să silabisească: „Este poetul Vasile Voiculescu, să-i facem repede rost de un pat, dacă se poate, la loc mai ferit, că e prăpădit de bolnav”. I-am oferit patul meu și eu m-am cocoțat pe al treilea pat suprapus, plasat chiar lângă fereastră..., notează Gheorghe Penciu „În surghiun cu Vasile Voiculescu”, în vol. „Articole, comunicări, documente V. Voiculescu”, IV, Biblioteca județeană „V. Voiculescu - Buzău”, Buzău, 1994. Apoi, tot de Gheorghe Penciu, redă un episod
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
slobodă: acu' te-nalță, acu' te coboară, acu' te cântă, acu' te scuipă! Le-a trăsnit unora să mă hirotonisească "Mucenic al Moldovei". Eu gândesc că vor să mă batjocorească. Cum mi-ar sta, "Sfântul Mare Mucenic Ștefan cel Năzdrăvan", cocoțat în iconostas cot la cot cu Sfântul Mucenic Pafmutie Izbăvitorul de sfrânție? râde el. Numa' să nu mă hâțânați cu racla pe la toate sărbătorile... Nu vedeți ce pățește bietul Sfântul Mucenic Ioan cel Nou al Mirăuților? surâde șăgalnic. În loc să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bun, pe toți i-a însemnat cu fierul, erau cum s-ar zice "os domnesc". Și cum s-a săvârșit bătrânul, s-au năpustit cele vlăstare arse de patima puterii și s-au bulucit care mai de care să se cocoațe pe "Scaunul Moldovei". Cum, însă, pe Scaunul mult râvnit nu e loc decât pentru un singur șezut, au prins fârtații a se îmbrânci, a se doborî unul pre altul...parcă eu n-am făcut la fel? ...și s-a iscat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]