574 matches
-
șuierul vântului și hohotele furtunii nu-s altceva decât o distilare a gândurilor, tălmăcindu-se în proteste, în tânguiri și în resemnări... Bărbatul gonflabil se zgâi la Profesorul, cu niște ochi mari de dromader, acea cămilă purtătoare a unei singure cocoașe, viețuitoare supranumită și corabia deșertului. Încordându-și la extrem vinele de la tâmple, în efortul său de înțelegere a prelegerii despre animism, el își rezumă dizertația oferită la dimensiunile și conținutul unor răsuflate manele, lamentația aceea de mahala, care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
valori de nimic, să fii câte cinci-zece ani, e ceva foarte regretabil. Erau mai bune magazinele, restaurantele, deci, ce se putea sparge. Era să fim prinși, odată, la Budapesta, de paznic. Dar, fiind prea mulți, și-a luat-o pe cocoașă și-a plecat. Am spart un geam d-ăla mare, din față, de la ușă, am intrat înăuntru, am început să cotrobăim. Dacă n-am găsit nimica, c-așa făceam oriunde ne duceam, deci, dacă nu găseam bani și ceea ce vroiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mâncare pe-acolo, că mâncare... Și, la un moment dat, a apărut paznicul și a zis să stăm. Și n-am stat noi, a stat el! Fiindcă eram foarte mulți. Eram paișpe inși. Și și-a luat-o el pe cocoașă. L-am legat fedeleș, l-am bătut și să ne spună unde-i magazia și unde pune banii. Că banii erau la șeful lui în birou, dar nu prea mulți. Într-adevăr, nu au fost mulți. Nu mai țin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de țărână, mi-am îndreptat cum am putut cadrul bicicletei care se îndoise astfel încît roțile se adunaseră, se ghemuiseră ca labele unui animal crispat, m-am suit pe bicicleta care acum arăta jalnic și caraghios, mai înaltă și cu cocoașă parcă, și am plecat. Lumea se uita la mine curioasă și probabil aveam un aer de Don Quijote pe o mârțoagă sui generis. Abia așteptam să se termine acel calvar. Eram furios și umilit. Nu mai aveam nici o plăcere să merg
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
semnelor din palmă. Umplea lumea cu el, decor diform printre alte decoruri, decor înfășurat în alte și alte decoruri. Lumea, o ceapă degerată; peste inimă, cămăși de împrumut; pământul, generosul SE HAȘ, încape pe fiecare în pântece, indiferent de mărimea cocoașei. Era încă util. Avea umerii puternici precum un soclu. Creșteau iluziile ca lăstarii de tei pe lângă trunchiul retezat. Pădure în tocul ferestrelor; în grinzi, pădure, în carnea corăbiilor; pădure în cimitire. "Hai, întinde mâna, omule, și desenează cu degetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inutil episodul în care Eva își va afișa complicitatea. Este îndeajuns să treci pur și simplu prin livada fructului oprit și vei fi învinuit de indiferență. Suntem sclavii lui Dumnezeu însemnați cu fier roșu. Este Dragoste! Fiecare primește după mărimea cocoașei, dar niciodată îndeajuns; fiecare primește după preaplinul și nu după preagolul din suflet. Viața începe și se sfârșește sub însemn. Nu este Dragoste! Uneori semnul este superficial, o amprentă epidermică, aproape insesizabilă, o polenizare în luna aprilie, puful păpădiei peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și vei vedea că pe o față ascunsă înverzesc câmpiile. Privește viața din locuri diferite, moarte lasă riduri în oglindă. Așteaptă, Dumnezeu pune dragostea pe umerii păcătoșilor, precum călărețul aruncă șaua pe dobitoc, niciodată mai mult decât încape pe o cocoașă de sfânt. Fruntea, genunchii, palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui. Pe catapeteasmă, Botezătorul capul plecat aștepta securea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o letargie călduț-rozalie, legănat de niște lațe ușor înțepătoare. Este altfel și bine! Tot la umbră, niște saioloți acrișori crănțăne ca niște sâmburi mari. Deodată, dintr-un tunel empireumatic deschis în stânga pieziș apare o extensie mecanică quadridentică și simt cum cocoașa dorsală îmi este smulsă cu putere! Când m-am trezit, răceala cătușei îmi apăsa gamba... îmi prinseseră urma lăsată de transferul cinetic al trachierei ranforsate pe fluierul oblu cu branker. În lumina slabă a încăperii soioase am distins niște granguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
ca să nu te zdruncini (se urcă peste sac) Așa. Acuma dă-i drumu'. Da' ca gându', așa să-mi zbori! (efect sonor) Tabloul 5 (Acasă la Dănilă.) VASILICĂ (de lângă prispă, cu mâna streșină): Mămucă, mămucuță, ia privește, un bivol cu cocoașă care zboară cu tata-n spinare! Ce-o fi asta? SMARANDA (iese din casă, se uită în sus): Iaca, numai pozna asta n-o mai văzusem! Intră iute-n casă, dragu' mamei, să nu te vateme cumva... Și stăpânește-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i mai haladit decât toată drăcărimea la un loc. Mânca-ți-aș, îmi place, e ca-n Eminescu: greieri, fluturi, Luna mai lipsește, dar nici nu apucă să termine Ghiborț fraza, că Luna și ateriză bufnind, cuprinzând cu uriașa sa cocoașă tot cimitirul și jumătate din stația de betoane a Cartierului Hipodrom. Morții ieșeau de sub ea aplatizați și plecau șchiopătând spre gropi. Câteva zmeie din coală albastră, praștii și parașute din batiste, căzură din canioane spre tufele cimitirului. Uite și capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de permanentul ei proaspăt, de proaspătul vopsit, licărind ca arama Într-un asfințit senin de septembrie, se Încrucișează ultrasunete, semnalele liliecilor, priviri pline de subînțelesuri. Atenție! Filmare cu Încetinitorul! Buni se ridică, mai Întâi se ridică umerii gheboșați, apoi micuța cocoașă care Îi Îndoaie gâtul În față, apoi genunchii tremurători, vezi? vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi cu câte grade i s-au mai flexat genunchii, umerii, gâtul, coatele, cât de mult a mai Îmbătrânit Buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Cine-ar fi crezut că e în stare de-așa ceva? — La un moment dat, mi-a venit în minte să-i fac porcului un brâu din bățul ăla. Și așa am și făcut. Și ce-am mai luat-o pe cocoașă când l-am omorât... Și cine ar fi crezut că bătrânelul ăla fragil era în stare să omoare un porc? —PJ a început să plângă ca o femeie și a fugit în casă: „Ai omorât porcu’, o să te spun lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
umflătură în pantalonii scurți. Am simțit cum mă cuprinde un val de dorință. Dar în același timp mi-a venit să și vomit. Cum merge, băiatul anilor șaptezeci? l-a salutat Brigit pe Luke. —Returul anilor șaptezeci, a replicat Luke. —Cocoașa anilor șaptezeci, a ripostat Brigit. —Infractorul anilor șaptezeci, a reușit s-o-ntoarcă Luke. —Borseta anilor șaptezeci, a riscat Brigit. Nu, a intervenit Luke cu fermitate. Ai trișat. Luke și Brigit se înțelegeau foarte bine. Ceea ce uneori îmi făcea plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și vorbește și e magic, dar e cal, un simplu cal. Tot cal e chiar și dacă-l hrănește cu jăratec. Benzina e cu totul altceva! Până la urmă chiar și cheliosul a observat că la final zmeul o ia pe cocoașă. De aceea își ia și el cum grabnic notițe. Fiindcă zmeul nu are și nu a avut niciodată prieteni. Poate cel mult, tovarăși de fărădelegi. S-a bazat doar pe propriile puteri. Nu i-a făcut masaj lombar lu’ Sfânta
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
biroul meu vei găsi și lamă, și gumă, te rog, servește-o pe doamna”. Soția se duce și caută; nu gasește. “Lasă, iubita mea, merg eu, știu mai bine unde să caut În lucrurile mele”. Îi admir silueta dreaptă, fără cocoașă, sprijinindu-se doar de un baston pe care Îl avea la Îndemână. Se Întoarce cu lama și guma. Îndrept greșeala și termin repede de recenzat. Îi Întreb dacă folosesc internetul, așa era și una din Întrebările din formularul “P”. “Da
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
aparent fără însemnătate care trec, în timp, printr-o viață de om. Abia așa, luată în palme dintr-o grămadă de pietriș, vârâtă într-un sac și aruncată în cârcă, lipită de mine și purtată pas cu pas, ca o cocoașă, istoria a devenit o poveste vie, pe înțelesul meu. Asta am să încerc: să povestesc cum marea istorie mi s-a înfățișat mai clar prin câteva întâmplări din istoria măruntă, înghesuite în sute de plase, genți, saci, traiste, sacoșe, rucsacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
nici un firicel de păr negru, peste care a îmbrobodit un batic. Hainele de pe ea le-a băgat într-o traistă pe care și-a pus-o în spinare peste care a aruncat un suman. Și așa i-a apărut o cocoașă de toată frumusețea. În mâini a rostuit un toiag noduros și îndoit, apoi și-a continuat drumul printre spini de salcâm și mulți ciulini. Nu mică i-a fost mirarea când a zărit printre ramurile de salcâm vârful unei colibe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
am explicat ăluia de la fise că nu erau banii noștri, și să ni-i dea înapoi, ăla a rânjit numai, spunându-ne că așa-s jocurile de noroc, iar dacă mai dăm mult din clanță, poate-o luăm și pe cocoașă, și dacă nu mai vrem să jucăm, atunci să ne cărăm, să nu ocupăm locurile ălora cu lovele, ei, și când am ajuns pe Calea Martirilor Revoluției, atunci ne-am uitat unul la altul și ne-am dat amândoi seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care se înfășura în mii de noduri de nedesfăcut, maimuțe cu coarne de cerb, sirene cu forme de zburătoare cu aripi pieloase pe spate, oameni fără brațe cu alte corpuri de oameni care le răsăreau din spinare în chip de cocoașă, și figuri cu gură plină de dinți pe burtă, făpturi omenești cu cap de cal și cabaline cu picioare umane, pești cu aripi de pasăre și păsări cu coadă de pește, monștri cu un singur trup și cu două capete
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
și ghioage după ceafă, însă după câte s-a consemnat, pentru prima dată a fost demonstrat principiul că necunoscute sunt căile Domnului și dacă ai idei proprii cu care ieși din front, o iei cuvios și cu adâncă evlavie peste cocoașă, mai ceva decât în viața laică. Deci, ce mai tura vura, Arie a primit de la Sfinția Sa Arhiereul Nicolaie, o dumnezeiască și sfântă cotonogeală, care cu această ispravă, și-a aranjat pe veci locul între marii sfinți ai creștinătății. Arie a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ruginiu, cu henna; degetele ei, chiar și cel mare, sunt doldora de inele de argint. În jurul gâtului i se încolăcesc o puzderie de lănțișoare de argint, care dispar sub rochia portocalie. Pe piept, țesătura portocalie, creponată a rochiei formează o cocoașă peste grămada de pandantive de dedesubt. Părul îi este împletit în mii de șuvițe răsucite și de codițe ..................., roșii și negre, prinse peste cercei de argint filigranat. Ochii-i sunt ca de chihlimbar. Unghiile - negre. O întreb dacă lucrează aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în papură, după caz? își clătește gura, scuipă, își clănțăne dantura, deschide la maximum robinetul de apă caldă. Asta da dăruire, își amintește escapadele lui Monte Cristo peste graniță, era singurul mod de a intra în sistem, o luai pe cocoașă de fiecare dată, dar cel mai important era că te găseai permanent în contact cu Securitatea, aflînd direct de la sursă ce era mai interesant. Cît durau audierile, amenințările, înjurăturile, pumnii în burtă, dacă erai băiat deștept puteai să afli mult
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu tifla guzganilor, cum făceam cu oamenii respectabili pe vremea când nu eram decât un mucos obraznic. Din fericire, așa ceva nu mai e cu putință. Confuz, ros de semne de întrebare, dar sâcâitor și lipit de umerii mei ca o cocoașă, pe care o voi duce cu mine în mormânt, trecutul mă împiedică să scap cu jumătăți de măsură. 2 Unii sunt de părere că e bine să greșești la o vârstă cât mai fragedă și că erorile sunt cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
e mai coioși, că aduc pensia cu două zile înainte de dată, iar la ea în cartier, nu. Stă Omoroaica în fereastră (că are muian reglementar de bunicuță suavă), dă din andrea (nu crez să-i iasă altceva decât plovere cu cocoașă) și nu face decât să trimită asupra noastră, a ăstora de la noi din cartier, o căruță de boli și de blesteme: fălcariță, vânt sec, ducă-se pe pustii, brâncă, boala copiilor, ceas rău, bube dulci, luat de vânt, mâncărime la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Pentru el era un lucru încântător, așa că râse și el. Râsul a fost cel care a declanșat totul. Digurile s-au deschis, înecându-le ezitările. Trupurile lor s-au asaltat unul pe celălalt. La un moment dat Dolores a strigat: — Cocoașa mea! Apucă-mi cocoașa! Iar mâinile lui Virgil au cuprins diformitatea interzisă, ca s-o mângâie, s-o scarpine și s-o apuce. Dolores a tresărit de plăcere, de plăcerea de a-și simți diformitatea transformându-se în sexualitate. Rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]