1,523 matches
-
mai târziu, din primele linii răsună, ca o explozie, un zăngănit cumplit produs de ciocnirea dintre cele două trupe. — Ce trebuie să facem? întrebă Ambarrus, strigând, fiindcă urletele luptătorilor deveniseră asurzitoare. — închideți spărturile. Așa cum am stabilit: tu iei cele două cohorte din dreapta, eu le iau pe cele două din centru. Bretannione o să-și conducă armoricanii. Almirus rămâne lângă mine, cu însemnul. Dacă vedeți că dușmanul sparge frontul în fața voastră, porniți în goană înainte în rânduri strânse, cu sulițele în jos, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dea îndărăt și, în fine, o luară la fugă cete-cete, lăsând să năvălească prin spărtură primele grupuri de barbari, care în câteva clipe deveniră o hoardă. Mulți soldați, mai ales din ultimele rânduri, își căutară scăparea prin coridoarele ce despărțeau cohortele bagaude, însă Metronius înțelese că fuga lor dezordonată risca să dezmembreze rândurile alor săi, care, din clipă în clipă, aveau să primească unda de șoc a barbarilor lansați în urmărire. Dacă nu voia ca oamenii săi să fie măturați ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
echivoc, de cea mai tumultuoasă, cea mai asurzitoare și cea mai falsă gălăgie în mi bemol pe care mi-a fost dat s-o aud vreodată. Toți cei din mașină am sărit literalmente ca arși. În momentul acela treceau niște cohorte, cu surle și cu tobe, alcătuite din ceea ce părea a fi o sută și mai bine de cercetași afoni toacă. Cu o degajare aproape criminală, băieții atacaseră marșul Drapelul nostru de-a pururi. Doamna Silsburn și-a astupat, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de lângă ea. Spre nesfârșita mea satisfacție, omulețul continua să privească drept în față, de parcă peisajul lui personal nu se schimbase cu nimic. Havana neaprinsă era fixată între două degete. Deducând, probabil, din aparenta lui nepăsare față de teribila larmă produsă de cohortele de tobe și trâmbițe sau, posibil, conform unei teze necruțătoare că toți bătrânii trecuți de optzeci de ani trebuie să fie sau surzi toacă sau tari de-o ureche, doamna de onoare și-a apropiat buzele la doi centimetri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
La crâșma din sat se cântau alte cântece: „Fata mamii ce-ai vrea tu?/ inginer să-ți dea mămica? / - Da, da, mămico, da? Ingineru-i pentru mine/ c-are bani și fute bine/ Da, da, mămico, da”. Atunci s-au format cohortele acestea de ingineri care acum lucrează în sublima noastră industrie națională. N-aveau nici o atracție pentru Politehnică, dar se intra ușor și aveai repartiție la oraș. La spartul chefurilor studențești, prin Cluj se striga: „Dormi copile, dormi în pace/ Țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
câte ceva despre vecina mea care a murit refuzată de popă la împărtășanie, făcuse septicemie dintr-un avort. Avea trei copii, un bărbat care mai săruta doar paharul, și pe ea o fecunda cu de-a sila, ca să se descarce, despre cohortele de muncitoare înrolate la controale forțate, despre încălzitul copiilor prin frecare iarna. Femeia aceea a părăsit blocul nostru într-un coșciug mic, de lemn negeluit. Era tare chircită și tare vânătă. Nimic nu-i mai trăda cei 26 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
amenințate mereu de incursiuni. Dinspre răsărit, alungate de cine știe ce populații sălbatice, înaintau triburile sarmaților, care jefuiau din fuga calului și nu știau ce înseamnă pacea, și triburile roxolanilor, care în urmă cu mai multe luni trecuseră Danubius-ul și decimaseră două cohorte, și triburile dacilor prădători, care veneau din delta Danubius-ului, gata să atace legiunile ce păzeau granițele Imperiului și să se alieze cu quazii, a căror cruzime, se zicea, era pe măsura vitejiei lor în luptă. În aerul limpede și rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iar mie mi-a mai rămas pâine și un pic de vin. Din castru, vântul aduse până la ei sunetul grav al unui corn. Acel cornicen suna adunarea subofițerilor. După câteva clipe se auzi cornul Pretoriului, iar apoi cornurile celor zece cohorte anunțară celor șase mii de oameni trezirea oficială. 10 Antonius Primus își trecu degetul peste harta întinsă pe pământ, în mijlocul cortului. — Castrul nostru e aici, vezi? Acesta e Danubius-ul. În jur sunt sarmați, rozolani, daci, marcomani și quazi. Mulți soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
picioare de sfoară și o mie de pila cu vârf scurt. — O mie de pila? Înseamnă că nu mergem să facem aprovizionarea. Mergem la luptă! — Mergem să facem aprovizionarea. Îi iau cu mine pe cei cinci sute de oameni din cohorta mea... ca să facem aprovizionarea. Ai înțeles? — Scuză-mă, dar o sută șaizeci de castrapila nu sunt de-ajuns ca să apere cinci sute de oameni. Abia ajung pentru o centurie! — Zău? zâmbi ironic Antonius. — Nu vrei să-mi spui ce plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
grețos - dar era un semn al rigorii lui Valerius Mucrus, ce le impunea ofițerilor să mănânce la fel ca restul soldaților. — Am primit ordin să mă duc să fac aprovizionarea azi - îl fixă pe Valerius Mucrus. Am dat deja ordin cohortei mele să facă pregătirile. Nu! exclamă Mucrus. Nici nu se pune problema! Nici o cohortă! Ia doar un manipul. Antonius își înăbuși o izbucnire de mânie, în numele eticii militare pe care o respecta cu strictețe. Dacă pot... Simțea privirile celorlalți tribuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să mănânce la fel ca restul soldaților. — Am primit ordin să mă duc să fac aprovizionarea azi - îl fixă pe Valerius Mucrus. Am dat deja ordin cohortei mele să facă pregătirile. Nu! exclamă Mucrus. Nici nu se pune problema! Nici o cohortă! Ia doar un manipul. Antonius își înăbuși o izbucnire de mânie, în numele eticii militare pe care o respecta cu strictețe. Dacă pot... Simțea privirile celorlalți tribuni ațintite asupra lui, complet lipsite de invidie: în zilele acelea, să faci aprovizionarea însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un ton respectuos. Dar prea multă prudență îi face pe generali și pe soldați să se simtă frustrați, provocând discordii și proastă dispoziție. — Sinceritatea ta mă liniștește. Însă îți repet că un singur manipul e mai puțin vizibil decât o cohortă întreagă. Vom proceda astfel în fiecare zi. Ieșim, culegem, ne întoarcem. Dacă se întâmplă vreo nenorocire, pierdem puțini oameni. — Bine, generale - Antonius se ridică. Îngăduie-mi numai să schimb echipamentul manipulului. E zăpadă, iar oamenii mei trebuie să fie cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pace și ridică mâna, făcându-i semn că poate pleca. Îi voi spune prefectului armelor să-ți dea tot ce-ți trebuie. Se aplecă repede deasupra hărților din fața sa. Imediat ce Antonius ieși din Pretoriu, Errius îi veni în întâmpinare. — Comandante, cohorta e pregătită; la fel și carele, cu tot ce ai cerut. — Trebuie să-ți cer să faci unele schimbări. Antonius își așeză mantaua pe umeri. Mergem la ieslea găinilor? — Nu, răspunse tare Antonius. Din Pretoriu ieșise și Rubellius Glaucus, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să se certe. Ajunseră chiar să se insulte și să se ia la pumni. Câțiva soldați aflați în apropiere se băgară și ei. Valerius dădu să plece. Peste capetele celor care se îmbulzeau din nou în piață, văzu însemnele unei cohorte. Podoabele de bronz, discurile de aur și de aluminiu se legănau în bătaia vântului. Deodată îl apucă pe un soldat de braț și-l întrebă neliniștit, artând spre signum: — Acela nu e cumva însemnul Legiunii Galbiana? Nu știu... Știu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și se îndreaptă spre Augusta Taurinorum, și ai lui Caecina, care a ajuns la Cremona. — Otho și-a adunat și el armata de pe pământ și de pe mare, zise Antonius ridicând glasul, pentru a acoperi vacarmul arenei. Are pretorieni, o legiune, cohorte urbane și un corp de gladiatori. Nu-s mai mult de treizeci de mii de oameni cu totul, rânji Vitellius, vârându-și degetele în vasul cu pești și sos de ciuperci pe care i-l întindea Listarius. — În ajutorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Roma, și armatele aliate care vin din Illiria, dinspre răsărit. Toate teritoriile dintre malul de miazănoapte al Padului și Alpes sunt în mâna vitellienilor lui Caecina. Lângă Cremona, avangardele lui Caecina au reușit să captureze și să ucidă una dintre cohortele detașamentului nostru din Pannonia... Am luptat și eu, m-am bătut nebunește... În cele din urmă, am reușit să scap și am ajuns la generalul Spurinna, pe malul celălalt al fluviului. Însă o sută de soldați călare de-ai noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
legat în Mauritania; l-am cunoscut la Roma... Întotdeauna a fost generos și loial. Sunt oameni bine pregătiți, oameni curajoși. — Împăratul nostru i-a trimis înainte ca să ocupe malurile Padului cu o parte din armată. Otho venea în urma lor cu cohortele pretoriene și mulți soldați din infanteria marină, care erau gărzile lui de corp. L-am văzut: mergea pe jos, înaintea însemnelor, murdar de noroi, îmbrăcat ca un soldat de rând, cu ferrea... — Continuă, îl îndemnă Antonius. Povestește-mi cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
am văzut: mergea pe jos, înaintea însemnelor, murdar de noroi, îmbrăcat ca un soldat de rând, cu ferrea... — Continuă, îl îndemnă Antonius. Povestește-mi cum a fost bătălia. Spune-mi că am învins. — Spurinna a ocupat Placentia imediat, cu puține cohorte, și a dus toți soldații în interiorul zidurilor. Eram și eu cu el. Am muncit împreună cu ceilalți la consolidarea zidurilor și la ridicarea turnurilor. Caecina a încercat să ne atragă de partea lui făgăduindu-ne bani; i-am râs în nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
e un orășel... Brixellum, la răsărit de Cremona. Aici s-a retras Otho, fiindcă fratele său, Titianus, și credincioșii lui l-au sfătuit să nu se expună nici unui pericol. Împreună cu el s-a retras la Brixellum un puternic detașament de cohorte pretoriene, gărzi de corp și soldați călare, ca să-l apere. Ar fi fost nevoie de oamenii ăștia în bătălia de la Bedriacum, care a urmat... Dar ei n-au fost acolo, și nici împăratul n-a fost, iar moralul soldaților, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împăratul vizită taberele, îi lăudă pe soldați, cărora le oferi bani și vin, și nu-i băgă în seamă pe auxiliari. Porunci ca batavii să fie trimiși în Germania, iar galii în ținuturile lor de baștină. Reduse efectivele legiunilor și cohortele auxiliare, interzise să se facă alte înrolări și-i lăsă la vatră pe cei care doreau asta. După victoria de la Bedriacum, părea să creadă că nu mai are nevoie de armată pentru a-și păstra puterea. De fapt, costurile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius acceptă să poarte toga praetexta, cu dungi purpurii. Îmbrăcat astfel, intră în Roma. În fruntea cortegiului se aflau prefecții, tribunii și centurionii înveșmântați în alb. Urmau acvilele, drapelele și însemnele armatei vitelliene, soldații călare, soldații pedeștri și treizeci și patru de cohorte. Toți soldații aveau armele scoase din teci și purtau colane; armurile lor străluceau în soare. Vitellius urcă pe Capitolium, aclamat de mulțime ca un triumfător, și se instală în Palatul Cezarilor împreună cu o curte care număra mii de oameni, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ezită, neștiind dacă să fie de partea lui Vitellius sau a împăratului nostru Vespasianus, n-are decât! Ridică brațul spre cer, ca și și cum ar fi invocat întregul univers să-i fie martor. — Eu voi pleca imediat. Plec cu cohortele de geniu și aceia dintre voi care vor să rămână aici, la adăpost - arătă cu degetul spre soldați și spre căpetenii -, vor avea curând vești de la mine. Vor afla că eu și soldații mei credincioși am ajuns la Aquileia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Trupele auxiliare vor acoperi flancurile... Să nu uităm că cei din Rhetia ne sunt dușmani... Tu - se întoarse spre legatul Sextilius Felix, pe care îl respecta pentru credința sa profundă în zeul Mithra -, tu, împreună cu aripa de cavalerie Auriana, opt cohorte și miliția Norica, vei ocupa malul râului Aenus și vei avea grijă ca rhetienii să nu invadeze aceste ținuturi și să nu se îndrepte spre Italia ca să-l ajute pe Vitellius. — Așteaptă! Vedius Aquila își croi drum și veni lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a zeului tău. Deocamdată, mă încredințez zeului meu. Deveni brusc serioasă. — O să-l rog pe zeul meu să te apere. La idele lui septembrie, Antonius părăsi castrul de pe Danubius, în fruntea unor soldați călare și a unor detașamente din diferite cohorte și legiuni. Tovarășul său era primipilus-ul Arrius Varus. Errius Sartorius se număra printre centurioni, iar Titus - printre soldați. Trecură repede Alpii și ajunseră în Italia, unde ocupară Aquileia. Fură aclamați la Opitergium și la Altinum și atraseră de partea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Errius Sartorius se număra printre centurioni, iar Titus - printre soldați. Trecură repede Alpii și ajunseră în Italia, unde ocupară Aquileia. Fură aclamați la Opitergium și la Altinum și atraseră de partea lor orașele Patavium și Ateste. La Mons Eniana înfruntară cohortele lui Vitellius care încercau să-i împiedice să-și continue drumul și le învinseră. Când primi vestea victoriei, legatul Vedius Aquila părăsi castrul din Pannonia și trecu munții împreună cu legiunile a șaptea Galbiana, și a treisprezecea Gemina, ajungând repede la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]