1,273 matches
-
Coiful de la Coțofenești este un coif geto-dac, ce datează din prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr. Coiful a fost descoperit în anul 1928 în satul Coțofenești, comuna Poiana Vărbilău, județul Prahova, de către un elev al școlii primare din localitate. Este o piesă din aur masiv, cântărind 770 grame, aproape intactă. Îi lipsește doar partea superioară a calotei
Coiful dacic de la Coțofenești () [Corola-website/Science/327143_a_328472]
-
comuna Poiana Vărbilău, județul Prahova, de către un elev al școlii primare din localitate. Este o piesă din aur masiv, cântărind 770 grame, aproape intactă. Îi lipsește doar partea superioară a calotei, în rest, nici un detaliu de decor nu este deteriorat. Coiful de aur a fost adus inițial la Muzeul Național de Antichități, din București, și păstrat acolo până în 1970, fiind expus în prezent la Muzeul Național de Istorie a României, în sala de tezaur. Coiful de la Poiana Coțofenești este datat în jurul
Coiful dacic de la Coțofenești () [Corola-website/Science/327143_a_328472]
-
detaliu de decor nu este deteriorat. Coiful de aur a fost adus inițial la Muzeul Național de Antichități, din București, și păstrat acolo până în 1970, fiind expus în prezent la Muzeul Național de Istorie a României, în sala de tezaur. Coiful de la Poiana Coțofenești este datat în jurul anilor 400 î.e.n. Foarte probabil, obiectul a aparținut unui rege geto-dac - căpetenie a unei formațiuni politice autohtone constituită în zonă, pe la sfârșitul secolului V, începutul secolului IV i.e.n. Coiful are o calotă de aur
Coiful dacic de la Coțofenești () [Corola-website/Science/327143_a_328472]
-
României, în sala de tezaur. Coiful de la Poiana Coțofenești este datat în jurul anilor 400 î.e.n. Foarte probabil, obiectul a aparținut unui rege geto-dac - căpetenie a unei formațiuni politice autohtone constituită în zonă, pe la sfârșitul secolului V, începutul secolului IV i.e.n. Coiful are o calotă de aur împodobită cu șapte rânduri paralele de nasturi conici radiați, are pe marginea inferioară un chenar de linii spirale punctate, care încadrează patru plăci acoperite cu reliefuri. Cea din față reprezintă o pereche de ochi holbați
Coiful dacic de la Coțofenești () [Corola-website/Science/327143_a_328472]
-
de linii spirale punctate, care încadrează patru plăci acoperite cu reliefuri. Cea din față reprezintă o pereche de ochi holbați, cu sprâncene duble și întoarse în așa fel încât să inspire groază. (Același motiv apotropaic se regăsește și pe alte coifuri antice descoperite pe teritoriul României.) Cea din spate, despărțită în două registre, înfățișează în registrul superior figuri de oameni fantastici, cu picioarele în formă de șerpi, iar în cel inferior animalele fantastice urmărindu-se unele pe altele. Cele două plăci
Coiful dacic de la Coțofenești () [Corola-website/Science/327143_a_328472]
-
plăci laterale reprezintă scene de sacrificiu, cu preoți purtând pe cap tiare. După alți autori, pe cele două obrăzare fixe dreptunghiulare, care au fiecare câte un orificiu la bază, este reprezentată aceeași scenă de sacrificiu: un războinic înjunghiind un berbec. Coiful de paradă a fost lucrat din două bucăți de tablă de aur, produse prin batere la rece, dintr-un lingou de aur natural, nerafinat, cu compoziția: Tabla de aur utilizată pentru producerea coifului de paradă de la Coțofănești are grosimi variabile
Coiful dacic de la Coțofenești () [Corola-website/Science/327143_a_328472]
-
de sacrificiu: un războinic înjunghiind un berbec. Coiful de paradă a fost lucrat din două bucăți de tablă de aur, produse prin batere la rece, dintr-un lingou de aur natural, nerafinat, cu compoziția: Tabla de aur utilizată pentru producerea coifului de paradă de la Coțofănești are grosimi variabile. Acestea merg de la 2,82 mm, în partea de la bază, până la numai 0,76 mm, în zona superioară calotei păstrate. Corpul principal al coifului de paradă de la Coțofănești are înălțimea totală de 24
Coiful dacic de la Coțofenești () [Corola-website/Science/327143_a_328472]
-
nerafinat, cu compoziția: Tabla de aur utilizată pentru producerea coifului de paradă de la Coțofănești are grosimi variabile. Acestea merg de la 2,82 mm, în partea de la bază, până la numai 0,76 mm, în zona superioară calotei păstrate. Corpul principal al coifului de paradă de la Coțofănești are înălțimea totală de 24,32 cm, având diametrul interior, în zona mediană (în zona ochilor), de 18,42 cm, de 17,6 cm (în dreptul urechilor) și de numai 13,5 cm, în zona rupturii calotei
Coiful dacic de la Coțofenești () [Corola-website/Science/327143_a_328472]
-
zona ochilor), de 18,42 cm, de 17,6 cm (în dreptul urechilor) și de numai 13,5 cm, în zona rupturii calotei. La 30 decembrie 1988 a fost lansată o marcă poștală cu valoarea nominală de 5 lei, cu inscripția "Coif traco-getic Coțofenești-Prahova", care reprezintă o imagine a coifului din semiprofil-stânga. La 24 decembrie 1999, Banca Națională a României a pus în circulație o monedă de aur 999‰, cu greutatea de 1,224 grame și diametrul de 13,92 mm, cu o valoare nominală
Coiful dacic de la Coțofenești () [Corola-website/Science/327143_a_328472]
-
6 cm (în dreptul urechilor) și de numai 13,5 cm, în zona rupturii calotei. La 30 decembrie 1988 a fost lansată o marcă poștală cu valoarea nominală de 5 lei, cu inscripția "Coif traco-getic Coțofenești-Prahova", care reprezintă o imagine a coifului din semiprofil-stânga. La 24 decembrie 1999, Banca Națională a României a pus în circulație o monedă de aur 999‰, cu greutatea de 1,224 grame și diametrul de 13,92 mm, cu o valoare nominală de 100 lei, într-un tiraj maxim de
Coiful dacic de la Coțofenești () [Corola-website/Science/327143_a_328472]
-
circulație o monedă de aur 999‰, cu greutatea de 1,224 grame și diametrul de 13,92 mm, cu o valoare nominală de 100 lei, într-un tiraj maxim de 22000 de exemplare, care are reprezentat pe revers, în centru, coiful de aur descoperit la Poiana Coțofenești, iar la exterior, inscripția circulară COIF POIANA COȚOFENEȘTI. Moneda face parte dintr-o serie intitulată "Istoria aurului".
Coiful dacic de la Coțofenești () [Corola-website/Science/327143_a_328472]
-
și diametrul de 13,92 mm, cu o valoare nominală de 100 lei, într-un tiraj maxim de 22000 de exemplare, care are reprezentat pe revers, în centru, coiful de aur descoperit la Poiana Coțofenești, iar la exterior, inscripția circulară COIF POIANA COȚOFENEȘTI. Moneda face parte dintr-o serie intitulată "Istoria aurului".
Coiful dacic de la Coțofenești () [Corola-website/Science/327143_a_328472]
-
citească oamenii simpli și neștiutori de carte. Biserică a fost restaurată în anii 1965-68 și ultima dată în anul 2006. Dintr-o imagine veche, a lui Leontin Ghergariu, se pot identifica câteva alterări apărute în urmă restaurărilor: înălțarea exagerată a coifului turnului și desființarea pridvorului secundar de pe latura de nord.
Biserica de lemn din Tusa () [Corola-website/Science/309823_a_311152]
-
orbitor. Scenograful Liviu Popa a refăcut „aproape până la suprapunere” imaginile de pe columnă pentru a exprima sfârșitul civilizației dacice. Dacii sunt reprezentați în legătură cu mediul de viață natural, muntele și platourile vaste. Diferențele dintre cele două civilizații se exprimă și prin costume. Coifurile cu pene și armurile cu zale zornăitoare purtate de romani simbolizează prestigiul cuceritorilor. Prin contrast, cușma dacică, asemănătoare cu o bonetă frigiană, pare luată de pe Columna originală, părând a fi un simbol mitic. Până și culorile diferă: veșmintele romanilor sunt
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
cu pereții retrași. Pe latura sudică, pe toată întinderea pronaosului și naosului se desfășoară o prispă-pridvor, având șapte stâlpi de susținere între talpa pridvorului și cununa acestuia. Peste tavanul pronaosului se ridică scheletul înalt al turnului, cu galerie deschisă și coiful octogonal. Naosul este prevăzut cu o boltă obișnuită, semicilindrică, ce se înalță direct de pe pereții laterali. O boltă semicilindrică mai joasă și trei triunghiuri sferice, frumos îmbinate între ele, apar și în altar, unde se mai văd scene din pictura
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
și curaj. Godefroy de Bouillon, primul a sarit pe metereze, din turnul care-l purta și cu sabia ridicată, lovind în dreapta și stânga, a deschis drumul celorlalți luptători din urma sa. Curând din toate părțile au răsărit capetele acoperite de coifuri metalice ale celor ce escaladau zidul. În zidul de piatră-povestește Foucher de Chartres-începu să ardă un foișor, foc peste care oamenii noștri au aruncat tăciuni aprinși ca să-l întrețină. Din foișor, pe măsură ce focul mistuia tot ceea ce putea să ardă, se
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
de console pentru cosoroabele pe care se sprijină căpriorii acoperișului. Clopotnița de deasupra pronaosului, are o galerie prevăzută pe fiecare dintre laturi, cu trei deschideri, unite în partea de jos prin scânduri, în care s-au traforat diverse motive geometrice. Coiful turnului are o formă piramidală. Pridvor]] aflat în partea de vest se desfășoară pe toată lățimea pronaosului. Cei șase stâlpi de sprijin sunt legați între ei prin arcuri semicirculare, decorate cu motive geometrice incizate. Ornamente asemănătoare (rozete, romburi) întâlnim și
Biserica de lemn din Pintic () [Corola-website/Science/315708_a_317037]
-
anul 1779 răspundea necesităților de cult greco-catolic din acele vremuri. Construcția prezintă doua tipuri distincte de structuri: corpul propriu-zis al bisericii realizat din zidărie și turnul clopotniță realizat după tipicul structural al turnurilor clopotniță de la bisericile de lemn contemporane (1750-1800). Coiful turnului cu cele patru turnulețe are învelitoare din tabla zincată. Paramentul interior al navei prezintă pictura, în mare parte degradată; cei mai cunoscuți zugravi care au realizat-o fiind: Ștefan Zugravu de la Fisești (1810), Deacu Vasile de la Focșani în 1858
Biserica de piatră „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Tăuții de Sus () [Corola-website/Science/333791_a_335120]
-
stejar. Între anii 2003-2007 s-au efectuat ample lucrări de reparații capitale, înlocuindu-se acoperișul care a fost placat cu tablă de cupru și refăcându-se integral gardul de împrejmuire. Turnul clopotniță înalt de peste 38 m domină așezarea, iar în jurul coifului îl împodobesc cele 4 turnulețe în stil maramureșean. Pe frontispiciul turnului deasupra ușii de intrare se află următoarea pisanie:
Biserica de piatră „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Tăuții de Sus () [Corola-website/Science/333791_a_335120]
-
de un tribunus militum, plus trei escadroane formate din 100 de cavaleriști( aceștia puteau fi equites sau celeres), comandați de un tribunus celerum. La începuturile armatei, fierul era destul de rar. Pumnalele, spadele de bronz și lăncile au fost treptat înlocuite. Coifurile erau de modele diferite,dar poate cel mai impresionant din punct de vedere vizual era modelul Villanova. Un astfel de coif a fost descoperit la Tarquinia. Asemenea coifuri au mai fost descoperite și în alte situri funerare din centrul și
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
tribunus celerum. La începuturile armatei, fierul era destul de rar. Pumnalele, spadele de bronz și lăncile au fost treptat înlocuite. Coifurile erau de modele diferite,dar poate cel mai impresionant din punct de vedere vizual era modelul Villanova. Un astfel de coif a fost descoperit la Tarquinia. Asemenea coifuri au mai fost descoperite și în alte situri funerare din centrul și nordul Italiei și datează din secolele IX-VII î.H.. Un alt tip de coif asemănător( însă fără creastă metalică) era ,clopotul
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
destul de rar. Pumnalele, spadele de bronz și lăncile au fost treptat înlocuite. Coifurile erau de modele diferite,dar poate cel mai impresionant din punct de vedere vizual era modelul Villanova. Un astfel de coif a fost descoperit la Tarquinia. Asemenea coifuri au mai fost descoperite și în alte situri funerare din centrul și nordul Italiei și datează din secolele IX-VII î.H.. Un alt tip de coif asemănător( însă fără creastă metalică) era ,clopotul”. Armura conținea uneori platoșă de zale. La
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
vizual era modelul Villanova. Un astfel de coif a fost descoperit la Tarquinia. Asemenea coifuri au mai fost descoperite și în alte situri funerare din centrul și nordul Italiei și datează din secolele IX-VII î.H.. Un alt tip de coif asemănător( însă fără creastă metalică) era ,clopotul”. Armura conținea uneori platoșă de zale. La un moment dat, romanii au adoptat falanga de la hopliți, introdusă în Italia, probabil de către coloniștii veniți din Grecia. Primul autor care a folosit termenul de ,falangă
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
stând unul lângă altul și lăsând partea dreaptă descoperită, pentru ca aceasta să fie protejată cel puțin de scutul soldatului vecin. Falanga grecească a apărut pentru prima oară în Grecia, posibil în secolul VIII î.H., deși există multe controverse. Chiar dacă coiful, scutul și armura ofereau o protecție foarte bună, luptele corp la corp erau foarte periculoase, mai ales dacă inamicii erau echipați la fel de bine și la fel de agresivi. O falangă victorioasă suferea în medie cinci procente pierdere, în special în primele rânduri
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
biserică de lemn. În conscrierea de la 1756 se spune: "biserica acum se construiește". Cu timpul, biserica a suferit mai multe intervenții în urma cărora înfățișarea ei inițială a fost afectată. Astfel, în 1925, învelitoarea de șindrilă este înlocuită cu țiglă iar coiful turnului este îmbrăcat în tablă. Fotografia făcută și publicată în anii '30 de către Coriolan Petranu surprinde această modificare adusă bisericii. Ulterior, pe latura de sud a bisericii a fost amplasată o prispă ce se întindea pe întreaga lungime a naosului
Biserica de lemn din Mierag () [Corola-website/Science/312400_a_313729]