1,892 matches
-
mizeria noastră culturală, să ne simțim și noi bine, că nu avem nevoie de „serviciile” ei de doi bani, înveninate și agramate. Ducă-se cu joimărica pe la alte case, poate se alege cu vreun ou de câță, sau cu un colac, din mila gospodarilor tămâiați. Cu orgoliul unei cloțe literare, împăunându-se cu talentul pe care, nici dacă îl cauți cu lumânarea, nu-l are - scuze pentru rimele involuntare și pentru cele viitoare!- caută râme prin toate revistele, spre propria-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
mizeria noastră culturală, să ne simțim și noi bine, că nu avem nevoie de „serviciile” ei de doi bani, înveninate și agramate. Ducă-se cu joimărica pe la alte case, poate se alege cu vreun ou de câță, sau cu un colac, din mila gospodarilor tămâiați.Cu orgoliul unei cloțe literare, împăunându-se cu talentul pe care, nici dacă îl cauți cu lumânarea, nu-l are - scuze pentru rimele involuntare și pentru cele viitoare!- caută râme prin toate revistele, spre propria-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
cum se spune. O astfel de societate dorește Stângaciul să găsească pe tărâmul Făgăduinței. Dar cred că ... oamenii s-au deșteptat! (Bate clopotul de pe punte. În difuzor se aude vocea căpitanului) Vocea căpitanului: Om la apă! Om la apă! Aruncați colacul de salvare! Dreptaciul: Mă duc să văd ce se întâmplă. Poate au nevoie de o mână de ajutor. (Iese precipitat. Se aud zgomote, strigate, vaiete, planșete. Apoi se lasă liniștea. Se aud doar valurile mării precum o sinfonie) *** Scenă 11
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
soția. Lângă balustradă. Își numără banii strânși din... cerșit. O rafală puternică de vânt i-a smuls banii de hartie din mână. El... s-a aplecat peste punte să-i prindă... dar a căzut în apă. Căpitanul i-a aruncat colacul de salvare, dar rechinii au fost mai iuți... A rămas doar apă înroșita de sânge care se îndepărta de vasul nostru. Se lasă liniștea). Marin Preda spunea că: „A ști să râzi în clipe tragice înseamnă a stăpâni tragicul”. Dar
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
care s-a format. Procesul de adaptare crează o altă dimensiune în care individul suferă o expansiune a sufletului și a minții. Dar suferă... în Statele Unite și o expansiune a corpului uneori... Umorul este în orice caz cel mai sigur colac de salvare. Și umorul romanului ' Exilul...' este esențial în temperarea afectului cititorului sensibilizat de empatia cu aceste personaje complexe și pline de o viață grea, dar trăită din plin. Cartea este fascinantă pentru că prezintă destinele unor oameni care au fost
CÂND DRAGOSTEA DE VIAŢĂ ÎNVINGE DORUL DE ACASĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357401_a_358730]
-
și-ntotdeauna sunt plini de dragoste. Țiganii n-au nimic, dar au spirit de aventură: «Mă, țigane, ’ți arde satu’! Nu-mi duce grija, mă mut în altu’!» Țiganii - la «pomeană»! El e singur când ajunge la cel ce dă colaci, dar zice așa: «Dați-ne și nouă!». Nimeni nu-ți mulțumește mai frumos la pomană, dar să te ferească Dumnezeu să aibă un țigan pică pe dumneata, nu te mai poți spăla nici cu apa din Iordan! Când erau întrebați
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
din casă, se bucurau și ei, de bucuria noastră.” Ca în multe alte zone ale Transilvaniei, și la Sebeșul de Sus, în seara de Ajun colindau feciorii, intrând la fiecare casă, dacă erau primiți. Gazdele îi așteptau cu câte-un colac împletit, cârnați și costiță de porc și uneori, le dădeau și bani. În casa în care erau fete, muzicanții ce-i însoțeau le cântau și de joc, și-aici se zăbovea mai mult. Colindele tradiționale erau Viflaimulși Irodul. Ceata de
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
masă și bănci încropite din leațuri de carpen. Și, în preajma Sfintei Sărbători a Paștelui, părintele își aștepta oaspetele basarabean și pe însoțitorii lui locali în acest loc cu reverberațiile vremurilor apuse. Adusese, împreună cu fiul său, seminaristul, un coș de nuci, colaci și vin din producția satului, nu spre îmbuibare trupească ci spre folositoare zăbavă dăruită sufletului. Musafirii părintelui veneau de la un alt loc de aducere aminte, de la Stejarul lui Andriuță, arborele care, după vreo cinci veacuri de înfruntare a stihiilor cerului
VACA BOURULUI (SAU) ÎN TIMP CE UNII IGNORĂ LEGENDELE, ALŢII DAU ÎN MINTEA COPIILOR CA SĂ LE MENŢINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357898_a_359227]
-
sînt vinovat de nimic, am fost călcat în picioare de proceduri. Am avut și neșansa, o vreme, să dau la judecătorie și la tribunal peste judecători care habar n-aveau de lege, ei ancorîndu-se, ca sinucigașii, de proceduri, nu de colacul de salvare, care este legea. Recunosc că n-am înțeles de la început ce se întîmplă în acest labirint în care intrasem. Și la judecătoria sectorului unu și la tribunal judecătorii mi-au scos ochii cu o așa zisă citare a
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
aici. Să-mi iau o agendă mare Ca să-ncap ă fiecare. Îmi fac și audiență, Cum sunt bun, dau și clemență Și-ntr-o lună, două, frate, Ori le-oi rezolva pe toate, Ori voi sta întins pe spate, Cu colac și lumânare, Să fiu la viermi bun de mâncare. Sper că nu am vreo nevroză, Vedeți voi, că pun o poză. PS Decât să-mi faceți pomenire, Mai bine plec la... mânăstire. Referință Bibliografică: În sfârșit! / George Safir : Confluențe Literare
ÎN SFÂRŞIT! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 597 din 19 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358098_a_359427]
-
cu produse de apiterapie, Alifii, creme, esențe, tincturi. Aaaa ... și cu câte un catalog de prezentare. OK. Fiecare trebuie să-și vândă produsele. Până la pavilionul central, o sumă de căsuțe și tarabe cu produse de panificație îmbietoare: turtă dulce, covrigei, colaci ungurești, acadele. Raiul copiilor. Și limonadă. Mi-am adus aminte de copilărie, când mama ne cumpăra vată dulce pe băț. Sau floricele caramelizate. Chiar și gogoși. Totul, totul se face în vierutea unei comercializări excesive, chiar agresive a trecătorilor cu
BOOKFEST 2012 de ROMEO TARHON în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358185_a_359514]
-
de largi la pungi... Ne dăm ultima lețcaie Pe un spectacol gratuit Și în stropii reci de ploaie Ne punem și pe dănțuit. Muzica ne saltă-n stele, Uităm cât suntem de săraci; Amăgiți cu acadele, Mușcăm din găuri de colaci... Ce țară, ce pui de năpârci!, Ne vând bilete, scump, la bâlci, Dar unde dracu’ să te duci, Că prea suntem legați de pungi... Referință Bibliografică: Amăgiți cu acadele / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 541, Anul II
AMĂGIŢI CU ACADELE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357652_a_358981]
-
râs ale invitaților la Festivalul Național de Satiră și Umor "Zâmbete în Prier", ajuns la ediția a X-a. Gazda, parodistul Lucian Perța, directorul Casei de Cultură din Vișeu de Sus și redactorul șef al revistei de satiră și umor "Colac peste pupăză" (ajunsă, cu această ocazie, la numărul 7), a avut grijă să nu le lipsească oaspeților nimic din ceea ce ar fi putut potența simțul umorului din dotare. Dacă în prima zi s-a râs instituționalizat, adică în cadrul festivității de
WEEKEND DE TOT RÂSUL LA VIŞEUL DE SUS de ANCA GOJA în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358590_a_359919]
-
nr. 854 din 03 mai 2013 Toate Articolele Autorului E zi de Paști.Într-o chilie, Din nu știu care mînăstire, Când toți în post trebuiau să fie, Un biet călugăr flămînzit, De foame aprig chinuit, Căzut-a într-o ispitire. Visînd colaci, fripturi și ouă, În loc s-alunge ispitirea, C-o rugăciune , chiar cu două, El și-a pus mintea la gîndit, Măcar să mînce-un ou prăjit, Căci pentru dînsul conta firea. Și ușurel închis-a ușa, Punîndu-și planu-n aplicare. Ia să vedeți
SNOAVĂ DE PAŞTI de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344654_a_345983]
-
se înroșeau ouăle, Vineri era Denia Mare, iar Sâmbăta se definitivau pregătirile pentru Paște. La slujba de Înviere, unele femei (care aveau persoane trecute dincolo fără lumină) aduceau câte un cocoș alb și o lumânare lungă, adunată în formă de colac, care ardea până la terminarea slujbei. La sfârșit, femeia dădea cocoșul de pomană unei persoane mai nevoiașe, unei văduve sau văduv. Sărbătoarea Paștelui ne aducea bucuria în suflet, căci eram copii fără griji. Părinții se străduiau să ne cumpere haine și
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII DE PAŞTE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344704_a_346033]
-
se găsește păstrat numai în unele sate, cum sunt cele din zona carpatină. În Bucovina există un obicei numai aici păstrat: ouăle roșii se sfințesc la biserică în dimineața zilei de duminică, împreună cu pasca, fire de busuioc, carnea de miel, colacul, cozonacul, o rădăcină de usturoi, cu câțiva căței de usturoi, hușca de sare. Trebuie să recunoaștem, că este un ritual pe care nu-l găsim oriunde. Și în zona Bistriței s-au păstrat tradiții de o frumusețe magică. Spun aceasta
TRADIŢII PASCALE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358864_a_360193]
-
locuință și soba de teracotă, în timpul nopții desigur. Așa se face că tot ei își pun în cap gospodinele care-i alungă și-i măscăresc de mama focului, în special când îi văd la ușa bisericii pentru o bucată de colac sau ceva colivă: - Mi-ai furat pirostriile și cazanul de rufe, prăpăditule și le-ai dat la fier vechi. Nu m-am dus eu să le caut și a trebuit să le mai plătesc o dată de parcă le-ași fi cumpărat
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359051_a_360380]
-
Păsările își deschid zilnic aripile deasupra navei gândurilor care pornește uitând mereu ridicarea ancorei tristeții spre bucurie - port al limanului unui infinit finit în care, toate formele geometriei pure stau la taifas prelungit. Călătoria începe și se termină brusc. Uit colacii de salvare. Pentru călătorii mai grei, scufundările sunt periculoase. Sensurile vâscoase înghit hulpav literele. Gramatica apei închide umbrele sub un val. E al opacității și al nevoilor. Spune cineva să nu-ți dorești să împlinești ceva anume, să acționezi. Are
“NU EU SUNT BUFONUL” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359102_a_360431]
-
le nimeresc conturul. Nici pe mine nu mă pot păcăli. Mâna a doua a treia... al șaptelea salt. Ajung la renunțare și râd, privind secunda de bâlbâială. Zilnic îmi îmbarc gândurile într-o sită deasă. Când mă plictisesc, le pun colacul de salvare, înainte de ridicarea ancorei. Călătoria începe oricum. La finalul poveștii, aleg barca albă. Nava o las în plutire. Unic gând îmbarc-debarc, după o prelungă pauză între două semințe de floarea soarelui și o pasăre cu ciocul rupt. - noaptea, 17
“NU EU SUNT BUFONUL” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359102_a_360431]
-
să-și arunce ochii juma' de trup și juma' de salariu înspre prima țipă mai fâșneața și singura care îi apare în cale.De la faptul că nu faci curățenie,nu ai grijă de tine,dormi cu cățelul sau copilul,si colac peste pupăza nici amorul carnal nu-ți prea priește. Îl enervează și faptul că toate acestea îl enervează. Și bineînțeles toate acestea se aplică și în cazul femeilor.Ba că aia ,ba că ailalta...ba că nu a pus un
SUB SEMNUL INTREBARII de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359290_a_360619]
-
și de râsul satului. Cînd i-au văzut că au ieșit în tindă, Naie s-a repezit cu ochii holbați către Bușica și a-ntrebat-o cu sufletul la gură. - Scapă? - Să ne rugăm Domnului, iar mie să-mi dați Duminica un colac, și să vă aduceți aminte de mine că v-am scăpat dintr-o mare belea. - Îți dăm țață Bușica, moartă să te vezi mata, dar așa catarigă cum te ții... mare minune de nu ne-ngropi și pe noi, îi
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
spun! Vino seara pe la geamuri, Să îți faci mai bine planuri. Drumu-ncepe la orfani, Că sunt triști și sunt sărmani, Lacrimi șterge-le de poți Și-ngrijește-te de toți. Mergi apoi la cei săraci, N-au mâncare, n-au colaci, Du-le și o jucărie, S-aibă și ei bucurie. Încălzește-le căsuța, Nu uita de bunicuța. Iarna asta tare-i grea, N-are cine-o mângâia. Copii de sunt bolnăviori, Ia-le boala până-n zori. Fă-i să zburde
SCRISOARE CĂTRE MOŞ CRĂCIUN de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360398_a_361727]
-
marii ... duc jucării gutui și turtă dulce în trăistuțe cu dungi colorate la case de departe tu dărâmă-ți zidurile din jur construiește cuptoare în ogrăzi chiar și în cele pustii la lumina lămpilor să coci pe vatră pâine și colaci în fiecare seară cînd zorii se trezesc împarte acolo unde foamea este regină apoi fii măcar pentru o zi „ei” când omenia te va acoperi aprinde felinare în noapte vei afla cum arată fericirea și cum o cheamă simplu dăruire
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]
-
de țesut...la care el încă mai lucrează. Domitorul...de o unică persoană („Nu pot să dorm cu cineva...mă sufocă prezența oricui, oricât de drag mi-ar fi!”) Baia...o nebunie nemțească pentru adolescenți trăzniți...la ușă, degete prinse...colacul...cu ghimpi...prosoapele...cu gelatină...la chiuveta, curge apă roșie...la fel și la duș...ca-n filmele de groază...dacă vrei să ieși, nu poți... Doar holul îl reprezintă pe proprietar. E pictat manual...un luminiș în mijlocul pădurii. “Măi
LA O CAFEA NEMŢEASCĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360456_a_361785]
-
eu ... Popescu Altoi ... Lhassa ... Muhammad ... am respectat legile celor care ... - Pentru mine ești doar Muhammad Karu. Ai încălcat una din cele mai importante porunci date lui Moise de marele Iehova pe sfântul munte Sinai, acela de a nu ucide. Și - colac peste pupăză - ai comis și cel mai mare păcat biblic : ți-ai omorât propriul trup material. Sinuciderea este un păcat de moarte printre creștinii mei. - Dumnezeule mare, bâigui Popescu Altoi, alias Lhassa Dorzho, alias Muhammad Karu Ali, dar eu am
NU-I PENTRU CINE SE PREGĂTEȘTE, CI PENTRU CINE SE NIMEREȘTE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360504_a_361833]