KorAP: Find »[drukola/base=colectivă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...24 >

590 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

nr.1 din toată herghelia de gloabe bătute de vânt a cooperativei. Noroc că rasa lui nu-i pretențioasă și că el este un exemplar numai vână, răbdător ca și oamenii locului. * * * Mult s-a bucurat grăjdarul Gheo când la colectivă s-a înființat abatorul de cai, mai bine spus, un cotlon de căsăpire a acestor animale nevinovate, într-un colț mai dosnic al ogrăzii, sub două sălcii pletoase ce-și slobozeau ramurile până către albia pârâului din preajmă. Un gard

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
trimit suflețelul direct la cazan pentru o întreagă veșnicie. Așa că alegeți facerea de bine, pocăința, iubirea, cinstea și sufletele voastre se vor veseli în veci. * * * Ariton al lui Verde de Paris de la Bahna Siretelui n-a dorit să muncească la colectivă. Zicea omul că el s-a pomenit colectivist fără să fi semnat vestita cerere de înscriere de care s-a făcut atâta caz. Ca atare, a încercat să-și muncească cele două-trei ogoare în regim privat. Dar ți-ai găsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
și copiii scânceau tustrei pe cuptor ca să le dea mama papa: Mama, lapte! Mama, coco! Mama, bânză! Dar toate acestea lipseau cu desăvârșire. Și pe deasupra mai lipsea și mămăliga. Că tata s-a pus de-a hoarța cu cei de la colectivă și cu stăpânirea de la comună. De-amu rodeți-i urechile, că sărăcia noastră îi la fel de mare ca și fudulia lui. Fudulie mare, mămăligă n-are! Zicea nevasta. Și, colac peste pupăză, mai vine și aghezmuit acasă și face gălăgie că de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
că-mi moare gloata de foame! Numai dumneata ne poți ajuta că ești brigadir, că eu la șefii aiștia ai noștri de paie n-am să ajung să mă căciulesc vreodată. Dar de ce, mă omule, că ogoarele tale îs la Colectivă! Și calu, mă! Și plugu, și boroanele... Că te-ai încurcat și tu ca grierul acela o vară întreagă, asta-i altă trebușoară... Dar oamenii se mai ajută între ei la necaz și la ananghie... Numai dacă vrei să muncești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
și câte o strachină cu lapte! Se adresa mama celor trei copii cu gândul la ostrețele din gard pentru focul de sub frecățeii bine îndulciți din făină picluită ce urma să vină de la moară. * * * Maria lui Cosovan a rămas văduvă odată cu colectiva, că omul ei și-a pus capăt zilelor chiar în joia Paștelui, când l-au obligat să predea caii, o vacă, juninca, cinci oi, căruța, sania, sănciile și uneltele agricole. I-a spus Mariei că se duce să le pregătească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
fi având nevoie de ceva ajutor, pe care s-a grăbit să i-l ofere... Când colo, ce să vezi? Cosovanul ei atârna agățat de-o grindă, cu gâtul în ștreang. Așa că ei i-a revenit obligația să predea la colectivă mai toată averea agonisită cu trudă în peste treizeci și cinci de ani de căsnicie. Zile-muncă n-a prestat, că era îndurerată din cauza nenorocirilor îndurate. Așa că trăia numai din puținul obținut de pe lotul statutar. Ascultă, Nicolai! Te rog să-mi trimiți și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
ca ale mele, că tare îi ajuți pe toți! Și asta numai că ai fost gospodar bun la vremea ta și gospodar bun ai rămas... Nu eu, mătușă Marie, ajut oamenii să răzbească printre neajunsurile vieții și necazuri! Asta-i colectiva, mătușă! Conducerea ei care le rânduiește pe toate... Eu, atâta doar că-s mai aproape de oameni, că-s brigadir, Bine, dar lui Gheorghe al lui Covrig cine i-o durat casa când o ars în miez de iarnă și-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
doar că-s mai aproape de oameni, că-s brigadir, Bine, dar lui Gheorghe al lui Covrig cine i-o durat casa când o ars în miez de iarnă și-au rămas goi-pușcă și flămânzi în ulița de la Broscărie? Cine? Tot colectiva, mătușă! Cea hulită de multă lume, dar care-i ajută pe toți când ajung la ananghie. Cu o singură condiție: să muncească, să nu lenevească, să aibă zile-muncă. De-amu le convine, c-au acaparat tot avutul oamenilor și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
înainte-vreme oamenii n-aveau greutăți? Nu îndurau necazuri? Câți răbdau de foame și de frig? Știi dumneata? Dar la școlile cele mari câți copii de țărani ajungeau? Poți să-mi spui, mătușă? Îți mai amintești, mătușă? * * * Odată cu slobozenia, la sediul colectivei n-a mai rămas nici urmă de șef. Cei doi-trei din conducerea de vârf au dispărut care încotro pentru toată perioada aceea tulbure, când unii cereau socoteală, iar alții erau nevoiți să dea explicații asupra faptelor săvârșite în decursul anilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
cereau socoteală, iar alții erau nevoiți să dea explicații asupra faptelor săvârșite în decursul anilor. Și motive de răfuială erau destule, în special din perioada veche a înscrierilor, de când cu lămuritul cu nagaica și cu pușcăria pentru pârloagă încă înainte de colectivă. Dar și motive mai noi erau destule, ca unele condamnări pentru furt din avutul obștesc. Pe de altă parte, destui dintre cei care au avut de pătimit nici nu mai erau în viață, că s-au prăpădit prin pușcării. Așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
aiasta-i munca voastră de treizeci de ani! Nu vă atingeți de mașini și utilaje, de clădiri, de magazii, de rezervele de pâine, de animale și de instalații, că toate sînt ale voastre! Și dacă numai nu și nu cu colectiva, atunci le vom împărți legal și organizat! Fără vandalizare ca la huni! Dar să știți că munca pământului pe suprafețe mari, mecanizat și irigat nu-i un lucru rău, ba dimpotrivă, este unica posibilitate de a face o agricultură cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
a face o agricultură cum scrie la carte, cu recolte mari. De asta zic să nu vă dedați la distrugeri, că s-ar putea ca până la urmă să ne pară rău! Încă s-ar putea să mai și plângem după colectivă!.. Dumneata le zici bine, bădie Nicolai, dar eu n-am cu ce să ies din iarnă cu gloata mea, că-i cam numeroasă. Și crezi că nu mai sînt și alții ca tine, măi omule bun! Dar deschidem niște liste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
nou magaziner, alți brigadiri; numai inginerii trebe să rămână, că ei au școală... Nu-i rău, ba chiar îi bine, bădie! Așa să facem! Așa-i, măi omule, aista-i drumul cel bun, aista-i drumul cel mai drept! Transformăm colectiva în asociație de proprietari, terminăm cu obligațiile către stat și toată roada-i a noastră, pe care o împărțim după suprafața adusă în asociație și după contribuția în muncă a fiecăruia. Iar plata poate fi în bani sau în natură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810

ochi furioși, de pe fețele sumbre, cu frunți înguste. Cu scurgerea zilelor, însă, își dădură la iveală firea de parlagii, rămânând în memoria colectivă a goldăneștenilor, prin manIfestările lor, de seminție joasă, trândavă și brutală. Oamenii locului deveniți apoi lucrători în colectivă, evocară, în straniile lor istorisiri, după zeci de ani, plăcerea găzarilor din acele vremuri ale începutului republicii populare, de a-i surprinde, pe goldăneșteni, în cele mai jenante ipostaze, astfel încât, femeile și bărbații să fie munciți nu numai fizic, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
fugar prin râpele pline de omăt ale Baisei, Nicanor acceptă o altă cale, spre a fenta supliciul hărțuielii, exercitat de către droaia de găzari și de activiști ai stăpânirii, care năvăleau zilnic în casa omului, debitând insuportabile locuri comune: Intră-n colectivă, intră-n colectivă! De ce nu intri în colectivă, când ai să intri în colectivă ? Băgându-se drept în gura lupului, Nicanor Galan mergea, seară de seară, la căminul cultural, incintă supravegheată de indivizi ai Partidului, în frunte cu cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
pline de omăt ale Baisei, Nicanor acceptă o altă cale, spre a fenta supliciul hărțuielii, exercitat de către droaia de găzari și de activiști ai stăpânirii, care năvăleau zilnic în casa omului, debitând insuportabile locuri comune: Intră-n colectivă, intră-n colectivă! De ce nu intri în colectivă, când ai să intri în colectivă ? Băgându-se drept în gura lupului, Nicanor Galan mergea, seară de seară, la căminul cultural, incintă supravegheată de indivizi ai Partidului, în frunte cu cel mai de seamă soitar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
Nicanor acceptă o altă cale, spre a fenta supliciul hărțuielii, exercitat de către droaia de găzari și de activiști ai stăpânirii, care năvăleau zilnic în casa omului, debitând insuportabile locuri comune: Intră-n colectivă, intră-n colectivă! De ce nu intri în colectivă, când ai să intri în colectivă ? Băgându-se drept în gura lupului, Nicanor Galan mergea, seară de seară, la căminul cultural, incintă supravegheată de indivizi ai Partidului, în frunte cu cel mai de seamă soitar cu șleapcă. În acest loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
a fenta supliciul hărțuielii, exercitat de către droaia de găzari și de activiști ai stăpânirii, care năvăleau zilnic în casa omului, debitând insuportabile locuri comune: Intră-n colectivă, intră-n colectivă! De ce nu intri în colectivă, când ai să intri în colectivă ? Băgându-se drept în gura lupului, Nicanor Galan mergea, seară de seară, la căminul cultural, incintă supravegheată de indivizi ai Partidului, în frunte cu cel mai de seamă soitar cu șleapcă. În acest loc, goldăneștenii fluturau neîncrezători din cap, precum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
dată cu motorină, de expresii stereotipe și fără noimă, în care se detașa figura hazlie de prostovan al lui Chirpic, supranumit Faraon, cel ce venea noaptea din Cotonoaga, și mai aducea, plin de râvnă, încă o cerere de intrare în colectivă: Tovarăși dragi, vezâcă, io-te, încă, o cerere pentru intrarea în colhoz. Vezâcă, în vorbirea lui Faraon, suplinea, mai expresiv, pe obișnuitul care va să zică. Careva, de la masa oficială, simulând, un entuziasm plictisit, față de demersul cretin al lui Faraon, îi lua grijuliu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
dată memorabilă, numele vechi, de Cotonoaga, se inscripționă altfel, devenind glorioasa Kotonoaga. Chirpic, care, totdeauna, umbla cu părul buhos sub căciulă, venea, noaptea, de la Kotonoaga la căminul cultural din Goldana, vestind victorios: Io-te, încă o cerere de intrare în colectivă! Am să-i raportez lu' Tovarășului Popescu... De când Partidul clasei muncitoare începuse marea operă de transformare socialistă a agriculturii din Goldana, Chirpic din Kotonoaga prezentase peste o sută de cereri, în nume propriu, intrând astfel a suta oară în colhozul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
Nicanor? Ce înseamnă că "ești ușor ca o pană"? Auzi, Petronie! S-a spus și la radio: "Socialismul a învins deplin și definitiv, la orașe și sate". Nici n-a mai fost nevoie să semnez vreo cerere de intrare în colectivă. Partidul ne-a făcut pe toți colectiviști, băgându-ne în colhoz, pe rudă, pe sămânță... Petronia nu-l mai bodogăni, deloc, în noaptea aceea epocală. Nicanor, cu simțământul nelămurit că, în această iarnă, copleșită de geruri muscălești, nu are nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
că ești ușor ca o pană... Și când colo... N-a mai apucat să-i răspundă Petroniei, prăbușindu-se în somn. Îl visă îndelung pe Chirpic din Kotonoaga prezentând, pentru a suta și una oară, cerere personală de intrare în colectivă. Se scărpina mereu în capu-i buhos, cu mâna lui, nespălată, încă din toamnă, făcând cunoscut, în mod oficial, pe când indica spre sala urâtă, cu podele date cu motorină din căminul cultural: Colectiva am pus-o pe roate... De acuma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
una oară, cerere personală de intrare în colectivă. Se scărpina mereu în capu-i buhos, cu mâna lui, nespălată, încă din toamnă, făcând cunoscut, în mod oficial, pe când indica spre sala urâtă, cu podele date cu motorină din căminul cultural: Colectiva am pus-o pe roate... De acuma, trebuie numa' să facem pavazarea... Pe urmă, să-i raportăm lu' Tovarășului Popescu!... Grămădi toată noaptea, sub cap, perna cu pumnii, așa cum fac boxerii, trezindu-se doar când auzi cum cântă, de sub zăpezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
ales că îți e și cumnat ? Nicanor n-a încercat să atragă pe nimeni de partea propunerii sale, părerea sa zvâcnită în univers rămânând la jumătatea drumului între idee și faptă, până ce începură să se subțieze nămeții apoși. Atunci președintele colectivei coborâtor dintr-un slăvit neam, de bețivi ce erau după o ședință stătută, unde Nicanor picotea într-un nor rânced de nicotină, pe la al treilea cântat al cocoșilor, rostise sonor: Înainte!.. Sub burniță-pulbere rece, care făcea pufoaicele noi ale goldăneștenilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
sonor: Înainte!.. Sub burniță-pulbere rece, care făcea pufoaicele noi ale goldăneștenilor să miroase a efecte din sărăcie, Lanz-Buldogul, rămas de la Petrea Păun, ieși conștiincios la Loturi. Odată pornit, zăcu și el, mai multe zile, lângă boii porumbi și nehrăniți ai colectivei din Goldana, care urinau des, din cauza șalelor ude. Asta până când, președintele colectivei, care se îmbătase, între timp( "s-a făcut, cum ți-e holțul!", interpretase Iuga), încetă să mai țină ședințe inutile în care urla, fără motiv, la oameni. Atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]