1,023 matches
-
iubitei, cu misoginismul sumbru; Sociale prezintă alunecări în melodramă (Rediviva, Doi săraci, Crăciunul) și încercări în lirica „de idei” (Cristos a înviat, Quando vivimus?); Scrisori disimulează modelul eminescian în tablouri rurale, zugrăvite cu un abundent lexic regional, și în tonul colocvial, coborât pe alocuri la prozaic. I. a continuat să publice poezii, îndeosebi sonete de dragoste, aglomerând nume sonore exotice, ori să scrie versuri pe teme ocazionale, mai ales în preajma primului război mondial. SCRIERI: Majora canamus, București, 1904. Traduceri: Benito Pérez-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287519_a_288848]
-
puterea de a se impune ei. Despre ce este vorba până la urmă? Lawrence o explică în termeni foarte plastici într-un eseu "Cocksure Women and Hensure Men", mai greu de tradus în limba română din cauza jocului de cuvinte în registrul colocvial. Ceea ce observă Lawrence, cu îngrijorare, este faptul că femeile devin transgresive, nu-și mai asumă rolul în sfera tradițională a casei, ba mai mult decât atât, au idei și, aș adăuga eu, ideile lor au și forță, de aceea ele
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
deictice printre fenomenele de oralitate și insistă asupra preciziei în desemnarea anaforică (relație clară, nonambiguă cu un antecedent/subsecvent plasat cât mai aproape de pronume; cf. Avram 1986: 176). Analiza corpusului de limbă vorbită a demonstrat însă că, adesea, în interacțiunile colocviale, pronumele personale, demonstrative, relative nu trimit cu precizie la antecedenți/subsecvenți din discurs sau la entități ușor accesibile deictic în situația de comunicare; fenomenul se întâlnește în vorbirea persoanelor cu diverse grade de instrucție și de vârste diferite. Anaforicitatea/deicticitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
cuantificatorilor Cuantificatorii din limba română intră atât în opoziții logico-semantice (cuantificare universală/existențială, animat/inanimat, distributiv/nondistributiv, legat/nelegat discursiv etc.; vezi GALR I: 253 ș.u.), cât și în opoziții de registru (scris/vorbit) sau stilistice (literar/popular, literar/colocvial, actual/arhaic). Valorificarea contextuală a acestora din urmă îndepărtează nehotărâtele de rolul lor de bază, încărcându-le cu valori discursive suplimentare: ironie, duplicitate, complicitate, dezaprobare, indignare, critică, acuzație, reproș etc.: v-a scos din țâțâni cevașilea?; puțină apă, ceva căldură
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
de imagine pe care vorbitorul l-ar putea aduce interlocutorului său: care-i treaba cu oltchimul nostru (116); mă întreabă șeful nostru (114); ce-am făcut noi cu dosarul lor (114). 3.6. Reflexivul inerent Observarea listei verbelor reflexiv-inerente, predominant colocviale, populare sau marcate afectiv (a se bosumfla, a se burzului, a se căciuli, a se codi, a se cruci, a se gudura, a se holba, a se iți, a se izmeni, a se lăfăi, a se mândri, a se mocăi
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
umplutură etc.), seria asta își justifică apariția prin situația informală de comunicare. Elementele din seria asta nu pot fi substituite cu elemente din seria aceasta când ocurența lor este apriori restrânsă la uzul informal: fie este vorba de expresii tipic colocviale care nu au corespondent în limbajul formal (asta e!, chestia asta, asta-i bună, și cu asta basta), fie este vorba de structuri lexico-sintactice care, în uzul formal, au echivalente, mai apropiate sau mai îndepărtate de uzul informal al lui
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
de cultură a vorbitorilor, ci cu opțiunea de moment pentru o exprimare relaxată/formală; interesant este că B folosește forma acesta pentru a se adapta la statutul interlocutorului său, deși limbajul său până în acel punct este marcat de diverse elemente colocviale: A: și ăsta TOT la bucurești merge. B: ((tace)) A: TOAte care trag acolo merg la bucurești. B: știu. de un an TOT cu ele merg. A: eu nu am plecat cu ăla pentru că mi s-a părut cam rablă
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
sistemul politeții și selecția formelor așteptate într-o situație de comunicare dată reprezintă uzul nonmarcat. În schimb, procesul negocierii politeții și devierile de la uzul standard produc efecte discursive. În limba actuală se remarcă două tendințe contrarii, care opun net conversația colocvială discuțiilor formale. În conversație, colocvialitatea tinde să relaxeze regulile adresării politicoase, în timp ce, în discuțiile formale, sistemul ierarhic întărește uzul pronumelor de politețe. Pe lângă selecția propriu-zisă a formelor, gradul de deferență poate fi negociat și prin alte procedee lexico-gramaticale. În conversația
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
care vorbeam); forma aferezată a demonstrativului compus cu ecce (cel) și forma echivalentă simplă ăla, când funcționează în calitate de centre ale unor grupuri (pro)nominale (cel de pe masă/ăla de pe masă); relativul compus, specific limbii scrise, stilului "înalt" (ceea ce) și demonstrativul colocvial asta, ocurente în structuri sintactice sinonime (ceea ce e o problemă/asta e o problemă); relativul compus ceea ce (cu distribuție limitată) și relativul simplu ce (a spus ceea ce a crezut de cuviință/a spus ce a crezut de cuviință). Acești termeni
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
său la informație; mesajul este puțin elaborat, de pildă din cauza condensării ideilor în pronume demonstrative sau nehotărâte; întrebările adresate interlocutorului sunt directe și agresive; întrebările retorice și emfatice vehiculează acuzații; colocvialitatea este exacerbată (de pildă, prin folosirea insistentă a formelor colocviale ale demonstrativului sau suprimarea pronumelor de politețe), indicând dezinteresul interlocutorilor pentru respectarea normelor de conduită verbală: B: [deci tu nu nu trebuie să mă inviți pe MINE. tu tre:be să mă anu:nți pe mi:ne::↓ BĂI miHAI↓ vezi
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
dublării dincolo de limitele propoziției, prin raportare la contextul discursiv în care se produce. 13 Această ultimă afirmație se bazează doar pe experiența mea de vorbitor de limbă română și nu poate fi verificată, deoarece nu există un corpus de română colocvială dinainte de 1990. 14 Este posibil ca variabile individuale precum gradul de complexitate cognitivă, abilitatea de manipulare a simbolurilor verbale, temperamentul, starea afectivă de moment să influențeze selecția pronumelui în locul unui substantiv. 15 Un fenomen similar a avut loc în Spania
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
1977), era evident că formula literaturii pentru copii însemna pentru Ș. o strategie metaforică. Schemele de basm prezentau în culori umoristice situații și tipuri contemporane. Stabilirea în Israel, contactele umane proprii medicului îi consolidează preferința pentru creionarea unor tipuri surprinse colocvial, cu temperamente și mentalitate etnică specifică. Umorul generat de nume proprii cu trimiteri caracterologice, ca și de mecanismul vorbirii incontinente, evidențiază dorința irepresibilă de afirmare a indivizilor. Volumele Doctor în umor (1985) și Consultații gratuite (1987) reprezintă în acest sens
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289794_a_291123]
-
observația lui Guțu Romalo referitoare la tendința de extindere a lui doar. Tendința a fost semnalată acum mai bine de 30 de ani și se manifestă deocamdată în stilul jurnalistic, de unde se va extinde, probabil, cu repeziciune și în stilul colocvial. 2. ASPECTE SEMANTICE 2.1. Elementele numai și doar, cunoscute în tradiția gramaticii românești ca aparținând clasei semiadverbelor (Ciompec 1985), sunt descrise în teoriile mai recente ca particule focale restrictive (engl. restrictive focus particles − König 1991) sau modificatori ai focusului
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
comunismului povestită pentru bolnavii mintal, Matei Vișniec, Paparazzi sau istoria unui răsărit de soare avortat. Pentru stilul jurnalistic am selectat din CLRV 22, Adevărul, Capital, Cotidianul, Dilema Veche, Evenimentul zilei, Formula As, precum și scripturile de la Realitatea TV și ProTv. La "colocvial" au fost cuprinse corpusurile de limbă vorbită, CORV și IVLRA vol. 1, precum și forumurile site-urilor Cotidianul, Evenimentul zilei, Gândul, Pro-Bike și Radio Guerrilla. 2 180 de ourențe pentru numai, față de 185 pentru doar. 3 Predominant la Paul Goma, Adrian
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
factură de telefon, închei că sînt obișnuită cu obiectul cultural, hîrtia în buzunar, canapeaua cu maturii pe automatizări și calculatoare, nimic personalizat, dialogul așa-zicînd viu, ceva-ceva se întîmplă, dar auzi-ne pe noi dacă vrei să știi ce! revino-ți colocvial ca să știi ce! faptele apostolilor și starea de Vechi Testament modificată cu ele, ce este pe loc nici secundei zburînd pe roate nu-i aparține, nu momente, monumente Caragiale! fasonate din priviri, cu expectativa puțin lucru, ochii la ziar, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lipsă, ies de la slujbă, îl țin de subsuori, dacă ba din contra, cîte minuni sînt, moarte era, pretinde, din străinătate, nălucit și elogiu, debit alolingv la țiganca Experiență, Bălinești după nume cunosc biserica în ruină, nu percepi decît confirmările, româna colocvială a suratei românizate de tot, eu mai tatonam combinații de limbaje, suficiența limbii de cultură a murit limbă de cultură, nu da voie la experiment, cabinetul medical deschis LV 8-15 elipsă inteligibilă, visa să fie Ceaușescu! în loc să facă k bărbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ei, cuprinde: * Factorii ( actorii/personajele/agenții) comunicării; * distanța dintre aceștia; * dispoziția așezării lor (ambele sunt importante pentru precizarea particularităților canalului de transmitere a mesajului); * cadrul și contextul instituțional al comunicării, ceea ce imprimă, automat, un anumit tip de cod: oficial, mass-media, colocvial, didactic, secret etc.; * situația enunțiativă (interviu, dezbatere, lecție, sesiune științifică etc.); * repertoriile active sau latente ale emițător receptorilor; * retroacțiunile practicate; * elemente de bruiaj (zgomotele). Pentru fiecare dintre acestea, comunicarea în clasă are specificul său, determinat de cadrul instituțional în care
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
limbii engleze coroborata cu folosirea anglicismelor are ca efect exprimarea pleonastica întâlnită cu o frecvență destul de mare: Filmul s-a terminat cu happy-end sau *Se bate un penalty de la 11 metri. În această categorie intră și anglicismele folosite în varianta colocviala: boss, high-life, speech. Cei mai folosiți termeni în limbajul familiar sunt ok și full. De asemenea trebuie menționat și termenul no comment folosit de toate categoriile sociale. Pe de altă parte, anglicismele de lux sunt împrumuturi inutile care țin de
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92811]
-
cuvintelor din zona științelor exacte, mai ales din fizică și astronomie, pentru care autorul manifestă o predilecție ținând de formația sa profesională, construcțiile de tip paralelism și repetiție nu exclud construcții sintactice diverse, iregulate, tonul (aparent) oracular urmează tonului (aparent) colocvial, asocierile metaforice se amestecă în combinații discursive sau ironice. Această amprentă stilistică definește întregul volum, fiind vorba de „variații” ale aceleiași voci, ale aceluiași mogul-algebrar („eu am nostalgii de mogul/ și algebrar”, sună un vers). Dacă sunt poeme care propun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
atitudinea lirică, dând suflu ideii de continuitate, integrarea în natură până la contopire implicând o pseudoîmpăcare, de unde limbajul psalmic, adesea suprapus lacrimii: „Laudă, oricum, laudă ție, / natură și forță vie, / mamă ce ne legeni pe jumătate adormiți...” Concomitent poetă de aspect colocvial - recurgând la interogații, exclamații și imperative - și exploratoare a eului profund, contând pe forța inepuizabilă a senzației, dar organizându-și sentimentele în texte decantate, dense, de o fluență impecabilă, I. excelează în tranziția de la „desenul” clar, creator de reliefuri, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
voci din culise, vocile celor salvați în exil, scutiți de posibilele consecințe nefaste, de supravegherea vigilentă a cenzorului, unic, ignar exponent al unui public absent, într-o sală pustie. De aici caracterul drolatic al scrisorilor, mai abundente în anecdote, mai colocviale, cu mai multe referiri la viața personală a autorului, cu amănunte cotidiene, cu o latură narativ-memorialistică mai pregnantă decât paginile jurnalului, acestea mai dense în reflecții politice, istorice, filosofice, filologice, mai consistent eseistice. Eseul nu lipsește nici din scrisori (corespondența
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ale lui Marco Polo, I-II, Cluj-Napoca, 1986 (în colaborare cu Ileana Foișoreanu). Repere bibliografice: Constantin, Despre poeți, 211-213; Ciobanu, Panoramic, 203-205; Felea, Secțiuni, 208-210, 376-381; Iorgulescu, Rondul, 143-147; Cristea, Domeniul, 336-340; Ungheanu, Arhipelag, 162-166; Culcer, Citind, 162-165, 193-195; Regman, Colocvial, 51-60; Tudor-Anton, Ipostaze, 35-37, 83-89; Iorgulescu, Scriitori, 206-209; Romulus Diaconescu, Spații teatrale, Craiova, 1979, 283-286; Băileșteanu, Refracții, 221-230; Lit. rom. cont., I, 476-477; Sângeorzan, Conversații, 244-255; Nicolae Băciuț, „Pentru Clujul anilor tinereții mele ar fi trebuit să se nască din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
presei culturale românești, dar și în revistele din Capitală, alături de faptul că nu lipsește de la nici o manifestare mai răsărită, de la Constanța, la Săpânța; cine o cunoaște personal s-a obișnuit de mult cu neastâmpărul juvenil, ubicuitatea-i proverbială și agitația colocvială ca adevărată stare de agregare. Până și ritmul fragmentat și nervos al textelor sale trădează o ne-stare, să-i zic astfel, funciară. Orice editor păstrează, pentru uz propriu, o listă a debuturile petrecute sub privegherea sa și confirmate ulterior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
editării discursive, de raportul dintre sacru și mundan În evocarea religioasă, precum și de obiectivele diferiților actanți (celebrare, informare, persuadare, justificare etc.). Desigur, În cadrul comunicării religioase, putem decela mai multe grade de specificitate semantică, de la „autismul” discursului liturgic până la larghețea limbajului colocvial, În care faptul religios se diluează și se transcodează, pierzându-și criptizarea inițială, până la un punct justificată și de-nțeles. La orice nivel ne-am plasa, e loc de o nouă stilistică, de o reconfigurare discursivă În raport cu evoluția limbajului și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
pe care îl ai, munca și... norocul! A.V. E un răspuns complet. Mulțumesc. A.G. Mulțumesc și eu. Mersi mult. Andrei Pleșu Rar întâlnești filosoful-vedetă. S-ar părea că meditația profundă asupra lumii, asupra istoriei nu încape în cuvinte simple, colocviale. Cum să scrii, cum să vorbești liber despre îngeri, despre moravuri, despre oameni cu și fără majusculă, impunând discursului valoare axiomatică, spirit dubitativ, caracter ludic, atractivitate? Cum de nu s-a compromis până acum filosoful care a cântat cântece de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]