600 matches
-
Și seamănă între ele aceste două cuvinte, de ce n-ar semăna și faptele?! Atunci el intervenea și-i "propunea" năbădăiosului să-și strunească bine caii, iar dacă nu mai poate și nu mai poate, îi dă el o adresă la Comana, unde te poți distra fără bătaie de cap, numai să te duci cu punga plină, domnia se plătește, nu? Și tot așa mai departe, Radul Popianu găsise calea de împotrivire și temperare a tuturor exceselor, cale pașnică prin care evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cuprinsul terenului, făcînd ceea ce nu se face, scaieții sînt semănați de vînt, nu de om, după o regulă a cerului, nu după cum voia mintea cuiva. În privința venirii cu avionul era aproape liniștit. Mai rămînea celălalt drum, drumul de care dinspre Comana, cu toate că nu era în firea prințului, nu i se potrivea deloc, singura dată cînd venise așa în Vladia fusese atunci cînd o adusese pe răposata domnișoară Sofie și venise pe drum numai și numai din cauza ei, cu toate acestea trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Sofie și venise pe drum numai și numai din cauza ei, cu toate acestea trebuia să fie prevăzător. De aceea îl rugase, nu numai cu vorba, dar și cu cîteva vedre de vin nou aduse pînă acasă, pe un plutonier din Comana nu atît să-i dea știre, cît să găsească o modalitate oarecare de a-l împiedica pe Șerban Pangratty de a lua calea Vladiei. Pentru plutonierul Supărare, Vasile Supărare din Comana, asta era floare la ureche, el fiind singurul îndreptățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vin nou aduse pînă acasă, pe un plutonier din Comana nu atît să-i dea știre, cît să găsească o modalitate oarecare de a-l împiedica pe Șerban Pangratty de a lua calea Vladiei. Pentru plutonierul Supărare, Vasile Supărare din Comana, asta era floare la ureche, el fiind singurul îndreptățit, prin ordin de la minister, să declare epizootia în orice zonă ce ar părea nesigură pentru guvern. Chestia asta cu epizootia era singura moștenire pe care guvernul liberal o preluase cu entuziasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
orice zonă ce ar părea nesigură pentru guvern. Chestia asta cu epizootia era singura moștenire pe care guvernul liberal o preluase cu entuziasm de la General. Fusese folosită în cele mai neașteptate situații și întotdeauna dăduse rezultate excelente. Din fericire, la Comana nu se abuzase de ea, așa că plutonierul Supărare avea mînă liberă. Despre alte tertipuri și mici viclenii adjutantul Popianu nu discutase nici măcar cu domnișoara K.F. Cînd se plictisea, cînd avea un răgaz, se așeza la masa din lemn de brad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
postului, șanțurile săpate s-au surpat și nici o căruță n-ar mai putea trece peste ele fără să fie aburcată, de avioane nici nu se mai punea vorba, în Vladia n-a mai venit nimeni, drumurile negustorilor, ale prăvăliașilor la Comana la Oraș s-au rărit, încît nici nu se mai simțea că vreunul pleacă ori se întoarce, aprovizionarea se făcea în tovărășie și cu mărfuri în vrac. Totul s-a liniștit, cel puțin în sectorul lui, al "vieții reale", după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se consulte cu specialiștii în branșă, "Universul" și "Dimineața" erau citite, răsfoite, buchisite, doar-doar se va găsi o soluție miraculoasă pentru a se salva ce mai era de salvat. Isidor Bercu a inițiat chiar o serie de anunțuri-reclamă în "Dimineața Comanei", o foaie săptămînală care nu făcea altceva decît să adune știri senzaționale din alte gazete, curiozități și bîrfe regale, dar nu s-a ales decît cu bani pierduți, cine era nebun să bată drumul îngrozitor, prin marea de lut cleios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
foaie săptămînală care nu făcea altceva decît să adune știri senzaționale din alte gazete, curiozități și bîrfe regale, dar nu s-a ales decît cu bani pierduți, cine era nebun să bată drumul îngrozitor, prin marea de lut cleios, de la Comana la Vladia să cumpere cu cîțiva lei mai puțin aceleași mărfuri pe care domnul Bercu le aducea chiar din depozitul en-gros local? Pe scurt, era de acum evident că Vladia se îndrepta cu pași siguri, e drept nu înspăimântători de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
s-a petrecut ceva neașteptat. Mai neașteptat chiar decît a fost hotărîrea de altădată a prințului de a petrece iarna în Vladia. Șerban Pangratty n-a venit, în schimb pe drumul de care, într-o trăsură închiriată cu ziua din Comana, și-a făcut apariția un colonel în retragere, că era colonel se vedea după uniformă, iar că era în retragere te lămureai văzîndu-l. Un colonel de aviație, supt la față, cu ochii negri și adînciți în orbite, cu o strălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
destulă zarvă în aripa dinspre grădină a Vilei, Stoicescu alegîndu-și etajul "pentru a avea perspectivă, domnule, perspectiva e totul pentru un zburător" după cum se exprimase în fața lui nea Schintee, un bețiv cu nasul borcănat și roșu ca un gogoșar de Comana, gata oricînd să dea o mînă de ajutor cui avea sau cui nu avea nevoie, mărturisitor săptămînal în fața unui țoi cu tescovină pe care Popianu îl oferea în văzul lumii la crîșma lui Bercu. Popianu a pufnit auzindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de absență, domnișoarei K.F., iar pentru informații trebuia să dea peste Leonard Bîlbîie, să-l scoată și din fundul pămîntului. El era singurul care-l putea ajuta, pentru că era singurul care-l putea înțelege. Nu se putea adresa superiorilor din Comana ori, asta era și mai greu, prefecturii din Oraș pentru a cere date despre cei doi ofițeri în rezervă, justificîndu-și cererea prin aceea că el consideră că dumnealor "pun în primejdie fericirea Vladiei". Sigur că nota sa va fi trimisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se mișca un pai fără să știe, prăvăliașii moțăiau pe scăunel în fața ușii, podgorenii îngropau, copileau, dezgropau butucii de vie, la Cramă se afumau cu pucioasă butoaiele uriașe, vinul curgea făcînd spume, spre primăvară se auzeau scîrțîind carele ducîndu-l către Comana, iar cel care rămînea în Vladia se trezea murmurînd, oftînd, atunci toată suflarea așezării ținea urechea ciulită, după cum scîncea vinul se putea ști ce fel de an, bogat sau sărac, fericit sau nefericit urma să fie. Viața mișuna sub ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu-i lasă înăuntru. Le-au spus să așeze mîncarea în hol și să nu-i deranjeze că sînt obosiți și suferinzi." "Obosiți și suferinzi? De o săptămînă? Păi dacă erau suferinzi de ce le-a trebuit să bată drumul de la Comana prin hîrtoapele astea? Domnișoară, ceva nu e în regulă și din păcate această neregulă se întîmplă chiar în Vilă. Va trebui să..." K.F. s-a crispat, culoarea ochilor s-a schimbat într-un cenușiu-întunecat, nici urmă de strălucire. "Uite ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
două zile?" Stoicescu luase un ton profesional. A ridicat din umeri, "nicicum, merge cînd ai de trimis ceva, de fapt, nici n-avem poștă propriu-zis. Ce ai de pus la poștă i-o dai lui Iacubovici, el mai merge la Comana după mărfuri și dă ce e de dat la gară sau la telegraf. Nu costă nimic în plus decît că te obligi să mai treci prin prăvălia lui. Dar alta nici nu mai este prin care să treci. Ei, altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să nu te știe nimeni unde te-ai vîrît, nu te apuci să trimiți epistole la prieteni și cunoscuți, atîta aflase și el, după cum zicea detectivul-șef Mustăcioară "verba volant, scripta manent". O mai grozavă scriptă decît ștampila poștei din Comana nu exista, aveau un tuș negru ca diavolul și pentru că nu prea erau cine știe ce scrisori puneat cîte patru-cinci ștampile pe plic, din plictiseală. Cumva-cumva lucrurile se urniseră, un chef la vreme potrivită face cît o anchetă în toată regula. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din cap alene, duce două degete la chipiu și dintr-o privire își dă seama care dintre ei a mai adus ceva marfă de contrabandă, care trage în piept fiscul, pe cine trebuie să dea pe mîna Gărzii Financiare din Comana, care trage mîța de coadă și puțin îi pasă, pentru că are el un plan formidabil... Dacă ar fi să judece numai după cîte știe el din Vladia, tot ar trebui să fie cu ochii în patru față de acești doi domni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din Vladia pentru a aduce cîteva fleacuri, ață, gaz, chibrite. Scrisori nu scriem, nu primim, trăim liniștiți. Sînt perioade în an cînd practic e imposibil să ieși ori să vii în Vladia. Noroiul, zăpada, ploile pot închide singurul drum către Comana și atunci nu existăm decît noi pe lume. Pentru a nu suferi cumva de izolare nici nu ne gîndim la ceilalți, ne-am obișnuit să socotim lumea ca fiind atîta cît este. Cît este împrejurul nostru, Vladia adică. Acum cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi fost spulberată ca puful de păpădie în vînt. Desigur, ca orice adjutant disciplinat, a întocmit, în chiar aceeași seară cînd a avut conversația cumva lămuritoare cu cei doi bătrînei, a întocmit un raport către superiorii săi direcți din Comana, către comandantul companiei de jandarmi, căpitanul Viscreanu. A expediat raportul pe calea obișnuită, rugîndu-l adică pe domnul Iacobovici să depună la biroul de informații al unității plicul sigilat cu ceară roșie și șnur, conform regulamentului. Nu scrisese mare lucru, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de persoane militare. N-a primit nici un fel de instrucțiuni, deși Iacobovici s-a jurat pe averea lui că a depus plicul în bună regulă unde trebuia. Ba, mai mult, a trecut de fiecare dată cînd a avut treabă în Comana pe la biroul respectiv, după cum era obișnuința, și n-a găsit nimic pentru Vladia, nici o corespondență, nici măcar obișnuitele circulare și afișe de propagandă. Nimic. În schimb, Radul Popianu a văzut cu ochii săi primele măsuri puse în practică planului ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sperjur. Speriat de gîndul său, de descoperirea făcută chiar împotriva dorinței sale, Radul Popianu și-a dat seama că nu are încotro, va trebui să încalce toate regulamentele existente tocmai pentru a se păstra un adjutant corect și disciplinat. La Comana și în Oraș, la Prefectură, nu mai avea ce căuta, însemna să-și caute salvarea chiar în gura lupului de care se ferea. Singura soluție, singurul pai de care se mai putea agăța era doar Leonard Bîlbîie, un om într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ei, cu nimeni. Oricum, hotărârea sa era luată, va pleca în noaptea aceea, cît mai repede și cît mai departe. Cu relațiile pe care le aveau Stoicescu și Stavri erau în stare să pună după el patrula Comenduirii Pieței din Comana ori chiar din Oraș. Iar pînă va găsi pe cineva care să-l asculte și să vrea să înțeleagă ce primejdie uriașă pentru țară stă să iasă în lume la Vladia, afacerea va fi probabil încheiată. Două ore, hai, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
liman. Și chiar în acea noapte a plecat de-a dreptul prin vii, cățărîndu-se pe buza rîpei cu icnituri și înjurături printre dinți, dar reușind ca, spre dimineață, se afle la o distanță bunicică de vechiul aerodrom, în drum spre Comana. A doua zi seara se găsea în trenul de București, rupt de oboseală, dar cu mintea limpezită, cu un plan pus la punct. Mai mult decît "scurgerea de informații" pe care o sesizase, el trimitea rapoarte și tot ce scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ești în uniformă, și eu nu pot să, mă înțelegi", Popianu înțelegea sau se făcea că înțelege, "chestiunea e gravă, extrem de gravă. Mai știe cineva?" Adjutantul Popianu ridică din umeri, "nu știu ce să zic, eu am trimis rapoarte la superiori, la Comana, la Oraș, n-am primit nici un fel de răspuns de ia ei, în schimb Stavri și Stoicescu mi-au dat de înțeles că ei știu de rapoartele mele. Înțelegi? Fie că le-au interceptat, fie că..." Pentru Blibîie era limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unul din activiștii zeloși fiind Gheorghe Teodoreseu, maistru militar, că sublocotenentul Georgescu, și el inginer, stătea în chirie pe strada Plevnei numărul 130, purta o corespondență neobișnuită cu provincia, îndeosebi cu un anume maior Stavri, aflat la țară în plasa Comana, ăsta nici nu putea fi un motiv de suspiciune, ce să facă un maior, în retragere probabil, ajuns în capătul lumii ca să dea de gîndit Serviciului?, mai pomenea Leonard Bîlbîie de niște întîlniri la Șosea, în fața Bufetului ori în Cișmigiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era omul potrivit pentru afacerea asta, era mulțumit că știuse încă o dată să descopere ceea ce trebuia descoperit, deci, Bîlbîie a pus în lumină legătura adevărată între sublocotenentul Georgescu, cel care purta o amplă corespondență, îndeosebi cu maiorul Stavri din plasa Comana, și inginerul Cezar Stoicescu, nu neapărat capul fasciei, dar cu siguranță sufletul acesteia. "Maiorul Stavri se găsește actualmente în așezarea Vladia sub ordinele unui colonel din aviație numit August Stoicescu, tatăl inginerului de la Arsenalul aeronautic numit Cezar Stoicescu. Pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]