1,909 matches
-
cu același nume e complet absorbită în noua scriere, Chandler a schimbat radical rolul unuia dintre personajele centrale: cel care avea să se numească, în roman, Derace Kingsley, iar în povestire purta numele Melton nu are nici un amestec în crimele comise, pe când „originalul” este un ucigaș fără scrupule. În povestirile menționate, numele detectivului e John Dalmas, dar el posedă aproape toate însușirile eroului pe care-l vom descoperi, la doar câteva luni după publicarea nuvelei „The Lady in the Lake”, sub
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
8 \s Figura 16. Ponderea minorilor victime ale delictelor comise cu violență în funcție de vârstă, în perioada 2002-2004 Sursa: Institutul pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalității, București. Mai relevantă este analiza dinamicii minorilor victime ale delictelor comise cu violență în funcție de natura delictului comis, care atestă faptul că aceștia au fost ținta, în primul rând, a unor tâlhăriilor, violurilor, vătămărilor corporale simple și grave, lovirilor și violențelor și mai puțin a omorurilor și tentativelor de omor sau lovirilor cauzatoare de moarte (vezi figura 17
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
și grave, lovirilor și violențelor și mai puțin a omorurilor și tentativelor de omor sau lovirilor cauzatoare de moarte (vezi figura 17). EMBED MSGraph.Chart.8 \s Figura 17. Ponderea minorilor victime ale delictelor comise cu violență în funcție de natura delictului comis, în perioada 2002-2004 Sursa: Institutul pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalității, București Peste o treime dintre minori au fost victime ale tâlhăriilor, în timp ce aproximativ o pătrime au fost victime ale violurilor. De asemenea, aproximativ o treime dintre minori au devenit victime
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cazul delictelor de viol (72%), tâlhărie (81,8%), loviri (79,5%), tentative de omor și loviri cauzatoare de moarte (74%) (figura 18). EMBED MSGraph.Chart.8 \s Figura 18. Ponderea minorilor victime ale delictelor comise cu violență în funcție de natura delictului comis și vârsta minorilor, în perioada 2002-2004 Sursa: Institutul pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalității, București. Această distribuție a minorilor victime ale actelor de violență relevă încă o dată că această categorie de populație nu este suficient protejată de instituțiile de control social
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
EMBED MSGraph.Chart.8 \s Figura 21. Dinamica minorilor victime ale delictelor violente comise în mediul familial în funcție de natura delictului, în perioada 2002-2004 Sursa: Institutul pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalității, București. Cea mai mare parte a minorilor victime ale delictelor comise comise în mediul familial sunt consecința violurlior (37,4%), aceștia fiind urmați de minori care au suferit diverse loviri și violențe (25,9%) Atrag atenția și ponderile destul de ridicate ale minorilor victime ale unor delicte deosebit de grave, cum sunt vătămările
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
criminogenă, concretizată prin acte deosebit de grave și violente comise de părinți sau rude asupra propriilor lor copii. Pe categorii de vârstă și tipuri de delicte, minorii sub 14 ani sunt, într-o proporție alarmantă de aproximativ 80%, victimele unor omoruri comise chiar în mediul familial și în care sunt implicați, în primul rând, părinții acestora (sau unul dintre părinți), precum și alte rude apropiate. Aceeași categorie de minori devine principala victimă, în proporție de 55%, în delictele de lovire și alte violențe
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
persoana condamnată este obligată să repare și eventualul prejudiciu produs victimei infracțiunii); în același timp, se consideră că prestarea unei munci în folosul comunității constituie o modalitate de reeducare a condamnatului, suficientă în situațiile în care pericolul social al infracțiunii comise nu este foarte ridicat. Libertatea individului condamnat la această pedeapsă este restrânsă la minimum (el trebuie să presteze un anumit număr de ore de muncă). Mai important, acest mod de restrângere a libertății condamnatului nu presupune existența unor obstacole materiale
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
penitenciar, diferite pentru fiecare regim. Plasarea într-un regim sau altul nu are doar semnificații legate de statutul deținutului în penitenciar; mai important, ea semnifică distanța dintre acesta și lumea de dincolo de penitenciar. Această distanță este stabilită inițial în funcție de fapta comisă și de cuprinsul hotărârii judecătorești de condamnare; modificarea ei depinde de comportamentul individului în timpul detenției. În acest proces, fapta comisă de către condamnat își pierde treptat funcția de element referențial al evaluărilor făcute de către personal; mai important este modul de raportare
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
parte a dinamicii violenței intrafamiliale, cum ar fi hărțuirea, urmărirea, intimidarea sau amenințarea cu violenței. Parafrazând definirea pe care o dă David Gil abuzului copilului, Mildred Pagelow sugerează următoarea definiție pentru violența intrafamilială: „violența intrafamilială se referă la orice act comis sau omis de către membrii familiei și orice consecințe ale acestor acțiuni sau inacțiuni, prin care alți membri ai familiei sunt deprivați de drepturi și libertăți egale și/sau care impietează asupra dezvoltării lor optime și asupra exercitării libertății de alegere
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
că a fost o pedeapsă”, răspunde accidentata, care, după un avort la cerere, se considera o ucigașă. „Prin urmare, accidentul nu a fost decât o pedeapsă, pe care bolnava și-a aplicat-o, ca să spunem așa, pentru a ispăși păcatul comis, și în același timp, un mijloc de a evita o pedeapsă necunoscută și mult mai aspră la care se aștepta de luni de zile cu anxietate.” Explicația dată accidentului ne arată dublul aspect al acestei apărări: calmarea angoasei legate de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a otrăvit pe cei doi frață, boieri de frunte, Ștefan și Barbu Văcărescu, tatăl și unchiul poetului Enăchiță Văcărescu”. Comentând această întâmplare, mulți boieri au pus-o pe seama divinității, care n-a uitat să dea pedeapsa meritată pentru mârșava faptă comisă. În lucrarea Un călător bănățean în Rusia (1770-1771), referindu-se la acest cutremur, Nicolae Iorga scria că “multe ziduri s-au vătămat în București, care a îngrozit pe oameni în puterea nopții”. La 16 august 1766, s-a produs un
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
idee, PUNR recunoștea rolul pe care statul socialist Îl avea În distribuirea echilibrată a veniturilor. Fostele partide comuniste s-au Întors la putere prin alegeri libere și democratice. Electoratul (națiunea) a văzut În aceste partide - În ciuda numeroaselor rele și delicte comise cât timp s-au aflat la putere ca partide unice - soluția pentru Întoarcerea la un sistem de distribuire a produsului intern brut, care să asigure o existență decentă majorității populației și nu numai unei mâini de saprofiți deveniți miliardari de pe
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
în reprezentările grădinilor zoologice). Peștii, păsările și insectele sunt analizate la intrările corespunzătoare. Miel Mielul este simbolul inocenței. Din acest motiv, este animalul sacrificat în cele trei religii monoteiste, și mai ales în ritualurile sărbătorilor pascale, ca răscumpărare pentru păcatele comise. În vis, exprimă la fel de bine noțiunile de fragilitate, trimițând subiectul la propria vulnerabilitate, cât și de blândețe, îndemnându-l să-și păstreze puritatea. Oricum, oricât ar fi de pozitivă, inocența nu trebuie să devină o slăbiciune, transformându-se în credulitate
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
trebuie să evite artificiile și să opteze pentru soluții simple și naturale. Trebuie să regăsească «copilul » din el însuși. Oraș Orașul, spre deosebire de sat, revelează omul și creațiile sale. Conform poveștii din Biblie, Cain, alungat de Dumnezeu ca urmare a fratricidului comis, creează primul oraș. El găsește astfel o soluție pentru nomadismul la care este condamnat. Orașul constituie așadar finalul căutării, soluția pentru o viață hoinară. Este fructul unei activități și constituie atât originea, cât și rezultatul căutării liniștii și al împărtășirii
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
infidelitate sau o atitudine prefăcută ar putea fi descoperite. Deși catastrofa simbolizează dezordinea, este puternic anxiogenă și găsește un profund ecou în inconștientul colectiv, ea are și o valoare pozitivă prin funcția sa de purificare și de răscumpărare a greșelilor comise. În toate tradițiile, cataclismele ajută la spălarea păcatelor umanității, mai ales potopul, dar și cutremurele de pământ și erupțiile vulcanice. Sunt o expresie a furiei lui Dumnezeu care, la fel ca un părinte, își pedepsește copilul neascultător. Cutremurul de pământ
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cuvântul cel mai apropiat de ceea ce vrem noi să spunem. Ezităm deci între: colț, ungher și cotlon, alegându-l pe cel din urmă, pentru sonoritatea sa puternică. Evităm să scriem: „A urcat sus, la ultimul etaj”, rușinați fiind de pleonasmul comis. Să fim însă rezonabili și să acceptăm că nu toate abaterile de la normă (pleonasmele, spre exemplu) constituie un viciu; că, uneori, o succesiune de cuvinte mai mult sau mai puțin apropiate semantic poate avea efect expresiv, de întărire: „Era o
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
persoana Într-o stare de inferioritate și regresiune (J. Delay și P. Pichotă. Această durere nu are un caracter corporal și nici psihic, ci este raportată la valorile morale. Durerea morală este similară chinului. Ea reprezintă plata individului pentru greșelile comise, sau pedeapsa pentru păcatele sale. Din acest motiv, existența În chinurile durerii este raportată la Infern, după cum existența În plăcere este rezervată Paradisului. Între Infernul durerii și Paradisul plăcerii se interpune Purgatoriul, simbol al instanței de catharsis al durerii, al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
rupe barierele care-l Închid. Prin aceasta, chinul este eliberarea disperată a omului de constrângeri. Dar chinul mai este și amintirea dureroasă care te apasă, legat de vinovățiile comise În trecut. Toate acestea asociază chinul cu pedeapsa morală pentru faptele comise. Chinul este răspunderea și pedeapsa morală combinate, destul de greu de separat una de alta. Frământare, efort, eliberare - chinul este tortura fizică și morală care urmărește individul, fiind sădit În adâncul conștiinței sale morale, amintindu-i permanent de vinovăția sa. Chinul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
eliberare - chinul este tortura fizică și morală care urmărește individul, fiind sădit În adâncul conștiinței sale morale, amintindu-i permanent de vinovăția sa. Chinul este Închiderea persoanei În Închisoarea propriei sale conștiințe, ca o permanentă asociere a acesteia cu vinovăția comisă. Este complexul lui Cain. De aici derivă toate formele de chin ale persoanei umane. Chinul este unic ca suferință, deși el este mai apropiat de efortul de reparație prin pedeapsă, decât de suferința propriu-zisă. Formele de manifestare ale acestuia au
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sunt extrem de nuanțate și ele se Înscriu În ontologia umanului. Chinul este un supliciu ritualizat, deși aparent formal; el este absurd, inutil și inexplicabil. El se raportează la acțiunile umane, fiind În final o Încercare de „repetare reparatorie” a vinovăției comise. Aceasta o vedem În panorama tragicului, care nu este altceva decât spectacolul chinului expiator. Toate personajele tragice au fost eroi, dar, prin vinovăția lor, au devenit eroi decăzuți. Este o pierdere a statutului uman și moral. Dar lucrurile nu se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Ea este anularea pedepsei, deci și a chinului. În absența iertării, chinurile s-ar acumula la nesfârșit, iar viața ar Înceta să mai existe prin Închiderea ei totală. Alături de iertare, al doilea factor care poate anula chinul este uitarea faptelor comise, ceea ce ar corespunde, Într-o formă ocolită, tot cu iertarea. Atât iertarea, cât și uitarea sunt atitudini care vin dinspre cel prejudiciat către cel care a comis vinovăția sau prejudiciul. Împăcarea are semnificația simbolică a ștergerii vinovăției, a anulării acesteia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cel prejudiciat către cel care a comis vinovăția sau prejudiciul. Împăcarea are semnificația simbolică a ștergerii vinovăției, a anulării acesteia și a refacerii relațiilor dintre cele două persoane. Ultima formă de anulare a chinului este căința, regretul sincer pentru păcatul comis și dorința de a-și repara greșeala, vinovăția. În acest caz, chinul este acceptat ca fiind o cale absolut obligatorie de parcurs. Nu poți spera În mântuire dacă nu treci tu Însuți prin nenorocirile pe care le-ai produs. Chinul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trăit de individ În planul conștiinței sale morale (A. LittréĂ. Pentru P. Foulquié și R. Saint-Jean, sentimentul sau complexul de culpabilitate este o stare patologică constând În faptul că subiectul se simte vinovat În fața conștiinței sale de o greșeală intenționat comisă sau independent de voința sa, pentru care acesta trebuie să fie pedepsit. K. Jaspers, care a dedicat un important studiu vinovăției, distinge patru forme principale. Acestea sunt următoarele: aă vinovăția criminală, care se referă la crimele comise de individ, ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dacă actul a fost făcut În mod nereflexiv, automat și involuntar, ca o eroare. Întotdeauna persoana care prejudiciază este responsabilă de efectele actelor sale negative, indiferent dacă a avut sau nu intenția de a le comite. Această răspundere pentru actele comise face ca acțiunea prejudiciabilă să fie pusă sub semnul responsabilității morale a individului. Singura situație În care cel care comite o acțiune psihomorală negativă Împotriva altei persoane nu este pusă sub semnul responsabilității morale este reprezentată de faptul că cel
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
contactul său cu victima. Această satisfacție Îi anulează sentimentul de culpabilitate sau cel puțin Îl face să se simtă Învinovățit de către alții, și În nici un caz de propria sa conștiință. Anestezia morală a agresorului este satisfăcută de actul de agresivitate comis. 2. Persoana care este prejudiciată Dacă se poate vorbi despre un profil psihologic al agresorului, acesta este perfect valabil și În cazul victimei. Nu oricine, oricum și oricând, poate cădea victimă. Există, ca și În cazul persoanei agresorului, anumite condiții
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]