829 matches
-
decesul soției ne-am văzut mai rar, folosind intens legătura telefonică. În ultimii ani mi-a ascuns cu grijă că e suferind pentru ca eu să rămân cu imaginea lui așa cum era în perioada de maximă vitalitate, spre a nu fi compătimit. A trecut Styxul în lumea umbrelor. Mi-e groază să telefonez la Călieni - Vrancea, ca să nu aflu și de acolo o veste neagră... Odată cu această dispariție se termină și filele acestui caiet folosit ca jurnal. De mâine, în așteptarea Marianei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
politice. Astfel, în ziua de 25 decembrie 2009 vremea s-a încălzit accentuat și, în urma topirii bruște a zăpezii, exista un real pericol de inundații devastatoare. Iată cum pedagogul ia atitudine civică față de această situație: pe de o parte îi compătimește pe cei amenințați, vrând să-i protejeze prin invocarea divinității, pe de altă parte îi admonestează și îi incriminează pe cei care „s-au îmbogățit defrișând în mod criminal podoaba arboricolă a vechilor noștri codri”. (p. 139) Găsim destule pagini
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
decât de ceea ce putea Henry să obțină de la ea. Asta incluzând poate și regretabila tăvăleală. Dacă s-ar gândi la asta, la fata care, în anii de colegiu, fusese o adevărată frumusețe, dar care s-a ofilit rapid, ar fi compătimit-o pe Lucinda. Dar Henry nu se gândea la asta. Din contră, am un fel de oportunitate pentru tine. Se duse să o vadă în aceeași după-amiază, Lucinda fiind ușor ispitită de promisiunea unui gin tonic după aceea. — Deci care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ar fi stat altfel dacă vorbea cu un grup de intelectuali. Armanoush și-a dat treptat seama că poate aștepta o recunoaștere a vinei, dacă nu chiar niște scuze. Și totuși, scuzele nu au venit, nu pentru că nu ar fi compătimit-o, căci se părea că o făceau, ci pentru că nu vedeau nici o legătură Între ele și autorii acelor crime. În ea, ca armeancă, se Întrupau spiritele atâtor generații de mai Înainte ale poporului ei, pe când turcii obișnuiți nu aveau noțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îl țineau de braț. Exista oare o viață mai frumoasă decît aceea a lui Sabu? François Îi ceruse un autograf și rămăsese apoi cu privirea ațintită În urma trioului care se Îndepărta, urcîndu-se Într-un taxi. Fachirii nu erau deloc de compătimit. La douăzeci și patru de ani, se dusese să consulte un psihanalist, pe doctorița Jacqueline Marchal, căreia Îi povestise interminabila și casta lui logodnă, evocîndu-și totodată masturbările de adolescent: − CÎnd mă masturbam, de Îndată ce simțeam că se apropie orgasmul, de Îndată ce ejacularea era iminentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să-l știe la locul lui, chiar fără să-l vadă, cu atât mai de temut cu cât era mai invizibil, pe care să-l bârfească și de care să depindă, care să-i sperie și pe care să-l compătimească în sinea lor, în zilele cu soare, pentru singurătatea în care propria lui putere, aproape magică, îl înlănțuise. Fără asta mecanismul azilului ar fi scârțâit și, cu vremea, s-ar fi blocat, poate. Mirajele, prudențele, presupunerile, temerile, îndoielile, șoaptele n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
s-ar putea să se apuce de altceva. Henrietta îi luă haina oaspetelui și îl împinse foarte ceremonios în salon. — Bun, toată lumea e atentă, dați-mi voie să vi-l prezint pe omul serii, domnul doctor Laurence Westcott. Fran îl compătimi pe bietul om pentru prezentarea odioasă, dar el nu părea câtuși de puțin tulburat. Îl studie pe îndelete, ascunsă de spatele masiv al lui Simon, fascinată de cât de mult se deosebea de persoana pe care și-o închipuise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
imaginea maternității afectuoase și domestice, numai că, își zise Fran, totul era o mascaradă. Maică-sa era o prezență la fel de caldă ca un pachet de mazăre congelată. — Bună, mamă. Fran sărută obrazul care i se întindea. În zilele bune își compătimea mama, înțelegând că meschinăria îi întunecase lui Phyllis propria viață, chiar mai mult decât viețile celorlalți. Astăzi era una din zilele bune, așa că își aminti că maică-sa avusese o copilărie mult mai lipsită de afecțiune decât a ei. Tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mine să mă simt bătrână. — Știu, dar a început să se schimbe, Henry. Se opri, neștiind dacă trebuia să dea prea multe amănunte despre starea tatălui ei. Era atât de mândru, nu i-ar fi plăcut cu siguranță să fie compătimit, dar ea simțea nevoia să-și descarce sufletul înaintea cuiva. — Laurence crede că e un început de Alzheimer. Dar asta nu evoluează extrem de încet? Vreau să spun, oamenii nu dau în mintea copiilor de pe o zi pe alta. Henrietta roși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu se compara cu zâmbetul disprețuitor din colțul gurii care însoțea cuvintele: „Spui asta doar pentru că vrei să te duci să te culci/ să lucrezi/ să citești ziarul“. Mamelor necăsătorite sau divorțate le era greu să facă față și le compătimea din toată inima. Dar trebuiau să încerce să vadă cum era să fii un tată care-și crește singur copilul. — Bună, tată. Ben coborî cu pas săltăreț și i se alătură în dezordonata cameră de zi. Cu inima cât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Miriam o frumusețe excepțională, acum însă, văzând originalul, copia păli prin comparație, ca o lumânare în fața luminii soarelui. Carrie Allen era de o frumusețe răpitoare. Biata Miriam, își zise ea, înainte ca identitatea celeilalte persoane pe care trebuia s-o compătimească să o izbească în plin. — Ei bine, Ben, zâmbi Carrie, n-ai de gând să mă prezinți? — Francesca Tyler, mormăi Ben, mama mea. — Cu ce vă putem ajuta? întrebă Carrie, cu un aer atât de degajat și părând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că e un idiot și că pînă și Lisa Îl consideră așa Începe să mă imunizeze la aspectul său fizic (aș Îndrăzni chiar să afirm că-l găsesc din ce În ce mai puțin atrăgător) și, văzînd că stă așa, singurel, pe canapea, Îl compătimesc oarecum. De-asta merg să mă așez lîngă el, gîndind că ar trebui să fac totuși un efort cît de mic, să-i acord o a doua șansă. Pari a te simți În largul tău cu Amy, mint eu, luînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
artist moare în mine!"... De fapt, asta m-au învățat verile. Că teama de moarte, fericirea și dragostea sunt lucruri normale. Și e destul să vezi totul normal, fără deformările pe care le-a impus lumii Inchiziția, pentru a-i compătimi pe cei incapabili de o asemenea teamă. ― Crezi, oare, că asta e de ajuns împotriva a ceea ce ne ucide? Tu ar trebui să știi că nu e de ajuns. Tu ai fost acolo și ai fost silit să abjuri ceva
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
acel doctor să se spînzure? Poate îl uzaseră alcoolul și ura. Poate, altceva făcuse să se rupă o coardă în sufletul lui. Niciodată nu mi s-a părut mai tulbure misterul morții. M-a izbit, însă, că nimeni nu-l compătimea pe sinucigaș. Îl învinovățeau că n-a procedat ca un bun creștin, spînzurîndu-se, și n-au îngăduit să fie înmormîntat în cimitir. Nu-și puneau problema că, poate, omul acela nu mai suportase ceva și nu găsise altă soluție. ― Pentru
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
sfidător. Drept care, cu părere de rău, se vedeau obligați să admită că găsisem, în definitiv, ceea ce căutasem cu tot dinadinsul... Toți sunt inocenți, firește! Unicul vinovat sunt eu. Orice vierme se poate arăta demn și curajos, acum, hulindu-mă și compătimindu-mă, zicînd: Bietul Galilei s-a temut... ― Ziceai că ești liniștit azi, cu sufletul spălat de înverșunări. ― Sunt liniștit. Dar nu ți se pare că o societate care trăiește așa nu are dreptul să ceară nimănui să moară? De fapt
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
în ritmul unui sentiment de vină, chiar acum, când Zogru îl așteaptă pe Andrei Ionescu în strada Gelu Căpitanul. Dar atunci când îl privea pe Iscru săpând groapa pentru inelul spătarului, Zogru nu știa încă ce îl ține în viață, îl compătimea ușor și i se părea doar agreabil, iar bucuria pe care o resimțea privindu-l îi venea de departe, din amintirile lui Pampu și din durerea lui de a-și fi pierdut locul nașterii, rostul și viața la curtea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și-i arăta cu mâinile o lungime imposibilă. Zilpa a dus-o apoi pe Rahela sus, pe pășunea cea mai înaltă, acolo unde băieții își făceau de cap cu oile, iar ele behăiau jalnic și sângerau. Sora mai mare o compătimea pe sora mai mică, șoptindu-i „Biata de tine” în timp ce o mângâia pe păr, „Ești doar o biată femelă”. E de înțeles de ce în ziua nunții Rahela a fost cuprinsă de panică. Adorația castă a lui Iacob fusese foarte plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
putem de multă, că dacă bem apa aia de izvor, rece ca gheața, suficient de repede, atunci garantat ne alegem cu o pneumonie de toată frumusețea, care sigur ne bagă trei săptămâni în spital, iar în plus toată lumea o să ne compătimească și nimeni n-o să se mai gândească la banii ăia. La cișmea erau puțini, doar patru inși stăteau la coadă la apă, până să-și umple bidoanele, noi ne-am urcat pe soclul statuii dispărute și, pe rând, când Szabi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că or să mă Învie doar ca să câștige procesul? Întregul caz va fi pledat În fața unui judecător care nu va ști pe ce lume e. Când am vorbit despre proces, reprezentantul băncii s‑a Îngălbenit și, Într‑un fel, Îl compătimeam, deși nu mă simțeam bine nici eu și inima mi‑era cât un purice. - Îmi datorezi acest lucru, a stăruit Vela. Ce voia să spună? Dar eu din principiu nu discut cu oamenii iraționali. M‑am mulțumit să clatin din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fi de-adevăratelea bolnav. Sau cel puțin s’o știu și eu. Că am variante destule. - Nu, dom’le. Trebuie să iasă, acolo, niște zile de internare. Obligatoriu în spital, cu analize, parafe, comisie. Să vă vadă și bolnavii că compătimiți cu ei, adică sunteți de-ai lor. Toată șmechereala asta și p-ormă... Până atunci se-ntoarce și Wintris de la congresul ăla din Tanganica. S-a-ntâmplat că a picat încurcătura pe canicula asta că, altfel, nu e nici o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îngrijorat când o văzu cum arata. El, în schimb, n-avea nici pe naiba, ochelari pătrați, un pulover vechi și jigărit, tare ca piatra. Păi, era și cazul să se țină cineva tare, căci Philip și Margery clacaseră deja. Îl compătimeam pe Ben, care părea, din ce în ce mai mult, să fie singurul om de la teatrul Cross care ținea lucrurile în frâu. — Arăți..., începu el. Din politețe, evită să spună exact cum arăta Margery. —Oricum, M, poate că ar fi bine să te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
După care, ni s-a spus că i-au găsit mașina și că se sinucisese. Și asta m-a surprins, un pic. Dar, după ce m-am mai gândit, nu așa de mult. Mă uitam la ea fără să înțeleg nimic, compătimindu-l pe ofițerul de poliție care trebuise să-i ia declarația; puteai să stai toată ziua să-i pui întrebări lui Hazel și tot nu-ți dădeai seama ce fel de persoană descria, cum fusese Shirley Lowell în realitate. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în cafea? Dacă se hotărâse să se răzbune, odată pentru totdeauna? În urmă cu ceva vreme mi-a trecut prin cap chiar și bănuiala că Violet ar fi putut să pună la cale toate aceste incidente pentru ca oamenii să o compătimească mai degrabă decât s-o disprețuiască pentru că întârziase aproape o săptămână la repetiții. Ar fi fost atât de ușor să mintă în legătură cu mesajul și să-și pună vreo două antihistaminice în propria ceașcă cu cafea. Sophie spunea că Violet fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
meu. Am simțit un nod atât de mare în gât încât a trebui să las cartea deoparte și să sting lumina. Într-un fel, mi se părea că pe întuneric aveam voie să fiu sentimentală. *** —Săraca de ea, zise Violet, compătimind-o. Luam un prânz târziu în Islington cu Hugo și Violet. În seara aceea urma să fie reprezentația pentru presă și ambii erau puțin cam încordați. Totuși, discuția despre necazul Tabithei îi mai înveselise. Nici că există o modalitate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Soph. Te simți bine? Violet ridică un pic capul. —Soph, zise ea, cu o voce nesigură. Doamne, capul meu! Am remarcat că părea foarte sinceră; nu se simțea nici urmă de exagerare în vocea ei, nu juca pentru a fi compătimită mai mult. —Să-i aducă cineva o aspirină sau altceva! zise Sophie, privind în jur, neliniștită. Matthew ezită un moment. Nu prea avea talent la luat decizii pe cont propriu; se pricepea mult mai bine la îndeplinit ordine; când MM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]