494 matches
-
În perioada postdecembristă, A. publică regulat în „22”, „Dilema”, „România liberă”, „România literară”, „Sud-Est”, „Contrafort” ș.a. În 1992 este distins cu Premiul de onoare al Uniunii Scriitorilor din România, pentru sprijinul moral și intelectual oferit literaturii române în anii dictaturii. Comparatistul A. este autorul unei monografii William Faulkner (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor). Autorul își propune să stabilizeze cota romancierului la bursa hermeneutică, reformând moneda critică și controlându-i fluctuațiile imprevizibile. Cartea își trădează apartenența la vârsta critică a pozitivismului formalist. Criticul
ALEXANDRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
Polonia, Biserica Catolică a negociat cu guvernul comunist și chiar a semnat în 1950 un acord. Dincolo de episoadele de conflict, până la urmă s-a ajuns la un modus vivendi propus de Stehle și pentru cultul catolic din România. Dacă demersul comparatist s-ar limita doar la aceste considerații, nu ar mai fi relevant, deoarece condițiile din Polonia erau cu totul altele: catolicismul era împărtășit de peste 90% din populație, iar regimul comunist, foarte nepopular, a fost practic silit să-și modereze politica
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
iunie 1941 și 23 august 1944. Teza oficială era că România fusese „t`r`tă” `n acest război, deci `mpotriva voinței ei, de către agresiva Germanie a lui Hitler („Germania hitleristă/nazistă”). Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Valori și echivalențe umanistice. Excurs critic și comparatist, Editura Eminescu, București, 1973, p. 7. Din lucrarea Zoei Dumitrescu-Bușulenga, Eminescu. Viață. Creație. Cultură, Editura Eminescu, București,1989, pentru studiul interpretării și diseminării unui Eminescu național-comunist este important `ntregul capitol „Motivul istoric: timp și spațiu național”, pp. 181-205. Pentru citatul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
arbitrar sau natural și motivat între semn și ceea ce semnifică acesta. Soluția arbitrarietății semnului lingvistic care îi permite lui Saussure să treacă de la o semiologie a programelor și definițiilor generale la una efectivă separă totodată lingvistica sa de lingvistica unor comparatiști cum sunt Franz Bopp și August Schleicher și, în general, de lingvistica istorică. Saussure fundează arbitrariul semnului lingvistic pe un principiu cu totul altul decât acela al convenției, pe principiul semiologic al caracterului pur diferențiator al semnului în planurile semnificantului
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și spațiu, istorie și geografie. În opinia noastră, domeniul geografiei simbolice se întrepătrunde cu cel al imagologiei, adică cu studiul reprezentării Celuilalt și a spațiului locuit de acesta, împreună cu semnificările lor de către observator. Nu este deci de mirare ca importanți comparatiști continentali , preocupați și de imagologie, studiile identitare sau studiile viatice, au abordat și aspecte ale geografiei simbolice a unor spații reale sau metaforice, exemplele fiind nenumărate: Hugo Dyserinck 10 (la Aachen), Joep Leerssen 11 la Amsterdam, (studiază stereotipurile etnice sau
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
spațialitate se face din direcție predominant ideologică (pe structura teoriei foucaul-diene a relației cunoaștere-putere, pe care se fundamentează studiile culturale și postcoloniale anglo-americane), imaginară sau imagologică (în cercetările europene), asemenea abordări au câștigat și interesul unor cercetători români, fie ei comparatiști, istorici sau politologi. Nu e necesar să fim întru totul de acord cu acestea, dar nici nu putem să le ignorăm, o dată ce trăim într-o lume a frontierelor fluidizate prin comunicarea culturală și intelectuală. E adevărat că ne displace adesea
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
deplâns". Mecanismele propagandei "devaluează diversitatea și structurile mobile ale istoriei europene; ele elimină interpretările sugerate de documentele istoriei; și transformă ci-titorii lipsiți de educație într-o societate a admirației reciproce"173. La concluzii asemănătoare au ajuns după 1989, istorici și comparatiști români precum Alexandru Duțu, Adrian Marino, Sorin Antohi, pentru a da doar câteva exemple. În studiul său despre ""Europa noastră" gândită și trăită", Alexandru Duțu nota, la rândul său, că literatura de specialitate "are două limite evidente" și anume, "ea
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
s-au cam plictisit/ Să-mi tot ridice viața". Daniel Bănulescu, Daniel al rugăciunii (... Prima jumătate a anului), Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2002, 92 pag. Rațiuni obsesive Încercarea de restituire în limba română a scrierilor lui Alexandru Ciorănescu, cunoscut comparatist, istoric literar, lexicograf, se îmbogățește cu un nou volum beletristic, Paiață tristă, douăsprezece povestiri în traducerea Simonei Cioculescu. Prima impresie la lectură este a unor povestiri stranii și insolite, coșmaruri perfect articulate care nu-și dezvăluie devianța de la normele zilei
Peisaj post-apocaliptic () [Corola-journal/Journalistic/14349_a_15674]
-
Георге Михаила", Rsl, XXXIII, 1995, "193-199"; "Nemuritorii. Academicieni români" (coord. Ioan Ivanici, Paraschiv Marcu), București, 1995, ("Mihăilă, Gheorghe", articol); "Kirilo-Metodievska Enciklopedija", II, Sofia, 1995, "701-702" (art. "Mihăilă Gheorghe", semnat de Ekaterina Dogramadjieva); Stan Velea, "Gheorghe Mihăilă", în vol. "Universaliști și comparatiști români contemporani", București, 1996, "215-223"; Marius Sala, "Portrete", Suceava, 2006, "147-149": "Gheorghe Mihăilă"; Dr. Dorina N. Rusu, "Membrii Academiei Române, 1866-2003. Dicționar". Ediția a III-a, revizuită și adăugită, cu un Cuvânt înainte de acad. Eugen Simion, Președintele Academiei Române, București, 2003, "534-535
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
(Edgard I. Pappu) (n. 13 septembrie/26 septembrie 1908, București- d. 30 martie 1993) a fost un eseist și critic literar român, profesor universitar, ales ca membru post-mortem al Academiei Române (în 2006). Este considerat unul dintre cei mai importanți comparatiști români postbelici, autorul unor studii de literatură universală și teorie literară. Una dintre cărțile sale fundamentale este "Barocul ca tip de existență" (1977). Se naște în 1908 la București din părinți contabili (Iacob Pappu și Italia Pappu, născută Bettelli). Între
Edgar Papu () [Corola-website/Science/307259_a_308588]
-
(n. 12 martie 1908, Toplița - d. 16 noiembrie 1975, Budapesta) a fost un scriitor, comparatist și istoric literar român. A urmat studiile liceale la Târgu Mureș și Facultatea de Filologie a Universității din Cluj. La Paris a obținut în 1931 diplomă de profesor în specialitatea română-franceză. În perioada 1941-1944 a funcționat ca director al Liceului
Endre Pálfy () [Corola-website/Science/312350_a_313679]
-
(n. 15 noiembrie 1911, Moroeni, județul Dâmbovița - d. 25 noiembrie 1999, Santa Cruz de Tenerife, Insulele Canare, Spania) a fost un autor, comparatist, diplomat, director literar, dramaturg, enciclopedist, eseist, lingvist, etimolog, istoric, poet, prozator român care a trăit în exil între 1946 și 1999. Frații săi au fost matematicianul Nicolae Ciorănescu, poetul Ioan Ciorănescu, scriitorul ziarist George Ciorănescu și chimista Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu. Tatăl
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
din Franța de la Fontenay-aux-Roses, după ce solicitase fără succes o bursă la Școala Română din Roma. Audiază cursurile de literatură comparată ținute de Ferdinand Baldensperger la Facultatea de Litere și la Școala Normală Superioară din Paris, avându-i ca maeștri pe comparatiștii Paul Van Tieghem și Paul Hazard. Devine doctor în litere la Sorbona (Doctorat d'État, 1939) cu o teză intitulată "L'Arioste en France". Lector de limba și literatura română la Universitatea din Lyon (1938 - 1940) și consilier cultural (apoi
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
et Belles-Lettres), sau sinteze care presupun străbaterea unui „material informativ uriaș” („El Barroco o el descubrimiento del drama”, „L'Avenir du passé”, „Utopie et littérature sau Le Masque et le Visage Du baroque espagnol au classicisme français”). Referindu-se la comparatist, Henri-François Imbert remarca modul în care Alexandru Ciorănescu pune problema: „Il s'est attaqué [...] dans Le Masque et le Visage, à ce qu'il appelle «l'idée de dette». Ainsi, à propos de Corneille et de Guillen de Castro: «Le
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
Formarea sa ca specialist în literatură comparată, istoric, teolog și jurist, cultura sa enciclopedică i-au permis să pună în relație idei și interpretări provenind din mai multe domenii de cercetare. Înțelegerea sa asupra istoriei culturii europene - privită prin ochiul comparatistului, cu perspectiva istoricului, rigoarea juristului și cu pasiunea teologului - era vastă și nuanțată. Interesat, pe de-o parte, de tradiția istorică locală și de specificul culturii române, el nu uită niciodată să le pună în dialog cu transformările culturale dintr-
Alexandru Duțu () [Corola-website/Science/316045_a_317374]
-
spre 4 iunie 1961. In diferite ocazii, Alexandru Paleologu a scris elogios depre Alice Voinescu, socotind-o cea mai mare oratoare pe care a ascultat-o. Opera și activitatea i-au fost reapreciate postum. La începutul anului 1983, criticul și comparatistul Dan Grigorescu se ocupă de republicarea și îngrijrea unor volume de estetică și istoria teatrului. După Revoluția din 1989, Maria Ana Murnu publică scrisorile morale și "Jurnalul" (editura Albatros, 1997), acesta din urmă, prefațat de Alexandru Paleologu, cuprinzând critici la adresa
Alice Voinescu () [Corola-website/Science/315352_a_316681]
-
(nume întreg: Nicolae I. Apostolescu, n. 4 mai 1876, Alexandria — d. 2 noiembrie 1918, Pitești) a fost un istoric literar comparatist român, doctor la Sorbona în 1909 cu două teze, publicate în același an la Paris, prefațate de Émile Faguet: "L’Influence des romantiques français sur la poésie roumaine" și "L’Ancienne versification roumaine". Născut la Alexandria, a ajuns în 1891
N. I. Apostolescu () [Corola-website/Science/334055_a_335384]
-
din Pitești, unde va rămâne până la sfârșitul vieții. În 1905, luând parte la un concurs inițiat de Ministerul Instrucțiunii Publice, câștigă o bursă de studii la Paris, pentru a urma cursuri de semantică și literatură comparată. Este unul dintre primii comparatiști ai literaturii române și este recunoscut drept unul dintre cei mai buni specialiști ai noștri în problemele versificației. Deși era îndreptățit, prin activitatea și competența sa multilaterală, să primească o catedră universitară (în domeniul istoriei literaturii române și al esteticii
N. I. Apostolescu () [Corola-website/Science/334055_a_335384]
-
o recomand tuturor, ar trebui și tradusă în limba română, pentru că este un om care are o percepție foarte penetrantă asupra lumilor pe care le cunoaște. Vorbește perfect și mandarina și multe alte dialecte, chiar și japoneza. Potrivit acestui strateg comparatist, care îi compară pe romani cu bizantini și cu chinezi,China nu este o putere războinică expansivă. Este o putrere care se apără, își construiește visurile. De altfel, visul chinez este o dimensiune strategică explicită, despre care a vorbit Xi
Emil Hurezeanu, ANALIZĂ asupra Chinei: Eternitatea chineză e mare () [Corola-website/Journalistic/102067_a_103359]