4,240 matches
-
asta au știut! se enervează Roja. — E normal să fie așa, spune Dendé, astea sînt noile reguli după care se fac jocurile. Dacă aș fi știut, spune Roja cu necaz, măcar pe femei să le fi lăsat deoparte, ca să nu complice și mai tare situația, se gîndește. înainte de a trece la acțiuni concrete trebuia să se mai gîndească, să pună totul în balanță încă o dată, ca orice ființă rațională. Nu i-au plăcut niciodată lucrurile făcute la repezeală. Deschidea ușa dulăpiorului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
au fost nici o clipă îndrăgostite de Milițică și Părințel, amîndouă puseseră ochii pe dumneavoastră, dar nu știau cum să v-o spună. De ce vă lăsați mereu orbit de aparențe? — A fost mult mai simplu, numai că vouă vă place să complicați lucrurile, spune Roja. Degeaba, pentru că tot nu mă convingeți, adaugă. Angelina o aștepta rezemată de gardul Cișmigiului, chiar în fața Primăriei, netezindu-și cutele fustei care-i venea pînă sub genunchi. Cît de bine arată pe tocuri, își spuse privindu-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nevoia. Nu uita să-și ceară scuze de fiecare dată, amintindu-le că Delfinaș rămînea omul lor de legătură dacă aveau să-i transmită ceva. Cam în aceeași perioadă au început Părințelul și Curistul să prindă curaj, să schimbe priviri complice, să și atragă unul altuia atenția cu picioarele pe sub masă. Cum de se hotărîseră să intre în jocul lor? Să se lase seduse, cum de fusese posibil să ajungă să sufere de pe urma unei hîrjoneli nevinovate? Din cauza monotoniei vieții pe care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
masă niște bancnote colorate, acuma doar să mai aveți nițică răbdare, pînă se fac toate jocurile. — Ce să-ți spun, lectura e punctul forte al celor din generația mea, ăsta e un lucru bine știut, zice Roja. Nu ne mai complicăm cu jetoane, reia Patru Ace, urmărind gesturile băiatului care strînge banii de pe masă și-i așază într-o grămăjoară în fața sa. La noi se marcă banul, se ridică banul, la ce bun să mai plătești un trîntor care să piardă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
după aceea se puse atent pe treabă. Cercetă mai întîi portiera și răsuflă ușurat descoperind că era descuiată. O deschise și, dintr-o mișcare se sui pe scaunul șoferului. Din păcate nu găsi cheia în contact, așa că misiunea i se complica puțin. Începu să pipăie cu palma dedesubtul volanului pînă ce dădu cu degetele peste butonul care acționa deschiderea capotei. Trase brusc de el și sări rapid din nou în stradă nerăbdător. Cu o mînă săltă capota, iar cu cealaltă fixă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ai noștri? Fețe bisericești? -Sunt mari oameni de stat, floare veștejită, măr putred. Ce nu știi tu, ca un nimeni ce te afli, e că acești mari oameni de stat nu vor să știe de tine, pentru că asta le-ar complica strategiile geo-politice. Antoniu râde cu poftă. La acest ,,geo-politice,, ochii asiatici ai lui Kawabata se măresc atât de mult, Încât nu se mai vede decât corneea de bețiv, gălbejită. -Chiar așa de tâmpit mă crezi? Îmi Îndrugi verzi și uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-l Întrebi pe Leonardo Da Vinci asemenea tâmpenii? După câteva secole mi-am recăpătat, În fine identitatea furată și tu, arătare ciudată mă Întrebi asemenea prostii?,, După câteva clipe de muțenie și perplexitate, fotoreporterul spune o propoziție de-o simplitate complice: ;; Mă iertați seniore Leonardo Da Vinci!,,. Iese din birou, Închizând ușa cu același prudent respect ca și femeia de serviciu. Memoriu M-am născut În anul 1452, ziua 15, luna aprilie, În localitatea Vinci de lângă Florența. Tatăl meu, notarul Piero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
propria condiție de milog, este mare. Valurilor de oameni care urcă și coboară incontinuu pe scările de acces, peroanelor Înțesate de oameni În așteptarea trenurilor, cerșetorul le adaugă Încrederea În puterea lui de așteptare. Când vin Marile Sărbători, situația se complică, cerșetorul trebuind să muncească dublu, chiar triplu, iar recuzita este aleasă cu grijă. Antoniu Îl privește pe țigănușul murdar, cu ochi șașii, care duce În spate, legat bine de trupul lui, cu o bucată de pânză, ca pe un balot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
coasa În ficare clipă, nebun histrionic, logodnicul ghetourilor, Înțeleptul gunoaielor și sihastrul miazmelor. În prima noapte pe care o petrec În cavou Ăcavou rimează perfect cu ghetouă, visez că tatăl meu Îmi dă Înapoi iubita, vie și nevătămată, făcându-și complicate procese de conștiință și spunându-mi cum totul a fost un joc nevinovat și nicidecum o dorință de-a mă răni, tocmai pe mine, mai ales că știa cât de mult o iubesc, dar acum totul s-a terminat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ce părea o jupă demodată, cutată și căptușită, cu franjuri, de care avea și mama mea. Mai erau câteva jachete, una din Berchtesgaden, din câte Îmi dădeam seama după croiala specifică, cusăturile Întărite și materialul gros, urmate de un ansamblu complicat din piele și, În final, hainele de „amazoană“ ale Dorei. Mi-am amintit de jacheta de tweed, Îmbrăcată peste o fustă croită asimetric, care acoperea parțial o pereche de chiloți cu mânecuțe. Cât se poate de răbdător, fără să ating
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o găleată, Gertie și Ludmila adunau paharele de bere. Era timpul să plec. Scuze că te deranjez, amice... Fără nici o tragere de inimă, l-am Împins mai Încolo pe Anton. Scoase un geamăt cu iz de alcool, făcând niște gesturi complicate cu mâna. — Ai nevoie de ajutor? Până la urmă reuși să se descheie la gât. Dar, scărpinându-și ceafa, spuse ceva ce arăta că m-a Înțeles greșit: — Nu, la naiba. Cel mai bine e să lucrezi singur. Deși, dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
refereai la oamenii care se deghizează Într-un fel sau altul. Dora se Întoarse spre fereastră. Mi-am dat seama că ar fi trebuit să-i zic numele meu adevărat. Dar cu cât ne Întâlneam mai des, cu atât se complicase mai tare toată treaba. Și apoi, când făcuse ea acele speculații referitoare la literele din numele meu, devenise de-a dreptul imposibil să-i mai zic. Nu, nu aveam cum să neg că, de fapt,„Anton“ era numele meu. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Manetti zâmbi, mai puțin reținut, de data aceasta. Spuneți-mi, vă rog, ar putea fi acest obiect unul din motivele vizitei dvs. , domnule Knisch? Am ridicat din umeri. — Vă rog, luați-l. Orice ar fi, nu face altceva decât să complice schema pe care tocmai am schițat-o. Dădu din cap În direcția cioburilor. Înțeleg, Însă, că acest cuțit nu e singurul lucru pe care-l căutați. Pot să vă-ntreb de ce vi se pare atât de interesantă reproducția aceea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să ung ghidoanele de lemn. Mi-am aranjat chiar și șaua, ca să nu mai scârțâie. Eram pe puctul de a Închide magazinul când sună telefonul - cinci țârâituri lungi Înainte să răspund. Numele nu au nici un rost, dar pentru a nu complica lucrurile, persoanei de la capătul liniei o să-i spun În continuare Felix Karp. Dându-și demisia, a plecat la Copenhaga pentru a rezolva o „problemă personală“ cu Cancelarul Sănătății. Având impresia că-l aud cum se oprește ca să-și aprindă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de care se sprijină, cu mâna liberă așezată pe consolă, șoptind: — Probabil că vecinii or să chiuie de bucurie când or să apară buldozerele. O ușă deschisă, cu cadru lat dă spre o altă cameră, albă, cu parchet și stucaturi complicate pe tavanul, zugrăvit în alb. În direcția cealaltă, un alt cadru se deschide într-o cameră în care stau aliniate corpuri de bibliotecă, albe și goale. Mă gândesc să inițiem un protest, zice. Să trimitem niște scrisori la ziar. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-o pe Doina în salon. Cred că-i după cumpărături spune Doina, închizînd cartea. Ești supărată? Poftim?! A, nu, tăticule... Vremea asta... Mie-mi spui de vreme! clatină din cap Săteanu pornind spre bucătărie. Deci nu-i acasă rîde el complice spre Doina, arătînd că intră încălțat, încă plin de apa de la zăpada topită pe ghete. Am venit să mănînc ceva în fugă și să văd dacă au terminat sudorii jos. N-au venit. Cum să nu vină!? se înfurie Săteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dulci sugând seva vieții de cuplu a altora. Astfel că, în acest scop, încuraja fiecare jumătate a oricărui cuplu să-l considere confidentul suprem. Doar pus în această situație ideală, Dave 2 atingea ciudata lui Nirvană. Dar lucrurile erau mai complicate în cazul lui Dan și Carol. Sigur că amândoi erau dispuși să i se confeseze lui Dave 2, dar natura acestor confidențe era cu totul nesatisfăcătoare. Ambii vorbeau în termeni vagi despre resentimentele, suferințele și pasiunile lor. Iar detaliile precise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de forma unor fructe, cum sunt piersici, rodii, dovleac sau obiecte: vase, viori, etc. Pliculețele sunt agățate, de obicei, la brâu sau legate de cingătoare în cazul bărbaților, ca parte integrantă a acesteia. Motivele aplicate pe pliculețe diferă, unele sunt complicate, altele mai simple, în funcție de gustul fiecăruia. La decorarea acestora, artizanii apelează de cele mai multe ori la motive florale, păsări, animale, ierburi, insecte, munți, ape, personaje, urări de bine, versuri etc. Datorită varietății de forme și mărimi, dincolo de aspectul practic, pliculețele sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Trei funți și cinci uncii, zise el la Întîmplare, după ce ridică o clipă cozonacul. — Se vede că vă pricepeți. Pesemne că ați Învățat de la soția dumneavoastră. Arthur Rowe tresări și spuse, depărtîndu-se de grup: — A, nu, nu sînt căsătorit. Războiul complicase din cale-afară comerțul tarabagiilor: unul dintre ei Își umpluse dugheana aproape numai cu ediții Penguin, la mîna a doua, pentru armată, iar un altul mai degrabă Își presărase taraba, decît s-o umple, cu haine vechi, dintre cele mai bizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la confidențe: — Mi se pare că te-am cam repezit. Nervii, de! Războiul ăsta e o pacoste pentru meseria mea, ținu să se explice. Atîtea Împăcări! Firea omenească e grozav de contradictorie! E de necrezut! Și, bineînțeles, lucrurile s-au complicat și mai mult de cînd cu carnetele e identitate. Oamenii nu mai Îndrăznesc să se ducă la hotel, ca pe vremuri. Iar doar pe baza unei mașini nu se poate dovedi nimic. — Îmi Închipui că-ți vine destul de greu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Iată de ce nici una dintre cărțile citite mai tîrziu nu ne satisface la fel de mult ca lecturile din copilărie. Lumea ce ni se dezvăluia În ele era una extrem de simplă, ale cărei legi le cunoșteam, pe cînd cărțile de mai tîrziu sînt complicate, pline de contradicțiile vieții și parcă Încărcate cu propriile noastre amintiri dureroase: cutare ofițer decorat cu Crucea Victoriei ajuns În boxa acuzaților, cutare cetățean dat În judecată pentru că n-a declarat fiscului veniturile sale reale, cutare demagog demn de dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a lui Ceaușescu. Lucrurile n-au intrat dintr-o dată în normal. Nu cred că presa a fost lăsată în totalitate să-și facă datoria, precum și organele justiției, care ar fi trebuit să facă lumină în acest caz. Lucrurile s-au complicat apoi tot mai mult, fiind tot mai dificil de a se găsi dovezi și de a se da explicații în acord cu realitatea. Vidul de putere a fost umplut la început de tineri curajoși și inimoși, care au participat direct
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
precedente, reușind chiar să obțin rezultate apreciabile în această eliminare, care-mi încălzesc inima cu speranța unei alinări imediate, trebuie să țin seama că orice mișcare a mea de a elimina evenimente precedente provoacă o ploaie de noi evenimente, care complică situația mai rău decât înainte și pe care va trebui să le elimin la rândul lor. Trebuie, deci, să calculez bine fiece mișcare, încât să obțin maximum de eliminare cu minimum de recomplicare. Un bărbat pe care nu-l cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la pământ mascații și rusnacu’ supărat de colo: „Uăi băiețî, da io cridem cî la voi îi dimocrațâi de-amu...”. - Ce-o fi înțeles el prin „dimocrațâi”? - Rusnacu’... râde șoferul. Dar acum, hai să fim cinstiți, îmi face din ochi complice, au venit ei americanii chiar din nouăzeci... Oare ce-i acolo, la Bârnova, mai după perdeaua de copaci? Unde parcă nu-s decât niște case noi, liniștite? Ei? zâmbește încântat de el. n-are rost să-l dezamăgesc. Și adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rău că l-am exercitat. - Dar eu aveam nevoie să-l văd, insită ea. Cum pot să fiu sigură că nu era normal? - De ce crezi că l-aș fi ucis În cazul ăsta? - Pentru că nu-l voiai... Pentru că un copil complică lucrurile, pentru că poate m-ar fi schimbat și tu nu voiai să fiu altfel - ridică din umeri. Pentru că Îți place să ucizi... SÎnt atîtea motive! Oberlus ridică și el din umeri, dar acum mult mai deschis, și indiferența lui părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]