527 matches
-
și aspecte semnificativ calitative privitoare la bogăția repertoriului de semne, la capacitatea de asociere, de evocare, de dezvoltare ideatico-contextuală etc. a persoanei și depinzând, de asemenea, de vârstă, experiență, educație și temperament. „Competența lingvistică” rămâne însă componenta supremă a forței comunicante a individului uman, ea valorificând practic, cumulativ, dar și sinergic, toate celelalte trei componente „alimentatoare”, și constă în capacitatea persoanei de a face prompt și oportun selecții inspirate și inteligente între cuvinte, sintagme/paradigme și fraze relativ echivalente semantic, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
este accesibil tuturor, cu toate că încrederea în sine și stima de sine accentuată le pot da impresia și celor carențiali sub acest aspect că sunt absolut „competenți” lingvistic, ceea ce complică, în educația adulților, funcționalitatea comunicării. Cele patru mari componente ale forței comunicante a persoanei adulte nu sunt, de regulă, dezvoltate în aceeași măsură la același nivel, existând discrepanțe de la sensibil la semnificativ între ele, ceea ce diminuează, în cele din urmă, competența sa lingvistică, forța comunicantă fiind astfel dizarmonică, derutantă, înșelătoare chiar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
comunicării. Cele patru mari componente ale forței comunicante a persoanei adulte nu sunt, de regulă, dezvoltate în aceeași măsură la același nivel, existând discrepanțe de la sensibil la semnificativ între ele, ceea ce diminuează, în cele din urmă, competența sa lingvistică, forța comunicantă fiind astfel dizarmonică, derutantă, înșelătoare chiar pentru formator. Nici aportul gradului de educare prealabilă a individului nu este întotdeauna cert, dat fiind faptul că, de exemplu, în materie de productivitate și abilitate verbală/lingvistică, persoanele cu educație precară pot „excela
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
timp și să-i abordeze în consecință pe acești „falși performeri” sau „pseudoexperți” lingvistici, care vorbesc mult și spun puțin, consumând timp din comunicare, privându-i pe alți colegi (cursanți adulți) de accesul la discuții, doar pentru că-și etalează forța comunicantă „abrazivă” și „colțuroasă”. Abilități de ascultare superioaretc "Abilități de ascultare superioare" Cu toate că atât vorbirea (limbajul expresiv), cât și ascultarea (limbajul impresiv), respectiv „producția” și „consumul” de limbaj, reprezintă oralitatea ca întreg, ca ipostază primordială a comunicării interumane, cele două „laturi
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ales cu amprenta ei temperamentală (vezi prima chestiune abordată în prezentul material), dar manifestarea redundantă în comunicarea curentă depinde, în realitate, de mulți alți parametri, cum ar fi resursele comunicaționale personale (repertoriul de semne, cum s-a văzut deja, forța comunicantă, cum se va vedea ulterior) și ocaziile/oportunitățile de a deveni redundant, toate acestea asociindu-se, până la urmă, cu vârsta persoanei. Într-adevăr, indivizii adulți sunt sau pot fi incomparabil mai redundanți în conduita lor comunicativă decât tinerii sau copiii
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
atât în educația școlară propriu-zisă, cât și în educația adulților, dar, în mod specific, semnificativ diferit. În timp ce în școală, în fața clasei de elevi, profesorul (oricum, mai redundant decât alte categorii profesionale) are, de departe, privilegiul unic al resurselor, al forței comunicante, dar și ocazii discreționare de a fi redundant și chiar este ca atare, în intenții firești până la un punct, de accesibilizare a conținuturilor deînvățare, de înțelegere cu suficiență de către elevi a informațiilor transmise, în educația adulților lucrurile stau altfel. În fața
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
până la un punct, de accesibilizare a conținuturilor deînvățare, de înțelegere cu suficiență de către elevi a informațiilor transmise, în educația adulților lucrurile stau altfel. În fața educabililor adulți, formatorul (instructorul/tutorele, mentorul/moderatorul etc.) are resurse comunicaționale similare cu ei, o forță comunicantă doar ușor superioară și nici ocaziile de a se manifesta redundant nu mai sunt frecvente, nici generoase, auditoriul matur din fața lui nemaipermițându-i acest lucru. Cam la fel stau lucrurile sub acest aspect și-n ceea ce-i privește pe educabilii
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și doar atunci și atât cât este nevoie, nu mai mult, nici mai puțin, fără retroincursiuni mai ample decât era cazul, dar și fără anticipări cognitive forțate, cu bătaie prea lungă, eșuând în guess tehnique, „tehnica ghicitului” (Ross, 1986). Forța comunicantă mult sporitătc "Forța comunicantă mult sporită" Forța comunicantă a individului uman este un adevărat „motor” ce asigură cantitatea și calitatea conduitei sale comunicaționale, „combustibilul” fiind furnizat de repertoriul de semne, iar această forță crește progresiv odată cu vârsta persoanei, dar e
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
atât cât este nevoie, nu mai mult, nici mai puțin, fără retroincursiuni mai ample decât era cazul, dar și fără anticipări cognitive forțate, cu bătaie prea lungă, eșuând în guess tehnique, „tehnica ghicitului” (Ross, 1986). Forța comunicantă mult sporitătc "Forța comunicantă mult sporită" Forța comunicantă a individului uman este un adevărat „motor” ce asigură cantitatea și calitatea conduitei sale comunicaționale, „combustibilul” fiind furnizat de repertoriul de semne, iar această forță crește progresiv odată cu vârsta persoanei, dar e favorizată semnificativ și de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
nu mai mult, nici mai puțin, fără retroincursiuni mai ample decât era cazul, dar și fără anticipări cognitive forțate, cu bătaie prea lungă, eșuând în guess tehnique, „tehnica ghicitului” (Ross, 1986). Forța comunicantă mult sporitătc "Forța comunicantă mult sporită" Forța comunicantă a individului uman este un adevărat „motor” ce asigură cantitatea și calitatea conduitei sale comunicaționale, „combustibilul” fiind furnizat de repertoriul de semne, iar această forță crește progresiv odată cu vârsta persoanei, dar e favorizată semnificativ și de gradul său de educare
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
adevărat „motor” ce asigură cantitatea și calitatea conduitei sale comunicaționale, „combustibilul” fiind furnizat de repertoriul de semne, iar această forță crește progresiv odată cu vârsta persoanei, dar e favorizată semnificativ și de gradul său de educare. Ceea ce denumim însă generic „forță comunicantă” (gândindu-ne în primul rând la comunicarea lingvistică, prevalentă) constituie un set complex format din patru componente complementare cofuncționale: performanța lingvistică, productivitatea lingvistică, abilitatea lingvistică și competența lingvistică (Adler și Rodman, 1991). Din punct de vedere tehnic, performanța lingvistică, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
anumită măsură, în a-și prezenta organizat opiniile, a respecta flexiunile gramaticale, a interioriza unele cunoștințe prezentate verbal sau a reflecta și a raționa eficient prin intermediul limbajului interior. „Productivitatea lingvistică” și „abilitatea lingvistică” sunt parametrii mai degrabă cantitativi ai forței comunicante a persoanei, pretându-se la măsurători specifice ale numărului de cuvinte produse într-un anumit timp, respectiv ale numărului de mesaje construite pe o topică anume, tot contra cronometru, ambele componente semnalând totuși și aspecte semnificativ calitative privitoare la bogăția
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și aspecte semnificativ calitative privitoare la bogăția repertoriului de semne, la capacitatea de asociere, de evocare, de dezvoltare ideatico-contextuală etc. a persoanei și depinzând, de asemenea, de vârstă, experiență, educație și temperament. „Competența lingvistică” rămâne însă componenta supremă a forței comunicante a individului uman, ea valorificând practic, cumulativ, dar și sinergic, toate celelalte trei componente „alimentatoare”, și constă în capacitatea persoanei de a face prompt și oportun selecții inspirate și inteligente între cuvinte, sintagme/paradigme și fraze relativ echivalente semantic, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
este accesibil tuturor, cu toate că încrederea în sine și stima de sine accentuată le pot da impresia și celor carențiali sub acest aspect că sunt absolut „competenți” lingvistic, ceea ce complică, în educația adulților, funcționalitatea comunicării. Cele patru mari componente ale forței comunicante a persoanei adulte nu sunt, de regulă, dezvoltate în aceeași măsură la același nivel, existând discrepanțe de la sensibil la semnificativ între ele, ceea ce diminuează, în cele din urmă, competența sa lingvistică, forța comunicantă fiind astfel dizarmonică, derutantă, înșelătoare chiar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
comunicării. Cele patru mari componente ale forței comunicante a persoanei adulte nu sunt, de regulă, dezvoltate în aceeași măsură la același nivel, existând discrepanțe de la sensibil la semnificativ între ele, ceea ce diminuează, în cele din urmă, competența sa lingvistică, forța comunicantă fiind astfel dizarmonică, derutantă, înșelătoare chiar pentru formator. Nici aportul gradului de educare prealabilă a individului nu este întotdeauna cert, dat fiind faptul că, de exemplu, în materie de productivitate și abilitate verbală/lingvistică, persoanele cu educație precară pot „excela
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
timp și să-i abordeze în consecință pe acești „falși performeri” sau „pseudoexperți” lingvistici, care vorbesc mult și spun puțin, consumând timp din comunicare, privându-i pe alți colegi (cursanți adulți) de accesul la discuții, doar pentru că-și etalează forța comunicantă „abrazivă” și „colțuroasă”. Abilități de ascultare superioaretc "Abilități de ascultare superioare" Cu toate că atât vorbirea (limbajul expresiv), cât și ascultarea (limbajul impresiv), respectiv „producția” și „consumul” de limbaj, reprezintă oralitatea ca întreg, ca ipostază primordială a comunicării interumane, cele două „laturi
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
în cu totul alt context, unul petrecut după patruzeci de ani, dar unanim valabil oricînd, o defecțiune de amploarea, să zicem, graselor diplome false de la Medicină cade (dar nu cu umorul lui Ș. Cazimir) pe capul unei obscure secretare. Vase comunicante în timp. Nu-l mai văzusem/nu-l mai auzisem de-un veac pe mult prea delicatul și nu mai puțin politicosul poet, cînd, ivindu-se cu ocazia unei serate literare în impunătoarea aulă unversitară, am asistat la un moment
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu ia în discuție relația dintre semnificat și semnificant. Nu pun problema aici în termenii sincroniei sau ai identității unei noțiuni sau ai unui obiect, ci în cei ai procesului corespondențelor, în perspectiva istoriei gândirii colective. Metafora celor două fluvii comunicante și a bazinelor lor este doar o captatio imaginativă pentru cititorul care merge alături de mine. Sistemul corespondențelor merită studiat printr-o arheologie a conceptelor și a structurilor, printr-o metodă adaptată problematicii specifice a imaginarului și relației sale cu imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
românească). Această a doua lectură reprezintă ceea ce propun a fi structura imaginarului colectiv, o țesătură complexă de teme, motive, mituri etc. redată în special în texte. Ceea ce avansez însă ca o nouă formulă de pătrundere în acest ansamblu de vase comunicante este posibilitatea de a combina un model (sistem teoretic) al imaginarului cu schema (matricea) organizării lumii medievale (atât a celei concrete, cât și a celei simbolice), așa cum îmi apare ea sau cum cred că o redau mărturiile scrise. Practic, formula
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cu care individul lucrează potrivit unor principii ultime, care, chiar ele, îi cer să accepte libertatea de gîndire a celorlalți, diversitatea apartenențelor și a convingerilor. Dacă se dedică vieții publice, omul credincios adept al democrației liberale va miza pe distanța comunicantă între transcendent și cetate, nu pe obiectivarea ordinii divine în organizarea socială. H.-R. Patapievici amintea soluția primei modernități, care menținea prezența celor doi termeni și totodată alteritatea lor. Lumea e plină de semne ale lui Dumnezeu, spunea el. Dar
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ar reduce absolutul la propria lor condiție, adică la un absolut de nivel inferior, fabricat de ele, fals, înșelător. în măsura în care e asumată de conștiință, condiția diferențiată a omului modern poate sprijini efortul de a gîndi consecvent, responsabil față de societate, distanța comunicantă dintre absolut și lume. Aceeași condiție diferențiată poate da suport pentru a percepe tensiunea dintre cei doi poli, pentru a resimți interior atracția polului infinit depărtat, pentru a privi distanța ca distanță mobilizatoare. Fundamentalismul : refuz sau exacerbare a secularizării? E
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
glaucus, A. orzay, A. sycowi etc. În funcție de numărul de spori (conidii) inhalați și de statusul imunologic, pacientul poate dezvolta de la o infecție pulmonară asimptomatică până la infecția fulminantă, fatală. Aspergilomul Reprezintă colonizarea și dezvoltarea fungilor la nivelul unei cavități pulmonare preexistente comunicante la nivelul arborelui traheo-bronșic; fungii se dezvoltă și formează micetomul sau aspergilomul. Evoluția bolii constă în dezvoltarea și creșterea miceliilor în pereții cavității pulmonare, pe care de regulă nu îi depășesc; în schimb produc necroza pereților și desprinderea straturilor interne
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
musculară striată, dar funcția lor nu este încă stabilită. - ariile dense sunt tot zone de material electronoopac, atașate pe versantul intern al plasmalemei. Reprezintă locurile de prindere pentru filamentele intermediare. Joncțiunile intercelulare dintre fibrele musculare netede sunt de trei tipuri: comunicante (gap/nexus), varietăți de tip adherens și apoziții prin proiecții digitiforme (protruzii și intruzii). B. Nucleul este unic, central, de formă elipsoidală, cu dimensiuni de 2/10 μm; axul lung este paralel cu cel al celulei, este eucromatic (deci are
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
-
romane - e vorba de meta- sau pseudo-romane: Toxicologia..., Nesfârșitele primejdii (1978), Învățături pentru Delfin (1979), Redingota (1984), Licitația (1985), Asediul locului comun (1988), volume de povestiri - După 1900, pe la amiază, Banchetul (1982), Îngerul cu șorț de bucătărie (1992), Fărădelegea vaselor comunicante (1997), scrieri confesive - Trei oglinzi (1987), volum care cuprinde pagini de jurnal din 1946 - sau eseistice, așa-zise „note de drum” sau „impresii de călătorie” - Răpirea lui Ganymede (1975), și, sub raportul „conținutului”, Ulise și umbra și, în sfârșit, opere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
și umbra, București, 1982; Redingota, București, 1984; Licitația, București, 1985; Trei oglinzi, București, 1987; Asediul locului comun, București, 1988; Îngerul cu șorț de bucătărie, București, 1992; Povestiri galante, București, 1994; Paltonul de vară, pref. Alex. Ștefănescu, București, 1996; Fărădelegea vaselor comunicante, București, 1997; Jurnal de atelier, București, 1997; Febra. File de jurnal (1963-1971), București, 1998; Târgoviște (Scurt excurs sentimental), Târgoviște, 1999; Cum se face, Târgoviște, 2002. Ediții: I. L. Caragiale, Momente și schițe, pref. edit., București, 1993. Repere bibliografice: Damian, Intrarea, 81-86
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]