815 matches
-
înăbușirea revoluției ungare* din 1956, aproape 200.000 de unguri, mai ales tineri, își părăsesc țara lor de 8 milioane de locuitori. Prin Berlin, singurul punct pe unde, între 1949 și 1961, se poate trece cu oarecare ușurință din Europa comunistă în Europa democratică, 2.686.942 de cetățeni est-germani - dar și polonezi, unguri etc. - au trecut dincolo de „cortina de fier”. Pe 13 august 1961, RDG pune capăt acestei hemoragii construind „zidul” Berlinului*. în anii 1970, practica expulzărilor este repusă la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
zonă de influență în Europa Centrală și de Răsărit și statutul de a doua superputere. Pe plan ideologic și în ochii opiniei publice mondiale, victoria URSS a „demonstrat” superioritatea comunismului asupra nazismului și a democrației. Ea a întărit coeziunea mișcării comuniste internaționale*, i-a insuflat un nou dinamism și a sacralizat un șef, pe „Mareșalul Stalin”. MAREA TEROARE TOTALITARISMUL LA APOGEUL SĂU Asasinarea, pe 1 decembrie 1934, a lui Serghei Kirov, principalul conducător comunist de la Leningrad și membru al Biroului Politic
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
relații cu Polonia sau pe polonezii din URSS, adică un total de 144.000 de arestați, din care 110.000 sunt executați, inclusiv cea mai mare parte a conducătorilor și a cadrelor PC polonez, dizolvat în mod oficial de către Internaționala Comunistă* (IC) în august 1938, sub pretextul infiltrării lui de către poliția poloneză. în realitate, Stalin pregătește terenul pentru cazul în care ar cădea de acord cu Germania nazistă în privința împărțirii Poloniei. Ordinul operațional nr. 00593, din 20 septembrie 1937, îi vizează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din anii 1950; mișcarea pentru pace în Vietnam din anii 1960; Apelul celor O sută contra rachetelor în Europa din anii 1970 - au pus în mișcare mulțimi considerabile fără a contraveni niciodată progreselor militare ale „lagărului socialist”. Mai mult, mișcarea comunistă internațională* a știut să facă din război - dus sub conducerea ei - principalul vector al punerii mâna pe putere. La capătul luptei armate* și a războaielor de partizani din Rezistență*, în timpul celui de-al doilea război mondial, și al războaielor de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un armistițiu sau cu o pace, războiul contra burgheziei nu se poate sfârși decât odată cu eradicarea spiritului „burghez” care persistă în fiecare om. în vara anului 1920, cele „21 de condiții” impuse grupărilor socialiste care doresc să adere la Internațională Comunistă* (IC) subliniază că „în aproape toate țările din Europa* și din America, lupta de clasă intră în perioada războiului civil” și că lumea trăiește „într-o epocă a războiului civil înverșunat”. IC devine o vastă întreprindere de subversiune internațională al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
civil din tabăra republicană - cu represiunea comunistă împotriva anarhiștilor și a POUM. Rezistență, Eliberare și război civil Din toamna anului 1943 până în vara anului 1945, reculul și apoi înfrângerea Italiei, a Germaniei și a Japoniei creează condiții favorabile pentru Rezistența* comunistă. Dacă la Ialta* s-a convenit ca țările eliberate să beneficieze de alegeri libere și de guverne alese în mod liber, în particular Stalin declară: „Acest război nu seamănă cu cele din trecut. Cel care ocupă un teritoriu își impune
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aceasta duce la instaurarea în Asturii a unei puteri revoluționare rapid reprimate. Succesul Frontului Popular și pronunciamiento militar La alegerile legislative din 16 februarie 1936, coaliția republicani/socialiști triumfă sub egida politicii de Front Popular*, inaugurată în 1935 de către Internaționala Comunistă* (IC); evenimentul favorizează o creștere rapidă a PCE, devenit vector al vigurosului mit al URSS* și susținător al unei republici democratice învăluite într-un climat de violențe politice și sociale. Războiul civil* spaniol începe pe 17 iulie 1936 cu pronunciamento-ul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
slăbire a controlului. Revolta din Berlinul răsăritean din 1953 și revoluția ungară din 1956 sunt reprimate cu violență. Discursul lui Hrușciov* la cel de-al XX-lea Congres al PCUS* denunțând crimele lui Stalin provoacă un șoc în sânul mișcării comuniste internaționale*. Chiar dacă Moscova păstrează controlul acestui proces, crizele și schismele se țin lanț, fie că este vorba de „revizionism” în cazul Chinei sau al Albaniei, fie că este pus în cauză „reformismul”, în cazul Cehoslovaciei sau al Poloniei. Dacă, până la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
noi suntem Partidul mare muncitor! Pământul este-al celor harnici, Cei leneși plece unde vor! Când vulturi lacomi, corbi de pradă, N-or mai pluti nori negri-n vânt, Pe cer luci-va-ntotdeauna Al înfrățirii soare sfânt! Refren INTERNAȚIONALA COMUNISTĂ UN PARTID COMUNIST MONDIAL Simbol al proiectului mondial al lui Lenin și al solidarității muncitorești și revoluționare internaționale, Internaționala comunistă (IC) a devenit în decursul anilor un instrument în mâinile conducătorilor sovietici, care le-a permis să intervină în întreaga
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pradă, N-or mai pluti nori negri-n vânt, Pe cer luci-va-ntotdeauna Al înfrățirii soare sfânt! Refren INTERNAȚIONALA COMUNISTĂ UN PARTID COMUNIST MONDIAL Simbol al proiectului mondial al lui Lenin și al solidarității muncitorești și revoluționare internaționale, Internaționala comunistă (IC) a devenit în decursul anilor un instrument în mâinile conducătorilor sovietici, care le-a permis să intervină în întreaga lume prin intermediul partidelor comuniste, simple secții naționale ale IC, și formării, între 1920 și 1939, a unei generații de cadre
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
curând, centrul direcției se deplasează dinspre CEIC înspre un Secretariat care, cu începere din 1924, răspunde de relațiile cu diferitele PC și în rândul căruia sunt promovați liderii - Piatnițki, Kunsinem, Humbert-Droz. IC înființează ramuri specializate: Internaționala Sindicală Roșie (Profintern), Internaționala Comunistă a Tineretului, Ajutorul Roșu Internațional. Departamentul pentru Relații Internaționale (OMS) este însărcinat cu gestionarea finanțelor - între care și susținerea acordată secțiilor naționale -, precum și cu circulația clandestină a agenților și a documentelor confidențiale. Mai există și departamentele agit-prop*, al informației și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1989. în prezent mai există în Rusia aproape 700.000 de evrei. !!!!!ATENȚIE, TREBUIE INSERATE 8 FILE DE ILUSTRATII, TRADUCEREA E MAI JOS. SE SCANEAZĂ SAU SE CER DE LA EDITURA FRANCEZĂ (LAROUSSE). Traducerea legendelor ilustrațiilor de la paginile 321-... = INTERNAȚIONALA COMUNISTĂ = 1. Afiș al lui Dimitri Moor, unul dintre principalii graficieni sovietici din anii 1920 și 1931 pentru cel de-al II-lea Congres al Internaționalei Comuniste din iulie 1920. Regăsim simbolistica muncitorească - ciocanul și nicovala - în timp ce orașul, simbol al Rusiei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
inspectarea navei Pueblo în 1968, propunerea de atrimite trupe în Vietnamul* de Nord... Evitând să se pronunțe cu claritate în favoarea URSS sau China* lui Mao*, el elimină facțiunile favorabile uneia sau alteia din aceste puteri, apoi teoretizează „policentrismul” în mișcarea comunistă internațională*, înlocuind marxism-leninismul* cu Ciuce - o ideologie care propovăduiește un socialism autarhaic și autosuficient. Izolarea sa diplomatică este agravată prin practicile la care se dedă: răpirea, în anii 1970, a unor cetățeni japonezi, acte de terorism* în cursul anilor 1980
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a emana din vreo reuniune, o simplă notă anunță, pe 17 aprilie 1956, dizolvarea Kominform. Rămâne totuși un fapt contribuția acestuia la instaurarea în rândurile partidelor comuniste, îndeosebi ale PCF și PCI, a unei „culturi” a războiului real. KOMINTERN → Internaționala Comunistă KRONSTADT Situată în largul apelor Golfului Finic, pe insula Kotlin, nu departe de Sankt Petersburg, această bază fortificată a marinei de război ruse este un simbol al naturii duble, și în definitiv contradictorii, a revoluției ruse - sovietice și bolșevice. într-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Stalin*, privitoare la deportarea* menșevicilor. Iar la sfârșitul lunii septembrie, dispune expulzarea din țară a 160 dintre cei mai cunoscuți intelectuali ruși. Nemulțumit de a impune doar Rusiei acest regim, Lenin plănuiește generalizarea lui și creează în acest scop Internaționala Comunistă*, partidul mondial al revoluției însărcinat, sub conducerea și impulsionarea Moscovei, să răspândescă revoluția în întreaga lume. Cu toate acestea, în ajunul morții lui, survenite pe 21 ianuarie 1924, nimic nu se desfășoară așa cum și-a imaginat el: funcționarea în Rusia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ca Rusia, țară în care clasa muncitoare e slabă, să fie imediat susținută și continuată prin izbucnirea revoluției în Europa*, în primul rând în Germania; aceasta implică imaginarea revoluției pe plan mondial, fapt pentru care a și fost creată Internaționala Comunistă*. Tentativa de a extinde la scara Europei industriale și democratizate a unei teorii și a unei practici concepute pentru Rusia autocratică va fi aceea care va decide strategia lui Lenin între 1917-1923, și apoi aceea a lui Troțki pentru perioada
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
publicând Probleme ale leninismului, o culegere îmbogățită mereu cu noi reflecții pe marginea problemelor de actualitate. După război, el le adaugă unele teorii extreme, cum ar fi teoria celor două științe*. între 1928 și 1943, releul acestei ideologii este Internaționala Comunistă. Ulterior, între 1945 și 1956, toate PC se conformează acestei dogme pe care o califică sus și tare ca fiind „stalinistă”. Numai că destanilizarea* inițiată în 1956 tulbură apele. într-adevăr, în raportul său „secret”', Hrușciov se sprijină pe Lenin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și pe 15 august în Provența. în restul țării, recunoștința față de trupele regulate facilitează voința de ordine a generalului de Gaule; tot așa se petrec lucrurile și cu guvernul Pierlot din Belgia. în total, forța Rezistenței, în special a celei comuniste, faptele de arme și sacrificiile ei dau o anumită libertate de acțiune comuniștilor, dar nu le permit să ia puterea. De la eșecul insurecției la strategia infiltrării Largul eșec al insurecției ca factor al Eliberării se traduce în Vest printr-o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fără război civil, respinge terorismul, dar preconizează încă din 1905 organizarea insurecției și a terorii* de masă necesare pentru asigurarea luării puterii - ceea ce-i reușește odată cu Revoluția din Octombrie*. Insurecția, lupta de gherilă și războiul propriu-zis în anii 1920, Internaționala Comunistă* (IC) organizează, după modelul leninist, mai multe insurecții care eșuează: pe 22 septembrie 1922 în Bulgaria, pe 23 octombrie 1923 la Hamburg, pe 1 decembrie 1924 la Tallin, în Estonia, pe 13 noiembrie 1926 în colonia olandeză Batavia, pe 21
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la congresul de la Tours din decembrie 1920 nu se face în mod fundamental pe chestiunea războiului și a păcii ci, bineînțeles, pe aceea a revoluției și a modelului bolșevic. A șasea din cele 21 de condiții de aderare la Internaționala Comunistă* (IC) stipulează că fiecare partid are datoria de „a demasca nu numai social-patriotismul declarat, ci și nesinceritatea și ipocrizia social-pacifismului, datoria de a arăta în mod sistematic muncitorilor că fără răsturnarea revoluționară a capitalismului, niciun arbitraj internațional, nicio convenție asupra
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bază roșie. Primind în ea atât diverse elemente antisociale, cât și rămășițe ale trupelor comuniste în derută și, mai ales, câțiva dintre iscusiții lor comandanți, Peng Dehuai și Zhu De. Manevrând între rivalii locali, conducerea partidului de la Shanghai și Internaționala Comunistă* (IC), întărindu-și puterea prin jafuri și prin epurări* violente, Mao reușește să întemeieze în 1931 Republica Sovietică din Jiangxi care va servi ca model pentru restul țării. Ascensiunea lui rămâne totuși incertă: statul major al partidului se repliază la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sus și tare: cel de-al VII-lea Congres al PCC, din aprilie-iunie 1945, exaltă „gândirea mao tzedun” și-i dă autorului întâietatea absolută. El marchează astfel apogeul sistemului bazelor roșii care, cu deosebire în China de Nord, prefigurează China comunistă: un sistem foarte eficace în ceprivește controlul politic și mobilizarea luptătorilor și posedând un embrion de diplomație - dar încă total neexperimentat în materie de industrializare*. Asigurat de puterea supremă în acest embrion de partid-stat*, Mao se străduie acum să-l
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
compromisurile PC prosovietice cu capitalismul, cât și politica „social-imperialistă” a URSS*. El este susținut de conducătorul PC Albanez Enver Hoxha, care va rupe cu China în 1976. Conflictul chino-sovietic* și apelul PC Chinez din 1963 la constituirea unei noi mișcări comuniste internaționale* - „Scrisoarea în 25 de puncte” - nu are la început decât un ecou limitat. Singura sciziune importantă este cea a PC Belgian care, sub conducea lui Jacques Grippa - luptător din Rezistența comunistă din Bruxelles -, se reorganizează cu sprijin financiar din partea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ale comunismului din această zonă, prin prioritățile politicii sovietice și prin strategia statelor decolonizate. Dacă, după 1917, obiectivul prioritar al bolșevicilor îl constituie Europa*, Orientul - Asia* și Orientul Mijlociu - e considerat drept un câmp de acțiune privilegiat. în septembrie 1920, Internaționala Comunistă* (IC) organizează Congresul Popoarelor din Orient, la Baku, în Azerbaidjan. El reunește 2.850 de delegați, din care numai trei veniți din țări arabe. Zinoviev lansează cu această ocazie o chemare la „războiul sfânt” contra imperialismului britanic. A reduce influența
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ducă lupta contra imperialismului britanic sau era mai bine să se încheie o alianță cu toate forțele anticoloniale, în primul rând cu burgheziile naționale care și-ar asuma ele această sarcină? Această dezbatere s-a aflat în centrul istoriei mișcării comuniste internaționale* până în anii 1970, cu accente variabile, în funcție de schimbările intervenite în politica sovietică și, în același timp, de evoluțiile situației din Orientul Mijlociu. începuturile comunismului în Orientul Mijlociu Până în 1943, URSS este absentă din Orientul Mijlociu, cel puțin pe plan diplomatic, exceptând Iranul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]